13,995 matches
-
să celebreze cu devoțiune și solemnitate nașterea sa la cer, în ziua de 4 octombrie, adică ziua în care, eliberat din temnița trupului, s-a urcat în împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin această scriere apostolică, ca în ziua amintită să vă rugați cu fervoare și bucurie laudele divine în amintirea sa și să implorați cu umilință ca prin mijlocirea și meritele sale să putem ajunge în compania
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în care generalului sau miniștrilor provinciali le-a fost acordată autoritatea sau permisiunea de către cardinalul Bisericii Romane ce va fi guvernatorul Ordinului. 7. În al cincilea rând, deoarece într-un capitol al Regulii se afirmă că Dacă vreunul dintre frați, îndemnat de dușman, ar săvârși păcat de moarte, pentru acele păcate pentru care va fi stabilit că trebuie să meargă pentru dezlegare numai la miniștrii provinciali, frații mai sus amintiți sunt obligați să alerge la ei cât mai grabnic, fără întârziere
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este permis din motive religioase, sau pentru un alt scop onest și rațional, să le doneze altora din afara Ordinului (după ce înainte a fost obținută permisiunea din partea propriilor superiori). 6. [Trebuie clarificat] și capitolul Regulii care afirmă: Dacă vreunul dintre frați, îndemnat de dușman, ar săvârși păcat de moarte, pentru acele păcate pentru care va fi stabilit că trebuie să meargă pentru dezlegare numai la miniștri provinciali, frații mai sus amintiți sunt obligați să alerge la ei cât mai grabnic, fără întârziere
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Tuturor editorilor de la Career Press, ale căror profesionalism și măiestrie m-au ajutat să transform „omizile” În „fluturi”. Lui Stephanie și Carrie, cele mai bune fiice pe care le poate avea un tată, pentru că m-au Încurajat și m-au Îndemnat să duc cartea la bun sfârșit. Lindei, soția mea și cel mai bun prieten, care a citit manuscrisul cu răbdare de mai multe ori, oferindu-mi observațiile ei valoroase și cât se poate de necesare. Părinților mei, care, atât separat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Furtună În Deșert”, a definit odată conducerea drept o combinație puternică de strategie și caracter. „Dacă e să rămâi fără una dintre ele”, a spus el, „mai bine rămâi fără strategie”. Schwarzkopf a Înțeles importanța sfatului lui Robert Frost, care Îndemna la „ocuparea terenului cu caracter”. Deși este important să aveți un plan viabil (o strategie), e absolut vital să nu uitați că Încrederea În acest plan depinde deseori de Încrederea În cel care l-a conceput; iar aceasta este modelată
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
i-am răspuns, continuând să lucrez. După un minut, mi-am dat seama că Jane nu spunea nimic. Când mi-am ridicat privirea, am văzut că luase loc pe scaun și aștepta răbdătoare să-mi termin treaba. „Hai, spune”, am Îndemnat-o, cu mintea Încă În altă parte. „Am să aștept”, mi-a răspuns. „Nu e nici o problemă”, i-am spus, „te ascult”. „Nu-i adevărat”, a răspuns ea, luându-mă prin surprindere. Am pus jos stiloul și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
drept comercial la Închisoare, m-am gândit că voi avea ocazia să contribui și eu la bunul mers al societății. Și-apoi, eram puțin curios În legătură cu viața la Închisoare și cu cei care stau acolo. Probabil curiozitatea respectivă m-a Îndemnat să invit fiecare cursant din clasa mea să se ridice În picioare și să-și spună povestea. În ziua aceea am descoperit că, dacă Îi ceri unui deținut să-ți povestească despre trecutul lui, el va include Întotdeauna și motivul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
decât o posibilitate necunoscută. Implementarea și acceptarea cu succes a schimbării depind de măsura În care un manager Își pregătește angajații să devină „stăpâni ai schimbării”. Managerul care Încurajează flexibilitatea și receptivitatea, care cultivă creativitatea și asumarea riscurilor, care Își Îndeamnă grupul să-și rezolve singur problemele, va ajunge departe În ceea ce privește pregătirea echipei sale pentru un viitor imprevizibil. Transformarea eșecului În victorie 1. Evitați surprizele. Pentru ca schimbarea să fie bine primită, comunicarea eficientă este deosebit de importantă. Prezentați de la bun Început motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
managementul afacerilor. Fiind angajat aproape de Începutul semestrului, n-am avut timp să-mi selectez textele, așa Încât am continuat cu bibliografia care fusese folosită Înainte. Atunci când am mers la librărie să cumpăr cursul, am remarcat cu surprindere un indicator care Îi Îndemna pe studenți să cumpere o carte suplimentară pentru cursul repectiv, numită How to Get Control of Your Time and Your Life (Cum să ai control asupra timpului și vieții), de Alan Lakein. Am cumpărat un exemplar, cu gândul că ar
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
tale, care au ajuns cum au ajuns, oare ceea ce faci este cel mai bun lucru pentru a-ți Îmbunătăți situația?”. „Nu”, a răspuns el, „presupun că nu”. „Atunci hai să vedem care ar fi cel mai bun lucru”, l-am Îndemnat, „ca să schimbăm situația În bine.” Această nouă abordare a gestionării timpului a avut efecte dintre cele mai bune asupra productivității angajatului cu pricina. Transformarea eșecului În victorie 1. Puneți-vă Întrebarea lui Lakein: „Aceasta să fie oare cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a rugat să ne oprim și să ascultăm chiar cuvintele „marelui om”. Stând acolo, În camera slab luminată, vocea lui Churchill a Început să se reverse peste noi. Vorbele lui erau tulburătoare și pline de speranță În același timp. El Îndemna poporul britanic să nu se predea niciodată, să lupte până la capăt. Apoi, În cuvinte pe care n-am să le uit niciodată, Churchill a spus: „Nu putem garanta victoria. Putem garanta doar că merităm să fim victorioși”. Ceea ce mă tulburase
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
au fost trimise; se roagă ca nume-le lui Tiberiu să nu-i fie potrivnic (v. 38) și ca urechea Liviei să nu fie severă la ascultarea rugilor lui (v. 44). Și în Epist. Ex Ponto, III, I, Ovidiu o îndeamnă pe soția Fabia să o implore pe Livia. Cum a demonstrat De Jonge 41, fragmentele la care a făcut referire Owen se potrivesc și tezei celor care leagă vina lui Ovidiu de delictul Iuliei minor, fapt care știrbește din valoarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceste elogii Cezarului, poetul trebuia restituit imperiului Cezarului (Caesaris imperio restituendus eras). Și se pare că Ovidiu a crezut acest lucru chiar înainte de a se apuca de scris respectivul libellus! Mai mult, chiar dacă nu a mărturisit clar acest lucru, suntem îndemnați să credem că acesta a fost mobilul acestui dur demers ovidian: prin acesta poetul își promitea fie rechemarea la Roma, fie cel puțin o îmbunătățire a locului de exil. Din păcate, sulmonezul se înșelase: "Dar, iată ca a șasea iarnă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
directe la etapele ceremoniei triumfale)293. Poetul recomandă și versurile sale de laudă despre ceilalți sodales. Ovidiu se entuziasmează apoi la gândul că, între timp, pe Rin, se pregătea un alt triumf împotriva perfidei Germanii, și i se adresează Liviei, îndemnând-o să pregătească carul pentru parada triumfală. Ca un adevărat profet, sulmonezul prezice acest nou triumf, cerându-le zeilor să dea repede curs cuvintelor sale inspirate. Lui Severus îi sunt adresate scrisorile Ex Ponto, I, VIII și IV, II. Există
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în societatea literară și artistică a timpului: un viveur și grandseigneur, care aduna în jurul său, într-o companie elevată, un cerc ales de prieteni fie în palatul lui de la Roma, fie pe proprietatea sa de lângă lacul Albano 382. Ovidiu continuă îndemnându-l pe prieten să-i ofere ajutorul pe care-l așteaptă cu nerăbdare: Tu quoque magnorum laudes admitte virorum, Utque facis, lapso quam potes, affer opem. Si bene te novi, si quod prius esse solebas, Nunc quoque es, atque animi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori - ............................................................... Gerul dă aripi de vultur cailor În spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și eu!” Nota dominantă a acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Erotocrit suferă la modul În care suferă toți Îndrăgostiții timpului: „M-a prăpădit amorul, de nu sînt nici viu, nici mort. ................................................................................... Mi-am pierdut toată simțirea, de nu mai știu unde sînt...” Polidor face teoria amorului nepotrivit (temă clasică) și Îndeamnă pe Erotocrit la rațiune. Erotocrit face și el teoria Înțelegerii și a simțirii În iubire, luînd partea simțirii (sentimentului): „Amorul cînd să pornește, și va vrea de-a birui, Simțirile-mi nu-s În stare a i se Împotrivi...”. Erotocrit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie cu mare poftă despre nenorocirile sale. Iată (În traducerea lui N.C.) un fragment din această smerită Închinare: „Fiind Însetat și Îndemnat și dorind, domnul meu, să vă scriu cu nesăturare și să Înregistrez precum În inima mea, la fel și pe hîrtie, sau pe orice alt obiect, pe care se poate scrie, numele dumneavoastră cel prea dulce și venerabil anume și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am continuat așa-zisul interviu. Mi-a explicat că și tutunul este drog care provoacă dependență. Curioasă, l-am întrebat de la cine a învățat să fumeze. El a zis că de la prieteni. Nu întotdeauna este bine să faci ceea ce te îndeamnă cercul de prieteni. De multe ori ceea ce este greșit și se pare normal, iar ceea ce este normal ți se pare aberant (exagerat). De multe ori prietenii iți spun că o bere nu iți face rău, sau o țigară iți dă
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by LEPĂDATU BEATRICE, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2027]
-
trecut, imaginația fiind, la rândul ei, o formă de memorie creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului și a comprimării lui în prezent (ca "prezență a absentului") cu ajutorul "amintirii-imagine". Ei bine, această "prezență a absentului" nu desemnează cumva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de pe la Pașcani", o dată cu recunoașterea (vizuală!) a elementelor specifice peisajului moldovenesc, cu natura și oamenii locului și cu toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
va propulsa mai târziu în vârful ierarhiei sociale. Personajul apare și în celelalte romane ale ciclului în câteva situații-cheie, ca element de "contrast" (același "tip" întâlnim și în Bălăuca, sub numele de Neagoe), și tot el e cel care-l îndeamnă peste ani pe Bizu să scrie, pentru a prezenta și altora "icoana experienței lui psihologice". În capitala bavareză, Bizu își petrece timpul mai mult la bibliotecă decât în compania prietenilor, cu gândul de a duce la bun sfârșit un studiu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
știm, Bizu caută mai întâi adăpost la fosta lui gazdă din studenție, Rosine Strahl (Rosina), femeie voluntară și plină de viață, robustă, de o senzualitate francă, șireată și cu simț practic, care-l învață lecția amorului sănătos, fără obligații morale, îndemnându-l totodată să-și facă un rost pe măsura diplomelor obținute în străinătate ("devenirea socială era o necesitate la fel de imperioasă ca și sexul"). Instinctiv, Rosina manifestă și o atitudine matern-protectoare față de Bizu, atât din interes, cât și din dorința sinceră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală de la Fălticeni, cât și pe străzile vechi ale Iașului (vezi mărturiile scriitorului din "agende"). Pornind de la astfel de observații, Gabriela Omăt ne propune o foarte interesantă lectură "cu cheie" a literaturii criticului, îndemnându-ne să citim ficțiunile acestea romanești ca pe o "prelungire a memorialisticii", ce l-ar putea explica mai bine "pe omul controversat și puțin cunoscut care era el însuși"64. Și tot consemnările cu caracter intim explică motivele pentru care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]