13,905 matches
-
1987) a remarcat în datele sondajelor de opinie din SUA o schimbare în atribuirea de către respondenți a cauzelor criminalității. După 1950, americanii au început să incrimineze mai mult factorii de mediu (environment) decât cei legați de structura personalității. Într-un sondaj realizat de Louis Harris în 1968 în SUA, aproximativ 60% dintre respondenți considerau că sărăcia constituie cauza criminalității. Cercetări mai recente (Erskine, 1974; Campbell și Muncer, 1990) au reținut că, în opinia americanilor, cauzele sociale ale criminalității sunt mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
punctul de vedere al periculozității lor, două câte două, diferitele acte delictuale. Claire Corbet și Frances Simon (1991) au găsit că există o concordață între ierarhizarea gravității faptelor penale stabilită legal (corespunzător pedepselor prevăzute de lege) și ierarhizarea făcută în sondajele de opinie. Într-o cercetare pe 60.000 de persoane din SUA, cerându-se să se evalueze peste 200 de acte de delincvență, s-a pus în evidență că americanii consideră crimele cu violență ca fiind cele mai grave delicte
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un infractor este tipic un outsider, tânăr, din clasa de jos, neatractiv din punct de vedere fizic”. Acest stereotip este foarte puternic. Populația îi stereotipizează pe criminali nu numai după criteriul caracteristicilor fizice, dar și după particularitățile psihice. Într-un sondaj de opinie în care canadienii au fost întrebați ce imagine le vine în minte atunci când vorbesc despre un „criminal”, cei mai mulți au declarat că se gândesc la un individ violent, dezechilibrat psihic (Brillon et al., 1984). Dincolo de stereotipul despre delincvenți, în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de lege și instituțiile îndrituite să aplice legea nu poate fi ignorată de factorii de decizie politică, chiar dacă informațiile pe care se bazează construcția ei sunt lacunare și uneori inexacte. Opinia publică despre poliție și justiție De multe ori, în sondajele de opinie se cere ca publicul să evalueze activitatea poliției și a justiției. Conform unui sondaj din SUA, două treimi dintre cei intervievați au considerat activitatea poliției ca fiind „excelentă” sau „bună”, iar activitatea justiției a fost apreciată de o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
politică, chiar dacă informațiile pe care se bazează construcția ei sunt lacunare și uneori inexacte. Opinia publică despre poliție și justiție De multe ori, în sondajele de opinie se cere ca publicul să evalueze activitatea poliției și a justiției. Conform unui sondaj din SUA, două treimi dintre cei intervievați au considerat activitatea poliției ca fiind „excelentă” sau „bună”, iar activitatea justiției a fost apreciată de o treime din eșantion ca „excelentă” sau „bună” (English et al., 1989). În SUA, așa cum relevă sondajele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sondaj din SUA, două treimi dintre cei intervievați au considerat activitatea poliției ca fiind „excelentă” sau „bună”, iar activitatea justiției a fost apreciată de o treime din eșantion ca „excelentă” sau „bună” (English et al., 1989). În SUA, așa cum relevă sondajele de opinie publică, poliția se bucură de un suport popular mai puternic decât justiția (Brillon et al., 1984; Thomas și Hyman, 1977; Zamble și Annesley, 1987). Și în Canada, opinia publică despre poliție este pozitivă (Sacco și Johnson, 1990). Julian
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aderare 2004) Foarte bună 7 5 Destul de bună 59 48 Nu așa de bună 26 35 Proastă 8 11 Pentru unii cetățeni, justiția este și nedreaptă (criminalii scapă nepedepsiți) și inechitabilă (pentru aceleași infracțiuni se pronunță sentințe diferite). În multe sondaje de opinie publică din SUA, Canada și Europa, populația și-a exprimat convingerea că justiția îi favorizează pe cei bogați (Reid, 1984; Brillon et al., 1984; Environics Research Group, 1989; Moore, 1985). Tratamentul inegal în justiție rămâne o problemă importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de exemplu, respinge ideea că scalarea pedepselor decuge din percepția publicului, considerând că gravitatea lor poate fi determinată obiectiv. Chiar și în această ordine de idei, tot merită să se cunoască opinia publică despre severitatea pedepselor prevăzute de lege. Rezultatele sondajelor de opinie publică în legătură cu această problemă sunt relativ inconsistente. Julian V. Roberts (1992, 143) consideră că lipsa de consistență a datelor se datorează metodologiilor utilizate: în unele sondaje s-a cerut respondenților să aleagă o singură sancțiune pentru un tip
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să se cunoască opinia publică despre severitatea pedepselor prevăzute de lege. Rezultatele sondajelor de opinie publică în legătură cu această problemă sunt relativ inconsistente. Julian V. Roberts (1992, 143) consideră că lipsa de consistență a datelor se datorează metodologiilor utilizate: în unele sondaje s-a cerut respondenților să aleagă o singură sancțiune pentru un tip de delict, în alte sondaje subiecții erau rugați să ierarhizeze sancțiunile legale după gravitatea lor, calculâdu-se scorurile fiecărei sancțiuni. În ambele situații intervin factori care distorsionează rezultatele. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
această problemă sunt relativ inconsistente. Julian V. Roberts (1992, 143) consideră că lipsa de consistență a datelor se datorează metodologiilor utilizate: în unele sondaje s-a cerut respondenților să aleagă o singură sancțiune pentru un tip de delict, în alte sondaje subiecții erau rugați să ierarhizeze sancțiunile legale după gravitatea lor, calculâdu-se scorurile fiecărei sancțiuni. În ambele situații intervin factori care distorsionează rezultatele. Cu toate acestea, se poate trage concluzia că publicul percepe relativ corect funcțiile sancțiunilor prevăzute de lege. Aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dintre americani apreciază că scopul pedepsei pentru distrugerea de bunuri (incendierea intenționată a unor imobile, de exemplu) îl constituie reabilitarea, în timp ce mult mai puțini (50%) văd reabilitarea ca rațiune a pedepsirii infracțiunilor de viol (Jacoby și Dunn, 1987). Într-un sondaj de opinie desfășurat în București, la 2004, pe un număr de 299 de tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani (eșantion ad libitum) s-a cerut să se asocieze corupției diferite sancțiuni. Concret, s-a pus întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
4 Să fie sancționați în alt fel 13 4,3 Nu știu/Nonrăspuns 9 3,0 Total 299 100,0 Relația dintre periculozitatea infracțiunilor și severitatea pedepselor în percepția publicului constituie, de asemenea, o temă de cercetare. Există o proporționalitate? Sondajele de opinie publică au indicat existența unei asemenea proporționalități (Gebotys și Roberts, 1987; Hamilton și Rytina, 1980; White, 1975). Totuși, această proporționalitate este departe de a fi perfectă (Rossi et al., 1985). În evaluarea periculozității infracțiunilor și a severității sancțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
victimelor, caracteristicile demografice ale celor care fac evaluarea etc. Dar „îi judecă” publicul mai aspru pe infractori decât judecătorii înșiși? Răspunsul este afirmativ, cel puțin pentru cetățenii din țările în care de peste 20 de ani se urmărește această problemă cu ajutorul sondajelor de opinie. Pentru perioada 1965-1990, sondajele de opinie publică din SUA și Canada indică faptul că între 50% și 80% dintre cei intervievați consideră că sentințele judecătorești au fost prea blânde. Proporția celor care apreciază că sentințele au fost prea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fac evaluarea etc. Dar „îi judecă” publicul mai aspru pe infractori decât judecătorii înșiși? Răspunsul este afirmativ, cel puțin pentru cetățenii din țările în care de peste 20 de ani se urmărește această problemă cu ajutorul sondajelor de opinie. Pentru perioada 1965-1990, sondajele de opinie publică din SUA și Canada indică faptul că între 50% și 80% dintre cei intervievați consideră că sentințele judecătorești au fost prea blânde. Proporția celor care apreciază că sentințele au fost prea blânde este în medie cu 10
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ultima perioadă. Julian V. Roberts (1992, 154) explică tendința de creștere a proporției celor care susțin pedeapsa capitală prin aceea că, în ultimele decenii, numărul cazurilor de omucidere a sporit. În ceea ce îi privește pe români, ne amintim că primul sondaj de opinie publică realizat de IRSOP după evenimentele din ’89 a cerut populației să se pronunțe în legătură cu abolirea pedepsei cu moartea. Majoritatea românilor s-a pronunțat în favoarea eliminării din Codul penal a pedepsei capitale. Construirea opiniei publice despre criminalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
parte. Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală poate fi explicată și prin ipoteza „afinității”, potrivit căreia receptarea mesajelor TV se face în baza similarității dintre caracteristicile personajelor de pe ecran și cele ale persoanelor din audiență. Analizând rezultatele unui sondaj de opinie reprezantativ național (N = 1502) realizat în 1977 în SUA, Paul M. Hirsch (1980) a decoperit că televiziunea „cultivă” frica în rândul persoanelor mari consumatoare de emisiuni TV. În reportajele televizate, femeile, bătrânii, persoanele de culoare (femei și bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de a deveni victimă a criminalității per se - și senzitivitatea la mesajele media despre criminalitate. Ei au presupus că femeile și persoanele de vârsta a treia (considerate mai „vulnerabile”) vor fi mai puternic influențate de mesajele media despre crime. Datele sondajul telefonic (N = 1.389) făcut în San Francisco, Chicago și Philadelphia au fost în acord cu ipoteza studiului și au arătat că între frică și capacitatea de readucere în memorie a celei mai recente relatări media despre o crimă (la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și Marc Gertz (1997, 342) au studiat „efectul media” asupra fricii de criminalitate pe un eșantion de 2.092 de adulți din Florida. Controlând statistic vârsta, apartenența la gen (masculin/feminin), experiența victimizării și modul de percepere a criminalității, în sondajul de opinie realizat prin telefon în perioada ianuarie-martie 1994, s-a ajuns la concluzia că între frecvența vizionării programelor de știri TV și a ascultării știrilor la radio și frica de a deveni victimă a criminalității există o relație statistic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
multă sau mai puțină încredere în opiniile lor. S-a constatat că persoanele sigure pe părerile lor sunt mai susceptibile de erori cognitive decât cele care au unele rezerve în legătură cu justețea punctului lor de vedere. Se impune deci ca în sondajele de opinie publică să se introducă întrebări despre gradul de încredere în evaluările pe care le fac respondenții nu numai pentru a afla „tăria opiniunilor” - cum ar spune contemporanul nostru, Ion Luca Caragiale -, ci și pentru a estima cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
grațierii. În mod eronat, ei aflaseră din mass-media că fenomenele de recidivă sunt foarte frecvente, ca să nu mai vorbim de tendința larg răspândită de a considera prea blânde sentințele judecătorești. Concluzie Datele cercetărilor de teren clasice, practica Eurobarometrelor, precum și rezultatele sondajelor naționale ne îndreptățește să afirmăm că studierea criminalității și analiza politicilor penale și de prevenire a criminalității rămân incomplete și, într-o anumită măsură, ineficiente fără cunoașterea opiniei publice. Bibliografie Banciu, Dan. (2004). Crimă și criminalitate. Tendințe, evoluții, prevenire. București
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
appreciative inquiry: Change at the speed of imagination, de Watkins, J.M. și Mohr, B., Organization Development Journal, 19(3), 92-93. Norum, K.E. (2001). Apreciative design, Sistem Research and Behavioral Science, 18, 323-333. Rotariu, T.; Iluț, P. (1997). Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Iași: Editura Polirom. Rubin, A.,; Babbie, E. (1989). Research methods for social work. Belmont, California: Wadsworth Publishing Company. Saleebey, D. (1992). The strengths perspective in social work practice. New York: Longman. Sandu, A. (2004). Asistență și intervenție socială. Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prezidențiale din România, situația ne permitea să facem o analogie cu situația de dinaintea alegerilor din 1996. Cele două Românii care s-au confruntat în 1996 s-ar putea regăsi din nou față în față. Clivajele societății românești au rămas aceleași? Sondajele politice au arătat că România electorală nu s-a schimbat în acești opt ani. În ciuda refacerii imaginii sale, partidul lui Ion Iliescu a rămas partidul al cărui alegători se găsesc mai ales în sate și fac parte din straturile cel
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Pentru Alianță, acest scrutin a avut o valoare de test: marile victorii au fost reportate sub sigla acestei uniuni create anul trecut, care pare să fi câștigat credit după alegeri. Marile clivaje au rămas aceleași, chiar dacă actorii s-au schimbat. Sondajul efectuat de Institutul Irecson arată că Adrian Năstase adună 44% dintre sufragiile alegătorilor din zonele rurale, în timp ce 25% îl aleg pe Traian Băsescu. Raportul este inversat în mediul urban: Năstase 32%, Băsescu 37%. Nivelul de educație pare să facă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de acest fel, precum cele utilizate de Statele Unite, Franța, Suedia, România, ONU, Banca Mondială (BM). Descrierea fiecărui indicator din cadrul modelului de cercetare a calității vieții este realizată printr-o prezentare bogată de tabele cu date statistice și rezultate ale diferitelor sondaje de opinie din perioada 1991-2003, extrase din rapoartele de cercetare ale diverselor instituții sociologice locale (Insomar, Civis etc.), ale unor instituții de stat (Departamentul de Statistică și Sociologie al RM, Departamentul de Migrații al RM ș.a.) sau internaționale (BM, Tacis
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
culturi prelevate în urgență fiind tardivă. Examinarea clinică trebuie să ia în considerare: terenul poate influența tipul infecțiilor întâlnite: diabetici infecții stafilococice, splenectomizați, infecții pneumococice etc. caracterul comunitar sau nosocomial al infecției, având în vedere noțiunile de terapeutică invazivă: intubare, sondaje, catetere, puncții etc. căutarea focarului infecțios, prin examen clinic și câteva examene complementare simple (radiografie pulmonară, radiografie abdominală fără pregătire, echografie abdominală și renală, puncție lombară, etc.); acestea permit suspectarea tipului de microorganism implicat, pe baza cunoștințelor legate de rolul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]