14,229 matches
-
s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului, având originea în filosofia "cinică" fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe. "Stoa" a avut o audiență largă la gânditorii greci și romani, cunoscând o evoluție de mai multe secole, în trei perioade: "Stoa" a fost
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
ne putem da seama după cele 96 de „Sermones” - predici - și peste 170 de scrisori care au ajuns până la noi. Îndeosebi omiliile ni-l arată ca pe unul dintre cei mai mari papi ai Bisericii, preocupat cu părintească dragoste de binele sufletesc al fiilor săi, cărora le vorbește într-un limbaj foarte accesibil, traducându-și gândurile în forme scurte și practice pentru trăirea vieții creștine. Scrisorile, redactate într-un stil ales, cu unele cadențe foarte expresive, ne dau măsura întreagă a
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
de genul „"the red scare"” în cultura autohtonă, pentru a-l putea reactualiza la nevoie. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein și Osama bin Laden, care au permis justificarea unor expresii ca „axa răului” (contrastând cu o subînțeleasă axă a binelui), sau reactualizarea într-un cadru de acceptare populară generală a expresiei naziste „război total”. Războiul imaginar a fost, astfel, un instrument de bază ce a permis, pe plan intern, acceptarea Războiului Rece pe o perioadă extinsă de timp. Cinematografia a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
au apărut multe idei utopice, create de problemele din creșterea naturală a capitalismului. Ele sunt cunoscute sub denumirea de "socialism utopic" și militau pentru: o distribuire egalitaristă a produselor, abolirea banilor, cetățenii trebuiau să facă doar o muncă plăcută pentru binele comun, și care să le lase timp pentru a se cultiva într-un domeniu artistic sau științific. Exemplul clasic îl constituie cartea lui Edward Bellamy "Privind înapoi". Marxismul a atacat în modul cel mai dur cu putință asemenea utopii economice
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
La umbră fetelor în floare" (1919), a avut un mare succes și a câștigat prestigiosul Premiu Goncourt. Părțile a treia și a patra, "Partea spre Guermantes" (2 volume, 1920-21) și "Sodoma și Gomora" (2 volume, 1921-22), au fost de asemenea bine primite. Ultimele trei părți, lăsate în manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: "Prizoniera" (sau "Captivă") (1923), "Albertine a disparut" (sau "Fugara") (2 volume, 1925) și "Timpul regăsit" (2 volume, 1927). Ca fapt divers, se pare că marele scriitor
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
Persoană care învie morții. Sunt singurele locuri biblice în care apare titlul de Arhanghel. 3. Eroul aceluiași eveniment. Ioan 5,28.29: „... toți cei din morminte vor auzi glasul Fiului și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.” Daniel 12, 1-2: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău... Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
al "vârstei responsabilității", când Dumnezeu determină că o persoană capabilă mental este responsabilă pentru păcatele sale și eligibilă pentru botez. Nu e vorba în mod necesar de o vârstă specifică, ci de capacitatea mentală a unei persoane de a deosebi binele de rău. Astfel, o persoană cu retardare mentală gravă s-ar putea să nu ajungă niciodată la această vârstă și astfel nu va fi socotită responsabilă pentru păcat. Cartea lui Isaia menționează o vârstă la care copilul "va ști să
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
cu retardare mentală gravă s-ar putea să nu ajungă niciodată la această vârstă și astfel nu va fi socotită responsabilă pentru păcat. Cartea lui Isaia menționează o vârstă la care copilul "va ști să lepede răul și să aleagă binele" [Isaia 7:15], dar nu specifică anume acea vârstă. Baptiștii insistă asupra botezului prin scufundare, modalitatea de botez ce a fost folosită de Ioan Botezătorul. Aceasta constă în coborârea candidatului pe spate în apă în timp ce botezătorul (un pastor) invocă formula
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
a III-a inclusiv). Ceea ce va trebui să înțeleagă Boethius constituie tocmai problemele asupra cărora Consolarea filosofiei va desfășura lungi succesiuni de întrebări și răspunsuri. În cele din urmă Boethius va găsi răspunsul la cele două probleme: finalitatea lumii este binele, adică fericirea, adică Dumnezeu, iar modul în care conduce Dumnezeu lumea este în acord cu binele. Până acolo, însă, va parcurge câteva etape: purificarea intelectului de pasiuni, întărirea și clarificarea convingerilor corecte, identificarea unei definiții adecvate a fericirii și binelui
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
filosofiei va desfășura lungi succesiuni de întrebări și răspunsuri. În cele din urmă Boethius va găsi răspunsul la cele două probleme: finalitatea lumii este binele, adică fericirea, adică Dumnezeu, iar modul în care conduce Dumnezeu lumea este în acord cu binele. Până acolo, însă, va parcurge câteva etape: purificarea intelectului de pasiuni, întărirea și clarificarea convingerilor corecte, identificarea unei definiții adecvate a fericirii și binelui. Filosofia împinge discuția înspre contextul creștin al problemei. Această manieră de a arăta că adevărurile credinței
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
binele, adică fericirea, adică Dumnezeu, iar modul în care conduce Dumnezeu lumea este în acord cu binele. Până acolo, însă, va parcurge câteva etape: purificarea intelectului de pasiuni, întărirea și clarificarea convingerilor corecte, identificarea unei definiții adecvate a fericirii și binelui. Filosofia împinge discuția înspre contextul creștin al problemei. Această manieră de a arăta că adevărurile credinței izvorăsc în mod natural din cele ale filosofiei este o notă de stil generală a cărții, motiv pentru care acest text a putut fi
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Filosofia - pentru a putea face față acelei discuții care să-l conducă spre recunoașterea adevăratei fericiri. Începând cu Cartea a III-a este vorba despre așa-numitele „leacuri tari”, în primul rând vechea problemă: „Ce este fericirea?”. Fericirea înseamnă căutarea binelui, spune Boethius pe urmele lui Aristotel, dar nu a feluritelor „bunuri”, care sunt numai căi, ci a Binelui suprem, ca stare rezultată din reunirea tuturor bunurilor. Nici avuția, nici onorurile, nici puterea, nici plăcerile, nu reprezintă bunuri în sine ci
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Cartea a III-a este vorba despre așa-numitele „leacuri tari”, în primul rând vechea problemă: „Ce este fericirea?”. Fericirea înseamnă căutarea binelui, spune Boethius pe urmele lui Aristotel, dar nu a feluritelor „bunuri”, care sunt numai căi, ci a Binelui suprem, ca stare rezultată din reunirea tuturor bunurilor. Nici avuția, nici onorurile, nici puterea, nici plăcerile, nu reprezintă bunuri în sine ci mai degrabă iluzii. Ele pot fi cel mult stări ale binelui, „umbre”, dar nici una dintre ele nu duce
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
bunuri”, care sunt numai căi, ci a Binelui suprem, ca stare rezultată din reunirea tuturor bunurilor. Nici avuția, nici onorurile, nici puterea, nici plăcerile, nu reprezintă bunuri în sine ci mai degrabă iluzii. Ele pot fi cel mult stări ale binelui, „umbre”, dar nici una dintre ele nu duce spre fericire dacă sunt dorite ca atare. Iluzia (deci imperfecțiunea lor) constă în faptul că fiecare dintre aceste „bunuri” este strâns legat de o nedreptate: acumularea avuției înseamnă răpirea de bani de la alții
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Ceea ce nu înseamnă că, sub feluritele lor iluzii, oamenii nu caută acel întreg numit „bine”, chiar dacă îl înțeleg greșit. Așa de mare este puterea naturii, încât, indiferent cât de variate ar fi părerile oamenilor, ele sunt de acord în alegerea binelui ca țel, se conchide, de data aceasta în manieră augustiniană (cartea a III-a, proza II). Dacă fericirea este binele suprem înseamnă că ea este de altă natură decât lucrurile bune accesibile în ordine temporală. „Suprem” înseamnă desăvârșit, or, lucrurile
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
de mare este puterea naturii, încât, indiferent cât de variate ar fi părerile oamenilor, ele sunt de acord în alegerea binelui ca țel, se conchide, de data aceasta în manieră augustiniană (cartea a III-a, proza II). Dacă fericirea este binele suprem înseamnă că ea este de altă natură decât lucrurile bune accesibile în ordine temporală. „Suprem” înseamnă desăvârșit, or, lucrurile materiale sunt nedesăvârșite. Prin raportare la Binele suprem, bunurile nu sunt decât „părți”, adică ele reprezintă abia „știrbiri” ale desăvârșirii
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
aceasta în manieră augustiniană (cartea a III-a, proza II). Dacă fericirea este binele suprem înseamnă că ea este de altă natură decât lucrurile bune accesibile în ordine temporală. „Suprem” înseamnă desăvârșit, or, lucrurile materiale sunt nedesăvârșite. Prin raportare la Binele suprem, bunurile nu sunt decât „părți”, adică ele reprezintă abia „știrbiri” ale desăvârșirii. Ontologia lui Boethius este, ca și ce a lui Augustin, una a gradelor de desăvârșire, în care Binele suprem este gândit ca și completitudine, spre deosebire de gradele inferioare
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
desăvârșit, or, lucrurile materiale sunt nedesăvârșite. Prin raportare la Binele suprem, bunurile nu sunt decât „părți”, adică ele reprezintă abia „știrbiri” ale desăvârșirii. Ontologia lui Boethius este, ca și ce a lui Augustin, una a gradelor de desăvârșire, în care Binele suprem este gândit ca și completitudine, spre deosebire de gradele inferioare care nu pot fi altceva decât măsuri ale lipsei de bine: „tot ce se numește nedesăvârșit își datorește nedesăvârșirea unei știrbiri a desăvârșirii” . Pe urmele lui Platon, care formulase un argument
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
există nimic mai bun?” - spune Boethius, în cuvinte pe care le vom întâlni, aproape identic, în Proslogionul lui Anselm . Și Anselm va crede, ca și Boethius aici, că „rațiunea demonstrează că Dumnezeu este bun, convingându-ne prin aceasta că și binele suprem este tot în el”. Acest argument trebuie însă luat în considerare la modul cel mai „grav și serios”: Dumnezeu, va avertiza Filosofia, nu este cauză exterioară a binelui suprem. Binele este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
demonstrează că Dumnezeu este bun, convingându-ne prin aceasta că și binele suprem este tot în el”. Acest argument trebuie însă luat în considerare la modul cel mai „grav și serios”: Dumnezeu, va avertiza Filosofia, nu este cauză exterioară a binelui suprem. Binele este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar fi numai cauzat, ar exista o diferență între cauză și efect, deci Dumnezeu nu ar fi binele ci numai cauza sa. Dumnezeu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Dumnezeu este bun, convingându-ne prin aceasta că și binele suprem este tot în el”. Acest argument trebuie însă luat în considerare la modul cel mai „grav și serios”: Dumnezeu, va avertiza Filosofia, nu este cauză exterioară a binelui suprem. Binele este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar fi numai cauzat, ar exista o diferență între cauză și efect, deci Dumnezeu nu ar fi binele ci numai cauza sa. Dumnezeu este însă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Acest argument trebuie însă luat în considerare la modul cel mai „grav și serios”: Dumnezeu, va avertiza Filosofia, nu este cauză exterioară a binelui suprem. Binele este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar fi numai cauzat, ar exista o diferență între cauză și efect, deci Dumnezeu nu ar fi binele ci numai cauza sa. Dumnezeu este însă binele însuși, binele desăvârșit sau deplin, așa cum s-a spus, spre deosebire de ființele inferioare, care sunt
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
nu este cauză exterioară a binelui suprem. Binele este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar fi numai cauzat, ar exista o diferență între cauză și efect, deci Dumnezeu nu ar fi binele ci numai cauza sa. Dumnezeu este însă binele însuși, binele desăvârșit sau deplin, așa cum s-a spus, spre deosebire de ființele inferioare, care sunt bune în mod incomplet. Avertismentul lui Boethius este în măsură să ne dea o cheie de înțelegere chiar
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
este în Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar fi numai cauzat, ar exista o diferență între cauză și efect, deci Dumnezeu nu ar fi binele ci numai cauza sa. Dumnezeu este însă binele însuși, binele desăvârșit sau deplin, așa cum s-a spus, spre deosebire de ființele inferioare, care sunt bune în mod incomplet. Avertismentul lui Boethius este în măsură să ne dea o cheie de înțelegere chiar a viitorului argument al lui Anselm: Dumnezeu este
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Dumnezeu și nicidecum cauzat de Dumnezeu: identitatea este una de substanță. Dacă binele ar fi numai cauzat, ar exista o diferență între cauză și efect, deci Dumnezeu nu ar fi binele ci numai cauza sa. Dumnezeu este însă binele însuși, binele desăvârșit sau deplin, așa cum s-a spus, spre deosebire de ființele inferioare, care sunt bune în mod incomplet. Avertismentul lui Boethius este în măsură să ne dea o cheie de înțelegere chiar a viitorului argument al lui Anselm: Dumnezeu este binele (la
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]