13,648 matches
-
refuzat să analizeze chestiunea. Ea a fost apoi analizată de o subcomisie "ad hoc" a Senatului, ceea ce a dat unui tânăr senator de Wisconsin, Joseph McCarthy, ocazia de a deveni celebru. Pentru a-și atinge scopul, el a luat apărarea condamnaților, afirmând că tribunalul nu a fost unul echitabil în ce-i privește. El a mers până la a pretinde că inculpații au fost torturați în timpul interogatoriilor dinaintea procesului. Toată această agitație a atras atenția asupra procesului și asupra unor nereguli în
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
unor nereguli în efectuarea interogatoriilor dinaintea sa. Astfel, chiar înainte de implicarea Senatului SUA, câteva pedepse capitale au fost comutate printr-o revizuire a procesului de către Armata SUA, toate celelalte fiind și ele comutate în anii următori. În anii 1950, toți condamnații au fost eliberați, ultimul care a ieșit din închisoare fiind Peiper în 1956. Discuția ce a urmat procesului și a eliberării timpurii a condamnaților a fost utilizată apoi de unii negaționiști ca exemplu al justiției de după război aplicată la discreția
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
de către Armata SUA, toate celelalte fiind și ele comutate în anii următori. În anii 1950, toți condamnații au fost eliberați, ultimul care a ieșit din închisoare fiind Peiper în 1956. Discuția ce a urmat procesului și a eliberării timpurii a condamnaților a fost utilizată apoi de unii negaționiști ca exemplu al justiției de după război aplicată la discreția învingătorului. Pornind de la acest principiu, au fost readuse în discuție chiar și concluziile proceselor de la Nürnberg care, conform teoriilor lor, au permis apariția „minciunii
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
film american din 1995, regizat de Tim Robbins, care a adaptat scenariul după cartea cu același nume. El relatează povestea sorei Helen Prejean (interpretată de Susan Sarandon), care stabilește o relație specială cu Matthew Poncelet (interpretat de Sean Penn), un condamnat la pedeapsa cu moartea din Louisiana. Matthew Poncelet (Sean Penn) se află de șase ani în închisoare, așteptându-și execuția prin injecție letală pentru uciderea unui cuplu de adolescenți. Poncelet, aflat în Penitenciarul de Stat din Louisiana , comisese crime împreună cu
Culoarul morții (film din 1995) () [Corola-website/Science/326332_a_327661]
-
cu familiile victimelor. Familiile nu înțeleg eforturile sorei Helen de a-l ajute pe Poncelet, pretinzând că "îi ia partea". În schimb, ei doresc "dreptate absolută" și anume viața lui pentru viețile copiilor lor. Cererea sorei Helen de grațiere a condamnatului este refuzată. Poncelet îi cere sorei Helen să fie consilierul său spiritual până în ziua execuției și ea acceptă. Sora Helen îi spune lui Poncelet că salvarea sufletului său este posibilă numai dacă el își asumă responsabilitatea pentru ceea ce a făcut
Culoarul morții (film din 1995) () [Corola-website/Science/326332_a_327661]
-
Martin Lawrence. Din distribuție au mai făcut parte Obba Babatundé, Bernie Mac, Anthony Anderson, Miguel A. Núñez Jr. și Bokeem Woodbine. Filmul prezintă o poveste relatată de un pușcăriaș bătrân (Babatundé) despre doi camarazi (Murphy și Lawrence), care sunt amândoi condamnați din greșeală pentru crimă la închisoare pe viață. Până în 2012, el a rămas ultimul film evaluat R în care a jucat Eddie Murphy. Filmul începe cu un deținut în vârstă pe nume Willie Long (Obba Babatundé) participând la înmormântarea a
Viața-n pușcărie () [Corola-website/Science/326355_a_327684]
-
Filmul începe cu un deținut în vârstă pe nume Willie Long (Obba Babatundé) participând la înmormântarea a doi prieteni care muriseră recent într-un incendiu care a avut loc la infirmeria închisorii. El începe să le povestească celor doi tineri condamnați care o făceau pe groparii (Heavy D și Bonz Malone) povestea vieții celor doi camarazi morți. Ray Gibson (Eddie Murphy) și Claude Banks (Martin Lawrence) sunt doi locuitori din New York-ul anului 1932, care provin din lumi diferite. Ray este
Viața-n pușcărie () [Corola-website/Science/326355_a_327684]
-
la Conferința Holocaustului din Teheran. În 2007 l-a salutat pe interviatorul evreu Michel Friedman cu cuvintele „Heil Hitler, domnule Friedman”, negând în timpul interviului Holocaustul. Pentru aceasta a fost condamnat la zece luni închisoare. În 2009 a fost din nou condamnat pentru „incitare la ură între popoare”, de data asta la șase ani închisoare. În 2009 i-a fost retrasă permisiunea de a profesa ca avocat. Partenera lui, Sylvia Stolz, este ea însăși condamnată pentru negarea Holocaustului și „incitare la ură
Horst Mahler () [Corola-website/Science/326357_a_327686]
-
cei mai importanți discipoli ai lui Sayyid și președinta Asociației Femeilor Musulmane. Conform mărturiilor și declarațiilor Fraților Musulmani participanți la procesul împotriva torționarilor regimului Nasser de la Tanta 1972 și 1980, victimele represiunii securității nasseriste în perioada 1965 1966 cuprind: 3 condamnați la moarte, 38 de morți în închisorile militare, alți 100-200 au fost încarcerați și 18.000 interpelați, arestați și torturați. Din anul 1954, Sayyid Qutb este arestat și închis. El va petrece tot restul vieții în închisoare cu excepția a opt
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
oraș. În următoarele patru zile, texianii au luptat din casă în casă până la piețele fortificate din apropierea centrului orașului. Cos a primit 650 de oameni întărire la 8 decembrie, dar, spre dezamăgirea sa, majoritatea erau recruți fără experiență, mulți dintre ei condamnați aflați încă în lanțuri. În loc să-l ajute, întăririle au fost doar o povară care a consumat degeaba proviziile de hrană, și așa puține. Nevăzând alte opțiuni, la 9 decembrie, Cos și grosul oamenilor săi s-au retras în misiunea Alamo
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
lui Frederic August II cel Puternic, când Rusia dicta în politica internă a Poloniei. Regele, care se convertise la romano-catolicism pentru a putea fi ales la conducera Poloniei, nu se afla în poziția potrivită pentru a îi putea ierta pe condamnați. Rösner și alți 12 luterani au fost condamnați la moarte pe 16 noiembrie. Prințul Jerzy Dominik Lubomirski a condus un regiment de soldați în orașul Toruń, pentru a executa verdictul. Rösner și alți oficiali urmau să fie decapitați pentru “neglijarea
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
au fost condamnați la moarte pe 16 noiembrie. Prințul Jerzy Dominik Lubomirski a condus un regiment de soldați în orașul Toruń, pentru a executa verdictul. Rösner și alți oficiali urmau să fie decapitați pentru “neglijarea datoriei” și în timp ce doi dintre condamnați, acuzații fiind și de profanarea Fecioarei, urmau să fie torturați și apoi arși pe rug. Unul dintre condamnați, care se convertise la catolicism, va fi iertat. La fel se va proceda și în cazul lui Jakob Heinrich Zerneke (1672-1741), un
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
în orașul Toruń, pentru a executa verdictul. Rösner și alți oficiali urmau să fie decapitați pentru “neglijarea datoriei” și în timp ce doi dintre condamnați, acuzații fiind și de profanarea Fecioarei, urmau să fie torturați și apoi arși pe rug. Unul dintre condamnați, care se convertise la catolicism, va fi iertat. La fel se va proceda și în cazul lui Jakob Heinrich Zerneke (1672-1741), un istoric repectat (autorul unei cronici a orașului, publicată în 1711 - "Chronica Thornica"), apropiat al lui Rösner și predecesorul
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
aer pulberăria și îl iau ca ostatic pe colonelul von Schlering (Dem Rădulescu), de la care află că ambuscada va avea loc la podul Saint-Bernard. Francezii vor să ajungă acolo pentru a-și anunța camarazii, dar sunt prinși de austrieci și condamnați la moarte. Carlotta adună însă femeile din oraș și reușește să-i elibereze. Cei șapte grenadieri fug și ajung în cele din urmă la podul Saint-Bernard. Latouche este trimis să-l anunțe pe colonelul Laforêt că francezii sunt așteptați de
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
Conducătorul coloniștilor din Thasos și organizatorul noii cetăți a fost generalul, oratorul și omul politic atenian Kallistratos. Acesta a deținut funcțiile de strateg și arhonte eponim al Atenei în perioada conflictului cu Teba, dar a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte în patria sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi, la curtea regelui macedonean Perdiccas al III-lea, care i-a apreciat priceperea în chestiunile financiare. După moartea acestuia din urmă, Kallistratos a părăsit Macedonia
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
legi ce au fost atacate de Partidul Democrat drept tentative de a mări șansele candidatului prezidențial republican. În Florida, Georgia, Ohio, Tennessee și Virginia de Vest s-a scurtat perioada de vot în avans. Florida și Iowa au interzis tuturor condamnaților penal să voteze. Kansas, Carolina de Sud, Tennessee, Texas și Wisconsin au început să impună alegătorilor să se prezinte documente de identitate pentru a vota. Obama, NAACP și Partidul Democrat ai combătut multe din aceste legi, și fostul președinte Bill
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012 () [Corola-website/Science/327572_a_328901]
-
într-o seară mai răcoroasă. Din cauza acestei întamplari și a altor câteva, Escobar este considerat o legenda în lumea infractorilor. Rick Ross (n, 26 ianuarie 1960), cunoscut de asemenea sub numele de "Freeway" Ricky Ross, este un traficant de droguri condamnat și de asemenea cunoscut pentru imperiul drogurilor pe care acesta l-a condus în Los Angeles, la începutul anilor 1980. Porecla "Freeway" (Autostrada) i se trăgea de la numeroasele proprietăți pe care Ross le avea lângă autostrada Harbor. Pe locul unde
Baron al drogurilor () [Corola-website/Science/327099_a_328428]
-
claustrării cazone, și amestecul de gingășie sufletească și de înclinație suav-abjectă, și vagul misoginism, și oralitatea, și argoul specific, presărat cu expresii mai suculente ori cu termeni militari aplicați zonelor civile ale vieții ne erau cunoscute din „Diribiștii”, din „Duelul condamnaților” sau din „Si pace va fi în inima mea”. Aici se produce, totuși, o maturizare stilistică, inclusiv la nivelul dozării: a mizei, a mijloacelor, a încărcăturii simbolice si a semnificației. Calitatea principală a textului de acum pare tonul bine găsit
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
astfel o imagine complexă a liderului comunist, care a fost completată cu amintirile istorisite lui de unchiul său, comisarul de poliție Gheorghe Cambrea. El a realizat ulterior un portret cinematografic al lui Gheorghiu-Dej în filmul "Începutul adevărului". Execuția celor patru condamnați la moarte a avut loc la 1 iunie 1946 și nu la 5 iunie 1946, cum este scris la începutul prezentării imaginilor de arhivă de la închisoarea Jilava. Tot acolo, Constantin Z. Vasiliu este prezentat în mod greșit ca ministru de
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
la castelele de la Bran și de la Hunedoara și Cetatea Râșnov. Pentru ca filmul să fie cât mai real, regizorul a folosit un cadavru de la morgă într-o scenă în care unul dintre personaje trebuia să-i pună ștreangul de gât unui condamnat. Actorul francez care a trebuit să facă acest lucru s-a speriat foarte tare atunci când și-a dat seama că în fața lui era un cadavru adevărat. Filmul conținea și o scenă de nuditate. Actrița italiancă Eleonora Brigliadori (care interpreta rolul
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
lui Boleslav. Trebuie remarcat faptul că, față de vest, orbirea în Polonia medievală nu era realizată prin arderea ochilor cu un fier încins sau cu un cuțit, ci o tehnica mult mai brutală. Ochii omului erau scoși, folosind un clește special. Condamnatul trebuia să țină ochii deschiși și dacă nu făcea asta, pleoapele erau smulse împreună cu globul ocular. După ce s-a aflat de actul brutal al lui Boleslav, Martin I, Arhiepiscopul de Gniezno și primatul Poloniei, care a fost susținătorul puternic al
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
copilărie, Român Pearce (Tyrese Gibson), un infractor foarte abil, fost deținut, care dovedește o pasiune pentru viteza foarte mare. Agenții îi propun acestuia un târg - daca lucrează cu O’Connor, cazierul sau va fi dat uitării. Fostul polițist și fostul condamnat au acum o ultima șansă, iar prinderea lui Verone reprezintă biletul lor pentru ieșirea din dizgrație. Lucrurile se complică odată cu apariția unei agente sub acoperire, Monica Fuentes (Eva Mendes), cheia intrării în lumea lui Verone.
Mai furios, mai iute () [Corola-website/Science/330635_a_331964]
-
degete că erau cinci. Așa s-a și stins...”, continuă să povestească barbatul.Astfel, vina a căzut pe A.Lisnic, pe care l-au ucis 4 consăteni în curtea bisericii (acesta fiind nevinovat). Alexandru Gandrabur este unul dintre cei doi condamnați la 15 ani de închisoare. Acum are 80 de ani și trăiește tot la Baraboi. El spune că a fost condamnat pe nedrept și că aceasta nedreptate mai apasă că o povară asupra să și asupra familiei sale. Pentru asasinarea
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Baraboi () [Corola-website/Science/330709_a_332038]
-
fugă dar este prins de un servitor și un halebardier. Este judecat și condamnat la moarte după rigorile regicidului, așa cum era descris de Codul penal francez (practică și succesiunea operațiilor este cea de la "“ecartelement”", mai putin folosirea căilor în dezmembrarea condamnatului) și este executat. Violență extremă a sentinței, neconforma cu practicile curente în justiția Țărilor de Jos, arată popularitatea liderului ucis, ura extremă a societății olandeze față de act și autor. Balthasar Gérard este ulterior descris de literatură istorică franceză catolică drept
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
viclenie, curaj, și o anume generozitate". În 1902, când Crocco a fost transferat la închisoarea din Portoferraio, a venit un grup de studenți la Medicină Legală de la Universitatea din Siena, însoțiți de profesorul Salvatore Ottolenghi, cu scopul de a intervieva condamnații. Ottolenghi a avut o conversație cu Crocco, considerându-l "adevăratul reprezentant al banditismului în timpul său glorios", numindu-l "Napoleon al hoților". Interviul a fost publicat anul următor de un student al lui Ottolenghi, Romolo Ribolla, în opera "Voci dell'ergastolo
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]