14,689 matches
-
precum și Vasile Pogor îi prezintă societății "Junimea" (înființată în 1863). 1867. La începutul anului, N. Gane prezintă la "Junimea" prima sa nuvelă, Fluierul lui Ștefan, scrisă, după cum recunoaște autorul însuși în Cum am început a scrie, sub influența unor puternice trăiri erotice pentru o fată, Maria, din orașul natal, și în urma unei excursii deosebite la Brădățel, lângă Fălticeni. Fiind foarte, emoționat, Gane nu și-a putut citi manuscrisul. Bun lector (alături de Eminescu), Titu Maiorescu a citit deosebit de expresiv compunerea lui N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și fier forjat... Oameni buni, Întoarceți-vă la tradiția curată, nu Încercați să tentați veșnicia. N’o veți obține. Oricum, peste 5 miliarde de ani, chiar Soarele se va stinge! E preferabil ca În memoria urmașilor să rămână faptele, gândurile, trăirile voastre, decât un cavou ori monument, oricât de bogat. Oricum, cel mult două generații sunt suficiente pentru uitare. E preferabilă iarba și pomii unui cimitir tradițional, adică livada sub care se topesc fără urmă cei duși dintre noi. Cât mă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
recliclau ca Îngrășământ deșeurile animale și umane; s’ar evita poluarea râurilor și mării, dar și degradarea entropică a peisajului. Și avem nevoie de natură, așa cum e ea, nu doar ca suport fizic, dar și ca suport și subiect al trăirilor umane. Ne lipsesc Însă tehnologiile adecvate, deși problema nu e nouă. Acum un secol și jumătate, poluarea apei și sărăcirea uscatului - eu i-aș zice entropizarea - era deja vizibilă. Iar Victor Hugo dedica unei virtuale, dar nici astăzi realizate, reciclări
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
căci din ceea ce simt nu totul se poate fixa În scris, apoi de pe bandă nu totul se aude și nu totul emis rămâne În memorie. Și atunci, pentru a rămâne atâta cât e necesar, eu trebuie să-mi amplific toate trăirile ce stau la baza a ceea ce domniile voastre ascultați. Oricum, amplificată sau nu, neliniștea sau nostalgia pe care toamna ne-o transmite ne Împinge În natură, unde căutăm, poate involuntar, alinarea. Sau, poate altceva. Ce anume? Ascultați și, rogu-vă, dați
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ceea ce abandonăm, dar s’ar putea să nu ne fie prea convenabili: șobolanii, de exemplu, al căror număr egalează pe cel al locuitorilor oricărui oraș. “Radiosfera”, 11 noiembrie 1996, ora 9,15 106. Avem și câini vagabonzi Vorbeam deunăzi de trăiri amplificate - ale mele - rezultate din dorința mea de a vă ajuta să iubiți - Înțelepțește - natura; dar trăirile amplificate deschid uneori ochilor alte perspective. Mai pe urmă, umblând după o sponsorizare - nu spun unde, căci eu nu fac reclamă - am aflat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
număr egalează pe cel al locuitorilor oricărui oraș. “Radiosfera”, 11 noiembrie 1996, ora 9,15 106. Avem și câini vagabonzi Vorbeam deunăzi de trăiri amplificate - ale mele - rezultate din dorința mea de a vă ajuta să iubiți - Înțelepțește - natura; dar trăirile amplificate deschid uneori ochilor alte perspective. Mai pe urmă, umblând după o sponsorizare - nu spun unde, căci eu nu fac reclamă - am aflat câinele În două ipostaze: vagabondul, scuze, vagaboanda, În curtea firmei, hrănită - din milă ori prietenie - dar cum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va găsi desigur altul s’o facă. Nu uitați că, sub blana lor, ascund și ele un suflețel. Nu ca al nostru, dar din momentul În care evoluția a creat un creier propriu-zis, adică odată cu apariția vertebratelor, au apărut și trăirile psihice. Ele ne privesc precum noi pe zei... Nu vă mirați de cele auzite. Sunt tot eu, același pragmatic. Și recomand și acum tot pragmatismul, atitudinea cea mai compatibilă cu esența noastră rațională. Dar pragmatismul Înseamnă și control, Înseamnă deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
grupa științele în două categorii: a) științe ale naturii, care urmăreau "explicarea" fenomenelor, cunoașterea lor pe cale rațională (verstehen, connaître) și formularea legilor generale; b) științe ale spiritului sau istorice, care nu-și puteau propune decît "înțelegerea" fenomenelor de cultură, prin "trăire", prin intuirea sensului acestora (begreifen, comprendre). Nota specifică a "științelor spiritului" decurge, în concepția filosofului german, din trăsătura fundamentală a vieții psihice: aceea de a se manifesta ca un întreg (fenomenele psihice sînt cognitive, afective și voliționale în același timp
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca transformare a valorilor obiective în valori subiective, privește psihicul și spiritul acesta din urmă manifestîndu-se ca o năzuință a omului spre valorile spirituale. În consecință, potrivit teoriei lui Ed. Spranger, educația presupune trei aspecte: a) receptarea valorilor culturii, b) trăirea, vibrarea spiritului subiectiv în contact cu valorile supraindividuale și c) crearea valorilor. Se realizează astfel nu numai un om instruit, posesor al unei cantități de cunoștințe, ci se cultivă și dragostea față de valorile culturale, năzuința spre un permanent contact cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
denumească primul aspect al actului educațional receptare, într-o viziune foarte apropiată de vechea pedagogie. Pentru el prezintă mai puțină importanță modul în care se realizează această receptare; de un mai mare interes se bucură cel de-al doilea moment: trăirea considerat ca fiind propriu pedagogiei culturii. Educative devin numai valorile trăite; ele au ecou. Teoria sa asupra valorilor culturale se întemeiază pe o filosofie care consideră valorile ca fiind imuabile și independente față de evoluția socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
moartea). Dacă reprezentările au durata unei singure vieți, sentimentele și voința vin din viața anterioară. Sufletul primește de la spirit darul de a trăi în adevăr și bine. Spiritul omenesc apare, așadar, într-una din viețile sale, ca o continuare a trăirilor din cursul vieților anterioare (cf. 10, p. 85). În consecință, explicația anumitor fenomene din viața omului trebuie căutată în viețile pămîntești anterioare; acestea hotărăsc destinul (Karma) din cursul unei vieți. În concepția lui Steiner, cursul vieții unui om, între naștere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
bucuria zilei de mîine". "Perspectivele" sînt apropiate, medii și îndepărtate. În fazele de început ale organizării colectivului se utilizează perspective apropiate, prin care se mobilizează, pentru un scurt timp, energiile grupului și se oferă frecvente satisfacții pentru înfăptuirea scopului propus. Trăirea în comun a bucuriei unor noi realizări cimentează puternic relațiile interindividuale. Pe măsură ce colectivul se încheagă, se cultivă gustul pentru bucurii mai intense, dar mai îndelung așteptate. În cel de-al treilea stadiu al dezvoltării sale, colectivul se mișcă înainte mînat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
singur aspect al vieții psihice; la cel cognitiv prima și la cel volițional a doua, ambele nesocotind complet viața afectivă. Potrivit concepției promovate de pedagogia culturii, fenomenul educației, ca act de cultură, implică trei momente: a) receptarea bunurilor culturale; b) trăirea, vibrarea pentru idei; c) creația culturală, ca obiectivare a spiritului subiectiv. Și iată cum, prin asimilarea educației la fenomenul cultural, aceasta își dezvăluie caracterul complex, relevat incomplet pînă atunci de cele două direcții pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
idei; c) creația culturală, ca obiectivare a spiritului subiectiv. Și iată cum, prin asimilarea educației la fenomenul cultural, aceasta își dezvăluie caracterul complex, relevat incomplet pînă atunci de cele două direcții pedagogice (intelectualistă și voluntaristă) și adăugă un aspect nou, "trăirea", "vibrarea" în contact cu valorile culturii. Faptul educației adaugă fiecăruia dintre cele trei momente, proprii actului culturii, noi elemente care țin de cultivarea spiritului subiectiv: a) dezvoltarea, cultivarea capacității de receptare, b) deșteptarea spiritului sau cultivarea năzuinței spre idealuri frumos
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de cultură, care devin scopuri în procesul educației: dezvoltarea capacităților de a recepta, de a trăi și crea valorile culturale. Care sînt aceste tipuri? 1. Lecții în care pe prim plan apare transmiterea culturii. 2. Lecții în care se accentuează trăirea ideilor, manifestarea sentimentului de iubire și admirație pentru valorile spirituale. 3. Lecții care urmăresc în primul rînd formarea capacității de lucru a școlarilor în vederea unei creații culturale valoroase (27, pp. 311-313). Problema tipurilor de lecție a fost abordată și în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de educație. În cîteva ocazii, inclusiv în scrierea sa din 1944 Puncte cardinale pentru o concepție românească a educației -, Ghibu își manifesta insatisfacția față de insistentele apeluri la științifizarea pedagogiei. "Pedagogia nu trebuie să fie neapărat o știință" sau "pedagogia este trăire și acțiune". Ghibu reacționa cu vehemență față de ceea ce se numește "pedagogie generală" și "pedagogie sistematică", pentru că acestea prin premise și concluzii erau după opinia sa străine de trebuințele și aspirațiile neamului românesc. În lecția de deschidere, din 1921, Ghibu preciza
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unor existențialiști, teorii care ca și cele personaliste chiar dacă nu vor fi adoptate, datorită valorii lor practice limitate oferă prin subtilele analize critice ale educației contemporane valoroase sugestii și subiecte de reflecție. Pentru existențialism importantă nu este atît cunoașterea, cît trăirea, interesînd mai puțin filosofia ca atare și mai mult filosofarea. Existența se relevă în "situații limită" ale condiției umane: suferință, îngrijorare, vină, singurătate, neliniște, disperare, moarte ș.a. Adepții acestei filosofii evită, din principiu, ordonarea într-un sistem unitar a concepției
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Tot ce cuprinde această carte, nu a fost creat scriitoricește, nu a fost inventat, ci reprezintă situații, fapte și personaje absolute reale, preluate din trăiri nemijlocite. Citiți cu răbdare și atenție această carte și mă veți regăsi în fiecare pagină Constantin Brin Patriotismul nu e un păcat ci o binecuvântare Dacă porți în suflet un sentiment de dragoste și devotament pentru patrie și popor, ești
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fără să vrem ori să știm, ne-am simțit participanți la bătălie alături de oștirea Domnitorului Mircea, participanți și la bucuria victoriei sale asupra cotropitorilor de țară. Doamne, ce lecție formidabilă de patriotism. Au trecut de atunci 54 de ani, dar trăirea de atunci mi-a rămas până astăzi vie în suflet și în inimă, lacrimi îmi inundă ochii și astăzi când îmi amintesc de ea. Și acum, revenind la zilele noastre, îmi amintesc cu nespusă tristețe de cele văzute recent într-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
specifice, mi-am amintit dintr-odată, i am dat urgent un telefon, am încercat să-i explic și i-am cerut iertare. Nu știu dacă m-a înțeles, dar așa a fost. În cealaltă extremitate, mi-a povestit cineva următoarea trăire. Omul a fost chemat la Securitate și interogat: Acum doi ani, pe strada principală, ați fost văzut stând de vorbă cu un bărbat îmbrăcat în negru și cu o valiză în mână. Cine era și ce ați discutat cu el
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în amintirea și spre cinstirea miilor de victime ale regimului comunist din România. În multe edituri au fost publicate cărți scrise de supraviețuitori ai temnițelor comuniste, și toate acestea vor rămâne ca materiale primare, cuprinzând adevăruri de netăgăduit, rezultate din trăiri directe și personale, vor fi toate, parte din patrimoniul memoriei neamului românesc. Se vede că în neamul românesc nu s-a stins nici memoria adevărată, nici iubirea de neam, de țară și de Dumnezeu. Dumnezeu să le ajute în continuare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mare viteză, discută, iar el, cel care conduce, deși fâțăie continuu în mod inutil volanul spre stânga și spre dreapta, se uită minute în șir la partenera sa de discuție, cu mimică evolutivă de mare sensibilitate și cu exteriorizarea unor trăiri sufletești de mare valoare artistică, în loc să privească înainte, spre drumul pe care se deplasează. Se află desigur într-o mașină (sau fragment de mașină) care staționează, iar în spatele lor se proiectează pe un ecran imagini cu o deplasare pe o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cele mai multe ori bătrâni și săraci, trăind doar dintr-o pensie, oameni absolut singuri în vâltoarea vieții, părăsiți și de foștii prieteni de petrecere, iar în cazul fetelor, multe rămânând să îngrijească și să întrețină din „nimic”, copii născuți în perioada „trăirii vieții”. Am văzut cazuri în care părinții au încercat să intervină, să-i îndemne spre școală, spre studii, spre o viață organizată, dar au fost brutal interpelați de odraslele lor care strigau violent la ei „vrei să-mi distrugi fericirea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” ... Erau însă alte vremuri cu alt mod de gândire, de simțire și de trăire. Am găsit recent în internet, o altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar cu un conținut important, vrednic de remarcat: „Leagănele noastre erau vopsite cu culori strălucitoare pe bază de plumb. Cu bicicleta, nu aveam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înțelege mai bine, cu inima, lumea din jurul nostru. Soția noastră, este la prima vedere o femeie aidoma sutelor de mii de femei din jurul nostru, dar pentru noi ea este unică în lume, pentru că cu ea am împărțit ani de zile trăirile bune ca și pe cele rele, pe ea am protejat-o, am ajutat-o, am ascultat-o când era supărată, când se lăuda când se plângea, sau când se dădea mare cu ceea ce știa. Și tot așa va vedea o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]