15,922 matches
-
epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe incompatibilitatea semantica (domnia muncitorilor în detrimentul intelectualilor) acreditata în epoca. Realismul pare obiectiv, dar e subsumat doctrinelor politice ale vremii. Nu există relații între fragmentele publicistice și planul epic, astfel încât coerentă, coeziunea lipsesc. Destinele nu se intersectează, ci se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în epoca. Realismul pare obiectiv, dar e subsumat doctrinelor politice ale vremii. Nu există relații între fragmentele publicistice și planul epic, astfel încât coerentă, coeziunea lipsesc. Destinele nu se intersectează, ci se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea a intelectualilor, din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
liceale și în orașul Huși, în jurul căruia gravitau satele din județul Fălciu și o parte a Vasluiului. Distanțele mari dintre satele fălciene și centrele urbane liceale din Moldova a determinat intervențiile locuitorilor pe langă forurile competențe, eforturi susținute și de intelectualii hușeni, dintre care s-au ramarcat: pr. Alexandru Ghiga, profesorii Ioan D. David, Ion Zelea Codreanu, A.H. Rosenfeld și alții. Astfel au luat naștere Liceul particular de băieți „Cuza Vodă” (1915), care funcționa într-un imobil situat pe strada
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de fluorescence en excitation monochromatione du benzène, du naphtalène et du Chrysène à -180 C., 1942. Iubitor al limbii materne că și al meleagurilor natale, pe care le vizită ori de câte ori avea ocazia, s-a străduit permanent să adune în jurul său intelectualii moldoveni aflați în Cluj. În anul 1947, când aproape întreaga Moldova suferea de foame, în urma secetei din anul 1946, a fost inițiatorul și organizatorul Cercului Moldovenilor din Cluj, înființat la 31 martie 1947, și al cărui președinte de onoare era
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva. Rămânea ceea ce românii înțelegeau la lectura printre rânduri din profilul și nuanțele unor personaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o mînă de ajutor la realizarea producției. Ți-am spus ce-am pățit cu vechiul director general, cînd începuse el campania aceea anti-inventatori, cînd nu știa decît un singur cuvînt: "producție", cînd ne considera pe toți inventatorii niște "paraziți de intelectuali", iar eu, realmente, mă feream să-l întîlnesc, de teamă să nu-mi ceară înapoi banii primiți pentru o invenție... Lasă, Petre, rîd eu, lovindu-l peste umăr, actualul general e descuiat, cu facultate serioasă, făcută la zi, nu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se ducă la ora douăsprezece, la I.L.L., celebra Întreprindere de Locuințe și Localuri. Mă gîndeam că la tine n-o fi ajuns vestea; mai știi, vreunul care s-a recunoscut în "negativii" tăi, ori poate au descoperit că ești intelectual, nu om al muncii... Știam că ai fost propus odată cu maistrul Grigoriu. Amicul nostru Dinu Zaharia, care a fost propus și el atunci, s-a mutat deja... Vlade, vorbești serios?! îl întreb. Ei asta-i! Crezi că am chef să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de Nord, anexându-le URSS-ului, și a continuat ca o veritabilă „hemoragie“ spirituală după 1944, odată cu intrarea Armatei Roșii „eliberatoare“ în Regat. Sub amenințarea rusificării, ministrul de externe Mihai Antonescu a avut inițiativa salvării de sub ocupație a 200 de intelectuali care să fie trimiși în Europa ca să poată lupta de acolo pentru interesele României; s-au făcut liste, prin consultații cu universitățile, cu Academia, cu principalele barouri din țară (pe listă se găseau, de exemplu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Gusti, Dinu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Academia, cu principalele barouri din țară (pe listă se găseau, de exemplu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Gusti, Dinu Lipatti, Alexandru Lapedatu, Victor Papacostea). În anii imediat următori celui de-al Doilea Război Mondial se credea că datorită sovietizării, care presupunea dirijism, intelectuali condamnați în procese măsluite și mii de cărți incluse în index librorum prohibitorum, cultura națională va fi eradicată în RPR - spaimă pe care Mircea Eliade o exprima într-un articol foarte sugestiv ca ton, intitulat „Destinul culturii românești“. „Nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vorba, pur și simplu, de un ma sacru cultural până în cele mai mici amănunte. Se urmărește lucid și conștiincios decapitarea noastră spirituală. O asemenea decapitare spirituală se poate dobândi cu prețul a o mie sau a zece mii de creatori și intelectuali; dar, din nefericire, ea se poate dobândi... Și se poate dobândi pentru că, astăzi, orice se poate improviza în lume, afară de structura unei culturi. Astfel stând lucrurile, și ținând seama de asasinarea metodică a culturii românești sub ocupație, o răspundere fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sfânt și se ridica la acest nivel în toate privințele, ea era o fire obișnuită, cu un amestec omenesc de calități și defecte: avea o inteligență superioară mediei, dar nu excepțională, o cultură vastă, dar nu comparabilă cu a marilor intelectuali interbelici, iubea luxul și comoditatea, era o mare gurmandă, era amatoare să afle picanterii despre cei din jur și cultiva, din nevoia de a fi lăsată în pace ca să-și poată continua rolul de păstrătoare a moștenirii Monicăi Lovinescu și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
milioane de lei vechi, iar unii aveau chiar miliarde - în schimbul cărora au primit o sumă din care se putea mânca, modest, timp de o săptămână. 8 septembrie 1947 - Plecarea în exil a Monicăi Lovinescu. Septembrie-octombrie 1947 - Epurări masive în rândul intelectuali lor cu funcții publice. 19 octombrie 1947 - Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu decide reluarea ședințelor cenaclului literar „Sburătorul“; sub presiunea evenimentelor politice, tot ea le va suspenda definitiv, la sfârșitul anului. 29 octombrie-11 noiembrie 1947 - Procesul Iuliu Maniu. 31 octombrie-7 noiembrie 1947 - Se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
telegrama Lisettei, n’am mai putut sta; voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a spus că scrisoarea ta pentru S[andu] Ros[etti] a făcut o admirabilă impresie, că au comentat și gestul, și turnura de frază, și omagiul, că amân doi soții erau plini de aprecieri extrem de favorabile: inteligență, finețe, scris de intelectual rafinat etc. S[andu] Ros[etti] e acum la Copenhaga. Azi dimineață la 7 am trimes pe Dorina cu scrisorile la R[ainer]; eu am avut școală de la 8 ½ la 12 ½; am mai întârziat la școală, unde era călduț (am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
draga mea, lucrează serios acolo la teza ta de doctorat. Am impresia că aceasta e însă lucrul care te atrage cel mai puțin; știu teoria ta: că nu aduce nimic; dar un plan sistematizat de muncă intelectuală creiază (sic) pe intelectualul profund. O lucrare de mare anvergură întinde rădăcini adânci pe o suprafață mare și constituie temelia clădirii intelectuale. Nu te supăra: dacă nu ar fi iar impresia scrisorilor testament, impresie care vine din multiplele zdruncinări pe care cred că le
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așa de modest, să câștige doar acel minimum care vă transformă în paria? Și mai am ceva pe suflet. Aș vrea să te gândești să te măriți. Nu e normal să nu-ți găsești pe nimeni la Paris, unde sunt intelectuali, oameni mult mai șlefuiți decât țăranii de la Dunăre. Lucrul ăsta mă chinuie enorm și mă face să sufăr ca pentru o jignire personală. Asta este. Te rog să te gândești la asta, copila mea. [...] M. c. p. 10 octombrie [1950
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și supraviețuirea (sau, dimpotrivă, declinul și dispariția) clișeelor care compun portretul fizic, profe- sional, spiritual, moral, magico-mitic și religios al „evreului imaginar”. M-a interesat, de asemenea, felul În care antisemitismul popular (inconștient și pasiv) l-a influențat pe cel intelectual (conștient și activ). Deschiderea de compas s-a mărit considerabil, iar titlul cerce- tării s-a modificat, devenind Imaginea evreului În cultura română. Sfera culturii tradiționale era astfel inclusă, fără să rămână Însă exclusivă. De-a lungul anilor, pe parcursul scrierii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
româno-centrism și care folosește formule globalizante, fie foarte vituperante, cu efecte incitatoare, fie foarte măgulitoare, cu efecte anestezice. Dintre acestea din urmă, „proverbiala toleranță a românului” este reflexul mental cel mai răspândit. Mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, intelectualii și politicienii români au preferat mai mult să discute despre toleranță decât să o practice. S-a vorbit deci, insistent și pe diferite tonuri, despre o „proverbială” toleranță a românului față de alte etnii și confesiuni, o virtute Înscrisă Într-un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
religioasă” <endnote id="(778, p. 82)"/>. El făcea aceste nuanțări În 1885, anul În care, sub pretextul că ar fi desfă- șurat o activitate antistatală, autoritățile române l-au expulzat din țară, Împreună cu Moses Gaster și cu un grup de intelectuali evrei. Unii intelectuali români au susținut excepționalismul românilor În ceea ce privește toleranța față de străini. Unul dintre aceștia a fost politicianul naționalist Aurel C. Popovici, care susținea urmă- toarele În 1910 : „Noi pe nimeni n-am asuprit, n-am jupuit. Noi pe nimeni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
778, p. 82)"/>. El făcea aceste nuanțări În 1885, anul În care, sub pretextul că ar fi desfă- șurat o activitate antistatală, autoritățile române l-au expulzat din țară, Împreună cu Moses Gaster și cu un grup de intelectuali evrei. Unii intelectuali români au susținut excepționalismul românilor În ceea ce privește toleranța față de străini. Unul dintre aceștia a fost politicianul naționalist Aurel C. Popovici, care susținea urmă- toarele În 1910 : „Noi pe nimeni n-am asuprit, n-am jupuit. Noi pe nimeni n-am pus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sentimentul de toleranță a existat la noi [= la români] Într-o măsură excepțională”, țăranul român fiind „omul cel mai tolerant din Europa” <endnote id="(476, pp. 33 și 39)"/>. Astfel de concluzii ditirambice făceau notă discordantă cu retorica uzuală a intelectualilor, poli- ticienilor și publiciștilor români din anii ’20 și ’30. Chiar discursul lui Mehedinți era puternic minat de xenofobie și intoleranță. El era convins, de exemplu, că marile nenorociri de care a suferit România se datorează În exclusivitate străinilor din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
autobiografic Trilogia balcanică : „Deci În Ungaria - spune un personaj - Îi Împușcă pe evrei ! Deștepți ! Aici nu-i Împușcă. Așa suntem noi, românii - prea slabi !” <endnote id="(789, p. 234)"/>. „Combaterea străinului” - observă pe bună dreptate Leon Volovici - devine pentru mulți intelectuali români din această epocă „forma preferată de manifestare a patriotismului și de exprimare a specificului național” <endnote id="(67, p. 112)"/>. De altfel, recepta- rea toleranței și a ospitalității românești ca pe o slăbiciune națională are o istorie care datează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului evreu Emil Dorian, criticul notează În 1941 : „Românilor li se recunoaște [În roman] doar calitatea de «popor ospitalier și bun», ceea ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai frecvent autoatribuită. Mai curios este că, În aceleași sondaje, autostereotipul negativ al românului include „toleranța”. Dintr-un total de 98 de trăsături psihomorale negative, „toleranța” se clasează pe locul 6 ca frecvență de autoatribuire <endnote id=" (590)"/>. Ca și intelectualii români din anii ’30 (Nichifor Crainic, Emil Cioran, Nicolae Iorga etc., așa cum am văzut mai sus), cetățenii de rând din anii ’90 percep și ei „toleranța” românilor ca pe un viciu. Prin ospitalitate, „noi” Încercăm să-i facem pe „ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
roșcată” <endnote id="(157, p. 93)"/>. Această ultimă sintagmă pare a fi un tic verbal, care maschează de fapt un clișeu mental. La jumătatea anului trecut, În revista România Mare a apărut o scrisoare anonimă, semnată de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor politici. „Tot un evreu obraznic”, scrie „grupul de intelectuali”, este și... [urmează numele unui parlamentar], păduchiosul ăsta cu barbă roșcovană și cașcaval cușer Între
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]