15,885 matches
-
de sine e o terapie din ce în ce mai sigură pentru a deveni. Trebuie să ai o mare trufie să crezi că imaginea îți poate salva opera, așteptările și singurătatea! În lumea noastră de triburi și talibani, încerc să mă salvez departe de ideologii de serviciu ai succesului social, literar și artistic. A.B. Ce reprezintă proiectul "Scriitori pe Calea Regală"? O ieșire fastuoasă a scriitorului român într-o cetate ocupată de false modele și de valori răsturnate. Faptul că mii de oameni au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rămase încă albe întunericul și penumbrele din interior. E o carte a paradoxurilor: folosește tehnici și sedimente lexicale post-moderne pentru a vorbi de matrițele dictaturilor la zi fie ca e consumismul sau tabloidizarea ca să-i redea omului sub dictaturi și ideologii literare poezia și izbăvirea prin ea. Colaborarea mea cu prietenul și rafinatul artist vizual Mihai Zgondoiu, care a creat cinci lucrări de video-art cu titlul "Matrix poem", e o dovadă în plus că nevoia de Celălalt crează proiecte artistice și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Coriolan Gherman, Ghițulescu, Beșchea și alții au fost duși în camera 1-corecție pe 2 decembrie 1949. Două zile mai târziu, Gheorghe Bâgu și apoi Țurcanu au făcut o primă încercare de 'reeducare' prin discutarea unor probleme de economie politică și ideologie. Au ținut discursuri Gebac, Frederic Cordun, Constantin Sofronie și Gheorghe Bâgu, al căror scop era mai degrabă de a testa reacțiile celorlalți deținuți decât de a convinge pe vreunul de justețea viziunii comuniste. Dintre studenții care nu erau de partea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei pe care Țurcanu îi credea devotați acțiunii sale și convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea continua în alte penitenciare activitatea din Pitești. Unul dintre elevi, Vasile Badale, afirmă că Țurcanu știa că va urma împrăștierea lor și i-a prevenit că 'vor avea de întâmpinat greutăți pe unde se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îl convingă pe Șleam de necesitatea utilizării torturilor, nu a reușit să facă nimic concret în sensul continuării acțiunii. Pentru că nu se întâmpla nimic în penitenciar, Pătrășcanu și Badale au inițiat, în ianuarie 1951, o serie de 'conferințe' despre dialectică, ideologie și pedagogie în celula 77. Pe lângă cei doi, au mai vorbit Bârjoveanu, Brânduș și Gavrilă Pop. Tot acum, la sugestia lui Pop se pare, 'comitetul' a discutat o nouă metodă de desfășurare a acțiunii și i-au cerut ofițerului politic
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dar, în afară de unele rapoarte, nu a făcut aproape nimic până în ianuarie 1951, deși a încercat să îl convingă pe Șleam că metoda bună este cea violentă. Pătrășcanu și Badale au inițiat, în ianuarie 1951, o serie de 'conferințe' despre dialectică, ideologie și pedagogie la celula 77. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat iar pe Pătrășcanu și l-a anunțat că vor relua acțiunea, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din România. Victimele preferate ale echipelor de agresori erau reprezentanții de seamă ai tineretului legionar și reprezentanții Bisericii, fie ei preoți, fie studenți teologi, viitori preoți. Au existat numeroase cazuri de persoane torturate pentru simpla pomenire a creștinismului ori a ideologiei legionare. Octavian Voinea, de exemplu, a fost pedepsit pentru aceasta de către Țurcanu însuși, care a ordonat câtorva să îl țină nemișcat, cu gura deschisă (cu ajutorul unei dalte de fier, fixată între dinți), după care i-a cerut unei alte victime
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Considerăm că ceea ce s-a întâmplat la Pitești (și apoi în alte închisori din România) se înscria într-un plan, bine pus la punct, de supunere și transformare a poporului român. Pentru a construi 'omul nou', atât de clamat de ideologia comunistă, era necesară, în primul rând, distrugerea vechii societăți: din acest motiv, au fost decapitate elitele din toate domeniile de activitate și s-a realizat o inversiune a scării valorilor prin înlocuirea lor cu oameni de la periferia societății. Pericolul imediat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
reintrodus tema Basarabiei, că tema Basarabiei nu era interzisă în anii ’80, când am crescut eu. Și pri‑ mele reva lorificări ale lui Antonescu datează tot de dinainte de ’89, oameni ca Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Ilie BĂdescu au muncit la ideologia asta pe care după aceea a preluat-o Miloșevici, o sinteză de comunism cu națio‑ nalism. Deci Ceaușescu începuse să-și construiască această bază. Și asta a făcut tranziția noastră extraordinar de dificilă. Finalmente, ca să fi scăpat de comunism, ar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
natură foarte brutală a puterii. Vrea să rezolve lucru‑ rile, să acapareze decizia și nu se uită la mijloace. V.A. : Uitați-vă la biografia lui. El întotdeauna a fost acti‑ vist, a fost aparatcic. Ăștia sunt oameni la care ideologia comunistă a devenit adevărata lor natură. Sigur că dom‑ nul Iliescu, un om citit, dă dovadă în cele mai multe cazuri de o anumită civilitate, dar să te ferească Dumnezeu de mânia lui proletară ! Am trăit-o pe pielea mea când el
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
comu nistă cu presă liberă“, în care scriați, în primăvara lui 1990, că modelul japonez sau suedez cu care se lăuda Iliescu va ajunge spre anul 2000 să se evidențieze ca o nouă revo‑ luție culturală de tip chinez, pentru că ideologia de la bază era a SĂptămânii lui Eugen Barbu, proletcultismul. În anul 2000 Vadim, colaboratorul cel mai apropiat al lui Barbu, a intrat în turul doi ! MĂrturisesc că, spre deose‑ bire de dumneavoastră, sunt unul dintre cei care s-au îmbătat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu este obligat să le plătească și nu ai cum să-i forțezi. Mie mi se pare că în domeniul ener‑ giei și în alte părți noi am făcut greșeli, am mers prea departe și ne-am lăsat împinși de ideologia zilei, în spa‑ tele căreia uneori sunt interese. Și anume, noi am ajuns să privatizăm către companii publice din alte țări com‑ paniile noastre publice de utilități fărĂ să scădem, în niciun fel, prețul la consumatori, deci fărĂ să simțim
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
deja a emigrat toată lumea la Bruxelles, că e plină Comisia de românii noștri cei mai buni. X. Noi în lume, și lumea încotro ? Anii de antrax • Sfârșitul istoriei se amână sine die • Statutul femeii face diferența • Autodistrugerea nu e o ideologie, e o boală • Vestul și restul • De ce am vrut să ne invadeze americanii • Lipsa de respect e mai atroce decât foamea și sărĂcia V.A. : Am vorbit mai ales despre România singură sau în relație cu UE. Aș propune să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
RĂzboi Mondial și chiar și în Primul RĂzboi Mondial. V.A. : Antraxul, în abordarea dumneavoastră, devine o metaforă cuprinzătoare a unui blestem postideologic care s-a abătut asupra lumii, iar în citatul pe care-l preiau, explicați gravitatea transferului de la ideologie la antrax : „Ideologia nu e decât un instrument pentru a ajunge la putere, unul de convertire sau cucerire sau subjugare, al cărui scop final rămâne puterea ; ca atare, nimic nu e mai rațional în fond decât ea. Poți învinge sau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
chiar și în Primul RĂzboi Mondial. V.A. : Antraxul, în abordarea dumneavoastră, devine o metaforă cuprinzătoare a unui blestem postideologic care s-a abătut asupra lumii, iar în citatul pe care-l preiau, explicați gravitatea transferului de la ideologie la antrax : „Ideologia nu e decât un instrument pentru a ajunge la putere, unul de convertire sau cucerire sau subjugare, al cărui scop final rămâne puterea ; ca atare, nimic nu e mai rațional în fond decât ea. Poți învinge sau cuceri o ide
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nimic nu e mai rațional în fond decât ea. Poți învinge sau cuceri o ide‑ ologie doar arătând defectele raționalității ei, demon‑ strând în practică sau în teorie inferioritatea ei ca mijloc de a livra ceea ce-și doresc oamenii. Ideologia este, cu alte cuvinte, instrumentală, există pentru a servi atinge‑ rii unui scop, în vreme ce antraxul este gratuit, antraxul există ca să arate că toate obiectivele și ordinea în gene‑ ral sunt efemere și nu există decât praful și pulberea. Exprimarea politică
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acordat femeilor sau separarea Bisericii de stat la distrugerea în fapt a facilităților cre‑ ate de civilizația occidentală“ și „Occidentalii nu înțeleg antraxul și sunt îngroziți de altruismul aparent al acestor dormanți care se trezesc doar pentru a se sinucide. Ideologii contra cărora s-a luptat în secolul XX nu se sinuci‑ deau ca purtătorii de antrax, chiar dacă ocazional uitau de ce au plecat de acasă și făceau dovadă de real idea‑ lism. Autodistrugerea nu e o ideologie, e o boală... Știu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru a se sinucide. Ideologii contra cărora s-a luptat în secolul XX nu se sinuci‑ deau ca purtătorii de antrax, chiar dacă ocazional uitau de ce au plecat de acasă și făceau dovadă de real idea‑ lism. Autodistrugerea nu e o ideologie, e o boală... Știu de mult, din experimentele lui Henri Tajfel și din alte studii, că lucrul cel mai important care conduce o ființă umană, mai mult decât foamea, sexul sau instinctul de supraviețuire, e nevoia de a se bucura
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în care istoricii religiilor, depășindu-și propria specialitate, contribuie la înțelegerea producțiilor literare contemporane, nu le va găsi1. Pentru că, deși a scris despre etapa romantică și postromantică a orientalismului european, despre fuziunea dintre anticlericalismul francez și convertirea viziunii ariene în ideologie rasistă, Wikander nu a ajuns să publice nimic. Făcând o asemenea referință, Eliade se raportează mai degrabă la discuții, așa cum un alt celebru pasaj referitor la Mallarmé (care declarase „că un poet modern trebuie să ajungă dincolo de Homer, deoarece cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
teoretice s-a prelungit până la liziera biografiilor celor doi savanți, intersectate din nou în preajma acestor conferințe. Diferența nu s-ar datora doar sensului eshatologic indus de Eliade propriei sale biografii, fapt care îl putea determina să proiecteze și o „întreagă ideologie milenară” în preajma venirii lui Wikander la Chicago, a așteptatei colaborări la History of Religions, după aceea a publicării conferințelor Haskell. Nu este exclus ca degradarea treptată a lui Wikander (către demența mentală) să se fi datorat și refuzului unui exercițiu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mentală) să se fi datorat și refuzului unui exercițiu coerent și exigent al memoriei, evaluată altfel decât ca vehicul traumatic al unui trecut personal, trist și tern1. 4. Despre dioscuri, cabiri și alte ideologiitc "4. Despre dioscuri, cabiri Și alte ideologii" În 1938, în prefața tezei sale de doctorat, Der arische Männerbund, Wikander citează Yoga. Essai sur les origines de la mystiques indienne (Paris, 1936). Este foarte probabil să-și fi cumpărat volumul - difuzat atât la București, cât și la Paris - prin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fără teama de a fi vătămați (D³dest³n ș d¶nșg). Nu poate fi nimic neliniștitor în analiza unui asemenea vocabular războinic, care poate calchia terminologia unor structuri feudale iraniene (parte sau sasanide). Asocierea însă, ca aură mitică, cu o întreagă ideologie a celui de-al Treilea Reich, pe care tocmai prestanța celei dintâi o înnobila, a făcut îndoielnice asemenea cercetări. La Eliade există un anumit interes pentru această arie morfologică, folclorul cabirilor, al călușarilor și mitologia războinicului, dar el se manifestă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi putut fuziona cu elemente din recuzita interioară a războinicului, exaltarea mistică, trăsătura inițiatică a comportamentului său, investirea sacră a violenței, de regăsit în morfologia metalurgiștilor antici și făurarilor, sunt ingrediente pe care Eliade le-a dezvoltat independent de orice ideologie imperială germanică. Faptul că nu l-a întâlnit pe Wikander mai devreme (deși ar fi fost posibil, chiar în Germania anilor ’35-’37), nici nu a găsit demnă de interes teza sa despre comunitățile războinice indo-iraniene în acei ani este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ar fi, probabil, singura revistă în care numele lui Eliade și Wikander au apărut alăturate. Cert este că în scurt timp de la preluarea revistei, Pearson a modificat radical compoziția comitetului. Dar apropierea dintre activitatea lui Pearson și trecutul, angajat în ideologii de dreapta, înainte de război, al respectivilor savanți a condus la ipoteze mai mult sau mai puțin fondate, privind comunitatea lor conspirativă de dinainte de război și mai ales de după aceea 1. Deocamdată este indubitabil faptul că, în toată perioada corespondenței lor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Höfler nu era deloc străin de intenția trasării unor linii de continuitate între reconstituirea tipologiei confreriilor războinice arhaic-germanice și instituțiile recente ale noului Reich, învestit cu funcție mesianică, nici de formațiunile militare conduse de Heinrich Himmler 2 și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]