15,241 matches
-
desfășurate la bursă, ordinele și cotațiile la bursă, tipurile de opțiuni și strategiile tranzacționale cu opțiuni, practica bursieră americană și operațiunile speculative etc. Prin dimensiunile limitate ale cărții, autorii și-au propus să abordeze problemele fundamentale care caracterizează instituția bursei, insistând asupra particularităților anumitor categorii de burse, inclusiv a celor agricole, care urmează a se dezvolta și a contribui la stabilitatea nivelului prețurilor, prin operațiunile de bursă, în care raportul cerere ofertă va fi determinant. Capitolul 1 BURSA 1.1. Scurt
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
din America lui Tocqueville, în timp ce locuitorii altor regiuni respectă fidel tiparul «familiștilor amorali» izolați și suspicioși, așa cum îi descria Banfield”. Cifrele privind apartenența la asociații sunt strâns corelate cu calitatea guvernării din diversele regiuni ale Italiei. 4) Cititorii ziarelor „Tocqueville insistă și el asupra legăturii care se manifestă, în societatea modernă, între vitalitatea civică, asociații și ziarele locale. [...] Astăzi mai sunt și alte forme de mass-media care pot îndeplini funcția de tribună a orașului, însă, în Italia zilelor noastre, ziarele rămân
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la populația traco-getică, autorul, dorind să realizeze o cartare a întregii literaturi în acest subiect, lansează un titlu provocator: „istoricul cercetărilor privind substratul” pentru a continua cu o altă asemenea provocare privind „teritoriul, cultura, istoria” populației traco-getice. Nu voi mai insista în linia volumului decât pentru a da un citat mai lung, lăsând deoparte retorica mustrătoare și critica fals-revoltată a autorului față de studiile care i-au premers în deslușirea originilor unor cuvinte din limba română: „La sporirea confuziei au contribuit nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în istoriografie. Prima notiță se referă la volumul lui Stalin, Marxismul și chestiunea națională, Editura PCR, București, 1944, 76 p., pe care-l prezintă ca fiind „un studiu de punere la punct a teoriilor greșite și nefaste cu privire la problema naționalităților”, insistând asupra definiției națiunii și a diferenței dintre neam și națiune. Recenzând studiul lui N.N. Petrovski despre Bogdan Chmelnițki (Moscova, 1944, 48 p.), Racoviță observa folosirea, dar și contrazicerea lui Miron Costin și dă dreptate cercetătorului sovietic: „Interpretarea pe care a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
României, ediția I, 1947 - realizat sub coordonarea lui M. Roller, pe care majoritatea tinerilor istorici convertiți la marxism îl vor secunda până la sfârșit (1955-1958). Ceilalți autori ai manualului Istoria României sunt V. Maciu, D. Tudor și Gh.I. Georgescu-Buzău. Nu mai insist asupra conținutului pentru că am mai vorbit despre acesta, și oricum spațiul disponibil în această schiță istoriografică este insuficient pentru o analiză de proporții, așa cum merită prima sinteză de istorie marxistă românească. Un caz interesant de oportunism îl aflăm la I.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
URSS în treburile românești. Ceaușescu a prezentat și o contrapropunere la propunerea URSS de reformare a Organizației Tratatului de la Varșovia. Relațiile româno-sovietice au devenit din nou întru câtva glaciale. Totuși, pentru că sovieticii au făcut un pas înapoi și nu au insistat asupra problemei, relațiile dintre cele două țări nu au devenit tensionate până în primăvara lui 1968. O dată cu primăvara de la Praga și cu invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, relațiile româno-sovietice au atins brusc un nivel extrem de scăzut. La scurt timp
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
său va rezista hotărât la presiunile lui Hrușciov, de pildă, exprimându-și dezacordul față de transformarea CAER într-o organizație supranațională”. Mao a spus: „Vă vom sprijini pe deplin în această problemă; CAER trebuie reorganizat”. Când, la rândul său, Hrușciov a insistat cu tot dinadinsul să fie convocată conferința internațională a partidelor surori în toamna lui 1964 sau la mijlocul lui 1965, el intenționa de fapt să folosească această ocazie pentru a scoate partidul chinez din internaționala comunistă. După ieșirea din scenă a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru liderul PMR, relațiile dintre România și URSS erau în acest moment niște relații-„model”, reprezentative pentru „caracterul de tip nou” al raporturilor dintre statele socialiste. El a cerut ca în textul care urma să fie dat publicității să se insiste pe „prietenia caldă” din timpul discuțiilor de la Moscova, pe „egalitatea în drepturi” a celor două guverne, pe sprijinul pe care îl acordă Uniunea Sovietică României și celorlalte state de democrație populară: „Să arătăm concret, nu în formule abstracte, generale. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care vor fi organizate în 1960, la București (iunie) și Moscova (noiembrie), delegațiile rebele vor fi cele albaneză și chineză, iar la reuniunile CAER din 1962-1963 - delegația română, acum, la consfătuirea din 1957 - „oaia neagră” va fi delegația poloneză. Vom insista întru câtva pe ideile susținute de polonezi, deoarece ele vor fi preluate mai târziu în bună măsură și de regimul de la București, chiar dacă acum le-a combătut. Trebuie să precizăm însă că, în timp ce polonezii vor ceda în fața presiunilor celorlalte partide
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
primăvara anului 1955 de jurnalistul Miklos Gimes, care a și fost exclus din partid. Dar după câteva luni cazul nu putea să nu se miște din loc. în iulie același an, Broz Tito, într-o declarație publică adresată liderilor unguri, insista asupra clarificării „cazului Rajk”. După toate gesturile de conciliere ale Moscovei în relațiile cu Belgradul, Rakosi nu mai putea ignora această declarație. La 8 august, la mitingul din Csepel (un cartier muncitoresc al Budapestei) el a fost nevoit să recunoască
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al lui Rajk în scopul discreditării conducerii ungare. Altă cauză de tensionare a relațiilor ungaro-iugoslave a fost nerezolvarea pretențiilor financiare reciproce. Tratativele ungaro-iugoslave în această problemă, începute în septembrie 1955, decurgeau foarte greu, întrerupându-se de mai multe ori. Iugoslavia insista permanent ca RPU să plătească în întregime datoria pentru reparații stabilită pe baza tratatului de pace de la Paris din 1947 (incluzând majorările de plată pentru întârzierea lor) și, în afară de asta, să compenseze pierderile cauzate de ruperea relațiilor comerciale din 1948
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aseamănă nici el cu celelalte. Emigrarea către America și Canada s-a transformat într-o adevărată goană către un Eldorado care nu mai era cel de altădată. Primele rezultate ale acestei mișcări de populație, dincolo de consecințele asupra cărora nu vom insista, au rezidat în sporirea numerică a românilor ajunși în America și diversificarea serioasă, dar nu numaidecât în sens pozitiv, a compoziției lor sociale etc. După compulsarea datelor recensământului efectuat în SUA în 1990, un cercetător considera că „românii-americani sunt un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
jurnalului și începutul deportării, deși chiar și din fragmentul citat mai sus se poate face un film artistic sau scrie un roman despre acea perioadă istorică, despre aceste evenimente care n-au dreptul să se repete. Doar că doamna Korber insistă pe faptul că jurnalul ei nu e literatură și asta în nici un caz nu din cauza unui eventual dispreț față de literatură: „Nu mi-aș fi putut imagina că acest jurnal, scris în împrejurări atât de nefericite, va ajunge vreodată la tipar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trecutului uman în ansamblul lui, în funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut, nu numai prin data constituirii sale, dar și pentru că nu mai este în stare să explice evenimentele și stările sociale ale zilelor noastre” (p. 36). Totuși, Monica Lovinescu insistă mai mult pe dezbaterile legate de renunțările spectaculoase la comunism. în acest sens, evocă o dezbatere inițiată în 1961 de revista Arguments care pune în discuție noțiunea de intelectual, căci „adeziunea la comunism dinamitează însăși noțiunea de intelectual”. Căci adeziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acești ani de unele particularități care o individualizează, întrucât regimul dictatorial din București a cunoscut forme aberante de manifestare, nemaiântâlnite în Europa. Fără a-și dramatiza „cazul”, Alexandru Nemoianu trece destul de repede peste momentul „plecării”, adică al “înstrăinării”, pentru a insista asupra experienței de imigrant, care durează, de regulă, până în momentul obținerii cetățeniei americane. Confruntarea cu „lumea” al cărei membru dorea să devină a fost dură și cu atât mai încrâncenată cu cât o asemenea încercare a decurs, în general, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drepturi fundamentale, în special a libertății de emigrare. în contextul relațiilor diplomatice amiabile, fiind privit, așa cum arătam, ca un lider independent care ar fi putut crea o breșă în blocul comunist, Ceaușescu primește clauza doar pe baza unei asigurări verbale - insistă să nu fie consemnată în vreun act oficial! - că România va respecta drepturile omului în domeniile specificate de amendamentul Jackson-Vanik. Nimic mai fals, după cum vor constata americanii. Făcând din drepturile omului un stindard al politicii externe americane, administrația Carter răcește
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alte lucrări și documente, cartea lui Kirk și Răceanu poate sta la baza unei istorii a diplomației românești așa cum a evoluat în realitate, nu așa cum a fost prezentată până în prezent în numeroase lucrări autohtone. Pe de altă parte, nu am insistat asupra suspiciunilor ce planează asupra personalității și activității lui Mircea Răceanu. Condamnat la moarte în 1989, reabilitat după intense presiuni externe în 2000, trădător sau patriot, el rămâne un mister al diplomației românești. Dar subiectul acesta merită un studiu aparte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște în felul ei calea pe care o va urma.»”. Istorioara, povestită de Ralf Dahrendorf în Reflecții asupra revoluției din Europa, are tâlc: în sfârșit, URSS exprima clar faptul că nu mai insista asupra monopolului partidului comunist din țările est-europene și nu avea să intervină pentru a înăbuși mișcările de opoziție din aceste țări. în acest context, Bucureștiul încerca să demonstreze că există a Romanian way de prezervare a regimului comunist, iar diplomații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cehoslovacia “își desfășoară activitatea cu sprijinul mijloacelor de informare din Occident și cu ajutorul material al diverselor grupări reacționare capitaliste”. în replică, „pentru combaterea oricăror manifestări ostile socialismului”, s-au organizat „adunări de partid în diverse regiuni și raioane, s-a insistat asupra îmbunătățirii muncii politico-ideologice, dar și asupra profilului moral-politic al comuniștilor aflați în munci de răspundere” (p. 256). Un element oarecum inedit ce reiese din corespondențele diplomaților români este escaladarea tensiunilor dintre România și celelalte țări socialiste. Dacă relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
influențat major situația din România. în timpul Conferinței de la Teheran, de la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie 1943, americanii practic au decis să renunțe (mai ales militarii se opuneau) la invazia în Balcani. însă în special Stalin se împotrivise, el insistând ca invazia să se producă în Franța. Britanicii au încercat și în primele luni ale anului 1944 să îi convingă pe americani de necesitatea invadării Balcanilor, dar cei din urmă nici nu au vrut să audă. Nesusținerea ideii unei debarcări
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care căuta să-l promoveze Kremlinul în societăți mai avansate risca să distrugă câștigurile culturale (inclusiv cele ținând de cultura politică) și economice pe care le înregistraseră țările de la vest de URSS în deceniile precedente. în concluziile „Raportului”, Ethridge a insistat pe respectarea de către URSS a angajamentelor luate, care să asigure pacea mondială și să ofere popoarelor șansele unei vieți democratice. Instrumentele posibile pentru atingerea scopurilor în România puteau fi susținerea alegerilor libere (în eventualitatea falsificării refuzându-se recunoașterea rezultatelor comunicate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
americanii față de un personaj atât de misterios și perceput ca adevăratul nr. 1 în comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistând pe instalarea guvernului Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Zilber, care știm că, deși comunist, nutrea sentimente prooccidentale; cunoscând bine situația din interior, persoana respectivă sublinia că PCR domina efectiv guvernul Groza, politica și acțiunile PCR fiind „controlate de Moscova”); Constantin I. Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Liberal (a insistat pe ocupația și jaful practicat de sovietici, impunerea de către URSS a unui guvern nereprezentativ, susținerea PCR-ului de către Kremlin); C. (Bebe) Brătianu, secretar general al PNL (a subliniat politica represivă/teroarea guvernului); Mihail Romniceanu, membru PNL, fost director al Băncii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe un triumf, într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rândul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului în Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat „progresist” și de ce). Cartea este centrată asupra unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sunt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decât drept indivizi aflați sub
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nsemnat, de fapt, un divorț de dogmele tradiționale, ci din contră: dorința coercitivă de a duce logica stalinistă la extrem prin `ntărirea controlului partidului asupra societății și prin `mpiedicarea coagulării oricărui centru al inițiativei politice, sociale sau culturale”. Fără a insista prea mult asupra analizei psihiatrice și psihanalitice a instituțiilor totale `n care a excelat Foucault, se poate reține din tezele sale aceea a raportului str`ns `ntre putere și cunoaștere. Studiul relației dintre cele două nu este o noutate, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]