14,411 matches
-
ca legitime. Totuși, cel mai puternic motiv pentru care regresia este puțin probabilă constă în efectul bulgărelui de zăpadă generat de sistem. Într-un sistem care a atins reflexivitatea apare o situație în care schimbarea structurală și cea culturală se consolidează reciproc. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului liberal. Mai întâi, liberalismul adoptă un model transformațional al structurii. Anarhia este înțeleasă ca fiind atrasă recursiv într-un proces continuu de dezvoltare culturală în interiorul sistemului internațional. În al doilea rând
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
va fi factorul dominant ce motivează comportamen tul statelor, iar densitatea instituțională va fi limitată. Sistemul se va ca racteriza prin războaie regulate și formarea recurentă a balanțelor de putere. Densitatea instituțională va crește pe măsură ce efectele competiției și socializării se consolidează, iar în interiorul sistemului are loc schimbarea culturală. Presupunând că socializarea și competiția încurajează schimbarea culturală într-un ritm constant în timp, densitatea instituțională va crește gradual în sistem. Este posibilă o modificare a modelului liberal de bază, care să încorporeze
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
48). În concordanță cu predicțiile neorealiste, Germania a renunțat la multe dintre neclaritățile constituționale și politice pe acest subiect, în lumina punctelor slabe ale reacției pur diplomatice la crizele internaționale. De asemenea, neorealiștii ar putea evidenția eforturile germane de a consolida integrarea pentru apărarea europeană în anii 1990, precum și problemele generate de acest fapt pentru participarea Germaniei în NATO. În cadrul pregătirilor pentru Tratatul de la Maastricht, Germania a fost un actor esențial pentru încurajarea unei mai mari integrări a apărării. Negocierile cu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1994. Mai mult, ca urmare a unei serii de vizite diplomatice dese ale lui Kohl în Rusia în 1996 și 1997, Germania a jucat un rol central în negocierile privind Consiliul Permanent NATO-Rusia, organ consultativ înființat în 1997 pentru a consolida legăturile NATO cu Rusia (Tewes, 2001, pp. 18-19). Totuși, atât OSCE cât și acordul NATO-Rusia sunt slabe sub aspect instituțional, și pot fi privite în cel mai bun caz ca încercând să reducă divergențele fundamentale dintre interesele Germaniei în cadrul NATO
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să facă alegeri importante cu privire la angajamentele sale instituționale. Însă aceasta nu înseamnă că schimbările validează predicțiile neorealiste despre politica externă germană, pentru că, se pare, schimbările strategiilor Germaniei din anii 1990 nu numai că i-au menținut, ci i-au și consolidat angajamentul față de cadrele multilaterale în interiorul cărora funcționează. Astfel devine oportună o analiză bazată pe un model liberal al sistemului internațional. Smith afirmă explicit că dezvoltarea poziției Germaniei cu privire la recursul la forță în activități în afara regiunii poate fi interpretată ca reflectându
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
implicării în operațiuni militare. Această explicație este compatibilă cu discontinuitatea și pune accent pe caracterul de agent al decidenților politici germani. Totuși, această interpretare nu surprinde calea prin care modificările poziției germane au fost motivate de o dorință de a consolida cooperarea multilaterală pentru securitate. Baumann și Hellmann sugerează că o abordare mai adecvată este cea potrivit căreia cultura strategică nu a fost o constrângere pasivă asupra decidenților politici germani, ci a impulsionat în mod activ procesul de adaptare a politicii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în continuare un rol major în sponsorizarea procesului de integrare. Prin urmare, se poate ca Anderson să facă o falsă analogie atunci când prevestește apariția "unui Regat Unit în plus" în Europa. Este posibil în aceeași măsură ca Germania să își consolideze, de fapt, relațiile cu principalii parteneri și să mărească densitatea rețelelor de cooperare la care ia parte. Procesul de tranziție a identității care dus la schimbarea abordării Germaniei față de politica externă a fost impulsionat de apariția unui consens puternic între
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Carlile, 1994, p. 415; Menon, 1996, p. 74; Hasegawa, 2000; Rozman, 2002). Acest tipar evidențiază faptul că reacția Japoniei nu a avut o determinare structurală, ci i-a reflectat preferința pentru un profil politic discret. Astfel, Japonia și-ar putea consolida relațiile cu Rusia dezvoltându-le pe un fundament mai independent, facilitând negocieri mai flexibile în privința chestiunii Insulelor Kurile. Johnstone elaborează o interpretare a diplomației Japoniei din timpul crizei financiare est-asiatice care evidențiază refuzul acesteia de a demara reforme economice interne
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
separatiste sunt larg răspândite în Xinjiang, Tibet și Mongolia Interioară, și sunt într-adevăr abordate cu seriozitate (Segal, 1994, pp. 30-31). În general, elita statului chinez se confruntă cu un vid ideologic aflat în centrul încercărilor sale de a-și consolida suveranitatea. Multe dintre presiunile asupra regimului chinez se înrădăcinează în liberalizarea începută în anii 1970. Totuși, scara provocărilor la adresa statului chinez a devenit evidentă numai după evenimentele din Piața Tiananmen din 1989. După iunie 1989: Liderii duri ai PCC au
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru propria lor legitimitate. Dar, astfel, ele au devenit conștiente de necesitatea continuării acestei strategii. După masacrul de la Beijing, mulți observatori s-au așteptat ca RPC să oprească reformele economice, dar, în schimb, Deng Xioping a accelerat reforma pentru a consolida legitimitatea Partidului Comunist (Segal, 1994, p. 13). În plus, dată fiind sfera schimbărilor ce aveau loc în China, nu există o soluție simplă pentru ieșirea din această situație complicată fără revolte politice răspândite, care ar afecta întreaga societate chineză. După cum
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât construcția identitară determină anarhia și gradul de frică și competiție. În aceste circumstanțe, "grupul trebuie să ofere argumente privind competitivitatea mediului pentru a consolida identificarea în cadrul grupului. Iată ce face realpolitik, ca ideologie" (Johnston, 1999, pp. 288-291). Johnston afirmă că "eforturile de creștere a intensității identificării cu statul chinez care, bineînțeles, nu au lipsit niciodată din istoria post-1949 s-au intensificat ... după 4 iunie
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
implice în schimbări culturale și le va pedepsi prin procese de selecție culturală pe cele care nu fac acest lucru. Așadar, în timp, o serie de forțe sistemice încurajează apariția unui consens normativ în creștere în jurul păcii democratice. Acest fapt consolidează dominația unui nucleu cu tendințe către normele culturale liberale, astfel mărind reflexivitatea din sistem. Sistemul ca întreg intră într-un proces de tip "bulgăre de zăpadă", pe măsură ce schimbarea progresivă capătă forță istorică prin crearea unei bucle de retroacțiune pozitivă care
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
poate reprezenta o bază pentru dezvoltarea multilateralismului. Problema întâmpinată de neorealism și instituționalism constă în faptul că nu este clar dacă aceste modele surprind în mod corespunzător tendința fundamentală. Contrar neorealismului, se pare că tendințele dintre 1989 și 1999 au consolidat o structură pașnică și cooperantă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global. Contrar instituționalismului, există semne ale discontinuității în structura de bază a relațiilor dintre marile puteri. Problemele neorealismului și instituționalismului sunt grave mai ales în Asia de Est
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
decât în trecut în ceea ce privește gestionarea problemelor internaționale. Germania a schimbat foarte mult termenii în care participă în aceste instituții internaționale, iar acest fapt a pus întrebări incomode privind "normalizarea" ei ca actor. Totuși, prin procesul de schimbare, Germania și-a consolidat, de fapt, angajamentul față de multilateralism. Prin modificarea termenilor participării la instituțiile internaționale, Germania și-a mărit rolul și funcțiile în aceste cadre. Ca urmare, preferința ei pentru multilateralism a evoluat într-un mod guvernat de norme. Germania a modificat procedurile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și poate chiar să reducă securitatea unui stat. Pentru a explica tendința de supra-extindere, autorul afirmă că rolul ideilor și contextul politic trebuie să fie luate în considerare în procesul politicii externe. Elitele politice aflate sub presiunea de a-și consolida baza de putere internă inițiază deseori fără intenție un proces complex de favoruri instituționale interne, în care emit angajamente retorice care exagerează riscul reprezentat de amenințările externe pentru asigurarea coeziunii și solidarității naționale. Ulterior, acest "mit al imperiului" iese de sub
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
imperială, dar efectele lui vor fi mai grave, probabil, pentru că vor fi asociate cu o puternică ripostă în sistemul internațional. În scenariul reculului, hegemonul în declin nu încearcă să se adapteze la declinul puterii sale, ci reacționează căutând să-și consolideze hegemonia exploatatoare. Un exemplu clasic de recul în acțiune sunt, bineînțeles, atacurile de la 11 septembrie. Johnson poate pretinde în mod legitim că a fost unul dintre puținii comentatori care au afirmat, încă din momentul primei publicări a cărții sale în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ar fi intențiile SUA, nu a avut niciodată șanse să fie o platformă eficientă de lungă durată pentru dezvoltarea unei mari strategii coerente după Războiul Rece. Alianțele fondate pe inegalitate pot să dureze un anumit timp și se pot chiar consolida, dar, mai devreme sau mai târziu, atât costurile și riscurile disproporționate ale unei astfel de strategii pentru hegemon, cât și problemele generate pentru statele care sunt obiectul "implicării" SUA vor ieși la suprafață. Acest lucru va tinde să producă dificultăți
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin Caracteruri, după I. Budai-Deleanu și înainte de Gr. Alexandrescu, a consolidat satira. Scrierile sale schițează drumul urmat de întreaga lirică românească în secolul al XIX-lea. SCRIERI: Rost de poezii adecă stihuri, București, 1820; ed. 2, București, 1822; Caracteruri, București, 1825; Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
fost puse baze legale ale monarhiei parlamentare britanice. În fine, mai trebuie amintit "Parliament Act" (1911 și 1949), care a consacrat competența Camerei Lorzilor de a se pronunța în problema taxelor și impozitelor. După o lungă evoluție, Parlamentul s-a consolidat sub forma celor două camere o cameră inferioară, Camera Comunelor (House of Commons) și o Cameră superioară, Camera Lorzilor (House of Lords). În Camera Comunelor, deputații care aparțin celor două partide (partidul de guvernământ și opoziția) sunt așezați față în
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
parlamentele naționale, în care majoritatea politică din parlament trebuie să susțină măsurile executivului, chiar dacă acestea sunt îndreptate împotriva intereselor legitime ale cetățenilor. Capitolul 4 Diplomația parlamentară și formele sale de manifestare Noțiune, mod de manifestare și atribuții. Rolul Camerelor superioare, consolidat prin experiența constituțională a statelor europene, este acela de integrare a funcției de reprezentare a parlamentelor. Complexitatea progresivă a societății impune bicameralismul ca un element indispensabil pentru asigurarea unei tot mai eficiente capacități reprezentative și a unui echilibru constant al
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a căpătat un caracter puternic structurat, acestora impunându-li-se un nou mod de a face politică, o acțiune care se înscrie pe linia dialogului parlamentar supranațional, ca formă de integrare politică și schimb cultural, capabil să garanteze și să consolideze pacea și stabilitatea în lume85. Esențial a fost în această direcție procesul de integrare europeană și rolul exercitat de Parlamentul European, care din 1979 este o Adunare direct reprezentativă a cetățenilor, rol întărit de Tratatul de la Lisabona, în contextul unei
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Aceasta se observă, așa cum a notat Olaf Tans, în aderarea la sistemul Comunității, președinția rotativă a Consiliului și un rol important pentru Comisie 130. O actualizare a rolului Consiliului European a fost respinsă, deoarece acesta a fost privit ca și cum ar consolida poziția statelor membre mari. Parlamentul federal belgian își lasă reprezentanții lui în Parlamentul European să delibereze fără să îi constrângă anumite mandate și fără ca munca lor să fie însoțită de dezbateri. În fapt, unul din reprezentanții Parlamentului belgian a fost
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
sunt dispuși să le divulge, nici să se angajeze într-o dezbatere, contribuindu-se astfel la o guvernare mai transparentă. În general, cu toate acestea, gradul de control rămâne modest și multe aspecte ar putea fi încă îmbunătățite pentru a consolida și mai mult responsabilitatea democratică a acestor instituții. O evaluare completă trebuie să ia în considerare, de asemenea, potențialele repercusiuni de la nivelul statelor membre. În primul rând, raționamentul din spatele "mandatului dublu" al reprezentanților (ei participă atât în aceste adunări cât
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
în scris organismelor de conducere ale OSCE279. Chiar dacă această prevedere a fost stabilită în mod unilateral de către Adunare, aceasta nu a primit acordul oficial al OSCE și parlamentarii sunt dependenți de cooperarea voluntară a organismelor interguvernamentale 280. De asemenea, Adunarea consolidează transparența OSCE prin participarea la reuniuni ale Consiliului Permanent, principalul organism politic de lucru al OSCE. Un memorandum încheiat în 2002 între președintele în exercițiu al OSCE și președintele Adunării a permis acestuia din urmă să prezinte rezoluțiile adoptate Consiliului
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
plaseze asupra executivului. Aceste constrângeri pot fi formale, din punct de vedere constituțional desemnând puteri, sau din practici mai puțin formale, proceduri și reguli de ordin interior ale legislativului. Ridicând problema "modelului parlamentar", tot ce încercăm să facem este să consolidăm afirmația că prin conceptualizarea activității legislativului în termeni funcționali, atragem atenția și asupra relației dintre ceea ce fac structurile legislative și ceea ce fac celelalte structuri din sistemul politic. Ceea ce ne preocupă cu exactitate este că studiul asupra Parlamentului european și a
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]