13,756 matches
-
avut loc În mediile teologice. Un aspect particular al religiei eblaite, tipic pentru tradițiile ulterioare din regiunea Siria-Palestina, este reprezentat de cultul strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai În perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi provoacă imediat o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și societatea umană. Reiese, de asemenea, și rolul primar pe care trebuia să-l aibă fiica regelui În ceremoniile funebre În cinstea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cartagineziitc "1. Fenicienii și cartaginezii" Popoarele feniciene, așezate pe coasta mediteraneană Într-o mulțime de cetăți portuare cu un spațiu limitat, reprezintă din punct de vedere cultural elementul cu cea mai mare continuitate În istoria Siriei și Palestinei. Cetățile lor (Îndeosebi Biblos) sunt atestate Începând cu mileniul al III-lea, Însă fenicienii ne apar În cea mai clară lumină mai ales la sfârșitul epocii bronzului și În epoca fierului, datorită unor izvoare precum scrisoarea lui El-Amarna sau textele din Ugarit, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Esculapxe "Esculap" sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine de origine punică. La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" era În centrul venerației În tofet-ul local, În timp ce Astartexe "Astarte", poate și Melqart se bucurau În mod egal de același cult. La Erice, cultul lui Astarte, care presupunea prostituția sacră, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce trebuie luate este căutat pe lângă marile centre oraculare (Anzio, Praeneste) sau la ghicitorii itineranți. Pentru clasele mai Înstărite, cel care Își ia sarcina de specialist În chestiuni care privesc viața și morala sau concepția despre lume și zei este Îndeosebi filozoful. Numai atunci când creștinismul Își face simțită presiunea de concurent, Iulian (332-363 d.Hr.), Împărat și pontifex maximus, le cere preoților săi să dea o nouă interpretare propriului rol2. El Înțelege sacerdoțiul ca pe o profesie cu normă Întreagă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Augustin, De civitate Dei, 6, 10). 3. Și pentru Roma, raportul dintre morală, religie și filozofie poate fi schițat, dar nu generic, ci În dependență față de epocă și de straturile sociale. Cicero postulează o legătură strânsă Între religie și morală, Îndeosebi atunci când meditează asupra modului de a instrui mulțimile neștiutoare: dacă zeii nu ar avea grijă de lume - așa scrie -, religia ar fi de prisos și, odată cu pietatea, ar dispărea toate orânduirile pe care se reglementează viața, ba chiar și „comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și eficacitatea practicilor magice, el le consideră totuși efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhitravele caselor lor; este interesant de observat contrastul dintre filozofica toleranță a lui Posidonius și tonul acuzator al lui Strabon car i-a păstrat mărturia: La nechibzuința lor celții mai adaugă și o trăsătură barbară și stranie, care se Întâlnește Îndeosebi la populațiile nordice, ca de pildă, atârnarea capetelor dușmanilor de gâturile cailor, la Întoarcerea din luptă, și Înfigerea lor În parii din fața porților, după ce le-au adus acasă. Poseidonius mărturisește că el Însuși a văzut, În multe părți această priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acatiste și madrigale, datat 1941. Ajuns la credință în pragul adolescenței, așa cum mărturisea în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el declară că întotdeauna a fost mânat de „aceeași nestăvilită sete de aventură spirituală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte ce vexează bunul gust. Țelul duhovnicesc este doar în parte atins, „ispita literarului” determinând abaterile de la dreapta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
și populare în proza lui Ion Popovici-Bănățeanul. Colaborează la publicațiile românești din Voivodina - „Lumina”, „Analele Societății de Limba Română”, „Libertatea”, „Cuvântul românesc”, „Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte sublime, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Ecaterina Oproiu. S-au impus câteva rubrici cu caracter de permanență - „În dezbatere: filmul românesc”, „Panoramic românesc”, „Opinii”, „Epoca noastră”, „Cinemateca”, „Televiziune”, „Pe ecrane”, „Actorii”-, precum și portretele de cineaști (regizori, scenariști, operatori) realizate cu consecventă în cadrul analizelor consacrate creației originale. Îndeosebi „rubricile de autor” au consolidat, în perioada de referință, prestigiul revistei. Printre ele: „Cronică cineideilor” de Ov. S. Crohmălniceanu, „Un spectator temperat” de Teodor Mazilu, „Film și literatura” de Gelu Ionescu, „Dezacord” de Valentin Silvestru, „Travelling-avant” de Radu Georgescu, „Epoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău, 1980; Vârstele propășirii, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Vasile Coroban, În căutarea identității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
diecezană” ș.a. A semnat și Ilie (Elie) Dinurseni, Ilie (Elie) Cristea. În 1907 C. a sprijinit înființarea publicației săptămânale „Țara noastră”, ca organ al Astrei. Lucrarea Eminescu. Viața și opera asociază datele biografice cu analizele tematice, comparatiste, prozodice și stilistice. Îndeosebi funcțiile infinitivului lung, gerunziului, rimei și neologismelor sunt atent puse în valoare, pentru a se sublinia modul în care „și-a format Eminescu stilul său inegalabil”. Sunt puse, de asemenea, în ecuație date noi despre unele etape ale vieții poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
au Întors favorul, făcând relativ puține eforturi de a sabota sau de a opri mașina de război germană. În Europa de Est și Sud-Est, nemții au fost fără milă, și nu doar pentru că partizanii le-au opus acolo o rezistență cruntă, disperată (Îndeosebi În Grecia, Iugoslavia și Ucraina). Așadar, consecințele materiale ale ocupației germane, ale avansului sovietic și luptelor partizane au fost de o cu totul altă natură decât experiența războiului În Vest. În Uniunea Sovietică, 70.000 de sate și 1.700
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
gherilă anticomunistă, a costat viețile a 30.000 de polonezi Între 1945 și 1948. În Ucraina ocupată de sovietici, ultimul comandant partizan, Roman șukevici, a fost asasinat lângă Lvov În 1950, Însă activitățile antisovietice au continuat sporadic alți câțiva ani, Îndeosebi În Ucraina și Estonia. În Balcani, cel de-al doilea război mondial a fost resimțit preponderent ca un conflict civil, și Încă unul extrem de nimicitor. Pentru Iugoslavia, semnificația etichetelor convenționale - colaboraționist, partizan - rămâne impenetrabilă. Ce era Draža Mihailoviæ, liderul sârb
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcute cadou suporterilor nonmaghiari ai noului regim. Era o mișcare politică atent calculată, dar În multe cazuri victimele nu erau acuzate degeaba. Iugoslavia era un caz deosebit de Încâlcit. În Ungaria, Curțile Populare au judecat la Început adevărați criminali de război - Îndeosebi activiștii din regimurile progermane ale lui Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel din Belgia sau Olanda postbelică - deși nu Încape Îndoială că ei săvârșiseră crime
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este instanța cea mai cunoscută, dar au existat multe altele: curțile militare americane, britanice și franceze au judecat naziști de rang inferior În zonele lor din Germania ocupată și, Împreună cu Uniunea Sovietică, au predat o serie de naziști altor țări - Îndeosebi Franței și Poloniei -, pentru a fi judecați la locul faptei. Programul de pedepsire a crimelor de război a continuat de-a lungul ocupației Germaniei de către Aliați: În zonele vestice, peste 5.000 de oameni au fost condamnați pentru crime de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice. Mai departe viziunile variau, de obicei În funcție de tradițiile politice naționale. În Marea Britanie, unde nici nu a existat o planificare propriu-zisă, adevărata miză era controlul (industriilor, serviciilor sociale și economice) prin proprietatea de stat, ca scop În sine. Așadar naționalizarea (Îndeosebi a minelor, căilor ferate, transportului de bunuri și a utilităților) și furnizarea de servicii medicale formau după 1945 nucleul programului laburist. Pe scurt, au fost preluate „posturile de control” ale economiei. Dar asta a fost tot. În Italia, moștenirea instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
formă de independență atât de prosperă, de sigură, de superioară, Încât să nu poată fi amenințată de Est”), ei reprezentau o minoritate. Americanii, ca și Stalin, improvizau În acești ani. Se sugerează uneori că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău, de intransigență calculată. Dar acest lucru nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceasta și Rusia nu putea fi lăsat la voia Întâmplării. În arcul desfășurat de la nord la sud de Finlanda și Iugoslavia se găseau state mici și vulnerabile, ale căror guverne interbelice (cu excepția parțială a Cehoslovaciei) fuseseră toate defavorabile Uniunii Sovietice. Îndeosebi Polonia, Ungaria și România, circumspecte față de intențiile sovietice la adresa lor, fuseseră sistematic ostile Moscovei. Singurul rezultat acceptabil În ochii lui Stalin era instalarea - În acele state pe care URSS nu le absorbea preventiv - a unor guverne despre care putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serviciilor și bunurilor de consum; Planul Marshall a temperat Însă neplăcerile acestei strategii. și În Vest anumite sectoare industriale și regiuni s-au dezvoltat de la zero, iar În anii ’50 a avut loc un exod dramatic de la sat la oraș, Îndeosebi În Franța și Italia. Dar asemănările se opresc aici. Trăsătura distinctivă a istoriei economice din Europa comunistă e că, pe lângă oțel, cărbune, fabrici și blocuri de apartamente, primul val de industrializare sovietică a produs, chiar mai mult decât În URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
CLC avea să deschidă birouri În 35 de țări din Întreaga lume, dar Europa rămânea sfera predilectă, mai cu seamă Franța, Italia și Germania. Scopul său era să solidarizeze, să anime și să catalizeze intelectualii și cercetătorii În lupta anticomunistă, Îndeosebi prin publicarea și distribuția unor periodice culturale: Encounter În Marea Britanie, Preuves În Franța, Tempo Presente În Italia și Der Monat În Germania. Nici una dintre aceste publicații nu a atins un public larg: Encounter, cea mai populară, se lăuda În 1958
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]