14,092 matches
-
G". Avantajul este, de exemplu, definirea seriilor Fourier pentru funcții de mai multe variabile. Seriile Fourier și transformata Fourier folosite în prelucrarea semnalelor devin astfel cazuri speciale ale acestei teorii și sunt mai ușor de interpretat. Dacă "G" grup Abelian local compact și T este cercul unitate, se poate defini dualul lui "G" prin formula 96. Acestea constituie mulțimea rotațiilor pe cercul unitate și elementele sale se numesc caractere. Se poate defini un produs scalar formula 97 pe C["G"] prin: formula 98. formula 99
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
va continua - după lungi pereglinări prin țară (Blaj, Sibiu, București, Giurgiu) - cu trupa Iorgu Caragiale, care îl descoperise la Giurgiu și îl angajase ca sufleour.“ Între anii 1870-1871 răzeșul Petrache-Liciu-Caia, bunicul marelui actor Petre Liciu, a construit Sala Roxy, primul local special amenajat pentru teatru. Aici va juca în 1876 vestita companie teatrală condusă de Fani Tardini și frații Alexandru și Ioan Vlădicescu. Mihail Eminescu fugar. "Cu trupa Fany Tardini a plecat de două ori. Prima oară acum, la sfârșitul lunii
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
by the researcher Leontin Ghergariu and priest Valeriu Grigore Sima, those who have left uș testimonies about precious valences of church. The age of the wooden church of Peceiu can be approximated on the middle of 18th century. According to local tradition the wood hâd been shot down from a primeval forest, Dumbrava, wich is missing for a long time. An inscription on the iconostasis keep the year 1757, the year în which the inside hâd been painted, probably some time
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
un admirator i-a cerut fotografia așa cum era el costumat pentru a interpreta rolul maiorului Mura, și a expus-o, mărită, în vitrina restaurantului său care a primit numele „La Maiorul Mura”. Firma a supraviețuit aproape 30 de ani, deși localul a fost mutat de mai multe ori. După douăzeci de ani de la lansare, genul operetei revenea din nou cu succes pe marile scene bucureștene. În acest context, Ion Georgescu a încercat să ecranizeze „Maiorul Mura” după un scenariu redactat de
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
irreducible polynomials over local fields, J. Number Theory, Vol. 52 No.1 (1993), 98-118. (with A. Zaharescu) 53. The valuations on k(x,y) which are trivial on k, Proc. Conf. Algebra, Constantă, 1994. 54. Some elementary remarks about n-local fields, Rend. Sem. Math. Univ. Padova, Vol. 91 (1994). (with V. Alexandru) 55. A characterization of Generalized Dedekind Domains, Bull. Math. de la Șoc. Sci. Math de la Roumanie, tome 35 (83), Nr.1-2 (1991), 139-141. (with E. L. Popescu) 56. On
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
lui Jean Moscopol). Fără a trimite la jazz, unii cântăreți români practică improvizația, inventând pe loc melodii și versuri (renumit este cazul lui Alfred Pagoni-Fredon, grec la origine); se practică mult „fluieratul artistic”. În mod obișnuit, cântăreții sunt fideli unui local pentru un număr de ani. Dacă în Occident tangoul se bucură de mai puțin succes, în România va rămâne la modă până la începutul celui de Al Doilea Război Mondial. Perioada interbelică în Occident cuprinde "musical"-uri, "music-hall"-ul, primii interpreți
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
marcajul dat de cornișa de sud-est a Dâmboviței, prezența semnificativă pentru relieful orașului de la acea dată. Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Colosul, ca un loc de recreere, respectând astfel o tradiție a fabricilor de bere de a avea și un local în vecinătate așa cum era Grădină de vară “Eliseul Luther” sau braseria, restaurantul și sala de spectacole și bal Colosseul Oppler, dispărut în totatalitate astăzi. Un exemplu al Bucureștiului de altădată, clădirea a devenit ulterior , radiindu-și frumusețea și farmecul istoric
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
economico-sociale și politice impusă de noile condiții geopolitice de după Conferința de pace de la Paris (1919-1920). În prezentarea sa asupra situației județului Constanța în anii 1916 și 1922, N.T. Negulescu, prefectul județului, arată pentru comuna Topraisar, că primăria este instalată în local propriu, construit în 1908 prin cotizațiile locuitorilor. În zilele noastre, primarul comunei Topraisar este Gheorghe Stelian (din anul 2000, reales ultima oară în 2012). Consiliul local cuprinde un număr de 15 consilieri locali. În anul 2013, Primăria are un număr
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
sunt conduse de un meșter italian care se instalează în Vatra Dornei pe cheltuiala primăriei și, în anul 1895, încep lucrările de construcție a Palatului Comunal, care se desfășoară în același timp cu lucrările de construcție ale școlii generale. În localul Palatului Comunal funcționează și un han, în locul hanurilor care au dispărut până la finele deceniului al optulea și un restaurant, care dăinuie până în anul 1938. În toamna anului 1897 este dată în folosință și clădirea Școlii Generale (astăzi Școala nr. 1
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
plășilor Cobia și Dâmbovița (deși Găeștiul era oficial comună urbană a plășii Cobia). Mai sunt consemnate o stație telegrafică, o stație de cale ferată pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în localul cumpărat de comuna cu 70.000 lei de la D.R.Cordescu. Se mai indica existenta unei mori de apa si a uneia de aburi, organizarea a doua târguri anuale (20 iulie și 8 septembrie) și se face mențiunea ca in Găești
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
îmbogățesc patrimoniul de stat, se înființează un gimnaziu (1942), se construiesc două școli primare și Banca Franco-Română. Apar primele publicații literare, primele asociații culturale, dar, în ciuda eforturilor susținute ale unor generații entuziaste, nu s-a reușit să se construiască un local destinat culturii. Unii întreprinzători de la sate își construiseră case la Găești. În 1925, Anuarul Socec consemnează orașul Găești ca reședință a plășii Găești din județul Dâmbovița și cu o populație de circa 4000 de locuitori. În timpul celui de-al Doilea
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
care credeau în destinul exclusiv agrar al localității. Averea comunei, raportată Subsecretarului Avuțiilor Publice la 4 aprilie 1941 este cuprinsă în 24 de rubrici ce conțin următoarele:primăria, poliția, școala nr. 1 și 2, abatorul de vite mari și mici, localul de încasare a taxelor la oborul de vite, o latrina în piața de alimente, cantonul de la bariera Pitești, un bordei al postului de pândă, monumentul eroilor, cinci biserici, trei petice terenuri de cultură și fânețe la Potop, dobândite prin succesiune
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al județului Prahova. El ocupa atunci malul drept al Prahovei și partea inferioară a văilor Jepi, Paltinul și Valea Albă. Casa regală a construit în sat biserică (1889) și, în 1887, un local pentru școala care funcționa din 1865 și în care în 1892 învățau 90 de elevi (din care 30 de fete). În 1882, s-a deschis o fabrică de hârtie care producea hârtie de mucava, apoi și hârtie de paie, de
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
teoretic „George Coșbuc”, frecventat de 430 de elevi (2012), și grădinița cu 120 de copii. De asemena funcționează casa de cultură, oficiului poștal, două biblioteci: a liceului și a comunei. În 2013 s-a deschis muzeul satului „Casa Mare” (în localul grădiniței). Muzeul „Casa Mare” reprezintă o colecție de lucrări meșteșugărești și obiecte naționale adunate de la bătrânii satului, diverse obiecte de uz casnic. În satul Brînza sunt două clădiri de cult, biserica ortodoxă „Sf.Arhanghel Mihail” și o casă de rugăciuni
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
care dispuneau. Astăzi teritoriul comunei este divizat în mai multe părți: Vărzăreștii Vechi, Șendreni și Vărzăreștii Noi în care se mai păstreză unele denumiri istorice vechi ale vechilor mahalale: Basoc, Poiană, Staniște, Boteanu, Zbîrnești, Trifănești. Unul din cele mai interesante localuri de interes religios, cultural și istoric din Republica Moldova este desigur mănăstirea Nașterii Maicii Domnului. Mănăstirea este amplasată pe un loc pitoresc, pe o colină înaltă de unde se vede ca în palmă orașul Nisporeni și satul Vărzărești. Locașul poate fi observat
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
la Vertiujeni (Tîrgu Virtiujeni), în pădurea de lîngă s. Cosauti și în pădurea de la Rublenita. Revenind în Basarabia , administrația romineasca și-a reinstalat toate instituțiile care au existat pînă la 28 iunie 1940. Primăria comunei Rublenita s-a instalat în localul din care dispăruse sovietul sătesc. Primar și notar fusese numit Ilie Pascan, ajutat de Simion Cătana și de Cigolea Mihai. La 28 mai 1942 primar era Ion Chirosca, secretar comunal-Ion Ciubotaru, impiegat -Teodor Chetraru, casier- Ștefan Chirosca, agent agricol- Ilie
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
a organizat turului II la 19 iunie 2016 la care au participat primii doi candidați cu cele mai mari rezultate. Turul doi a fost câștigat de către Preașcă Elisei (PLDM) obținând 59,84% din voturi. Din cele 13 mandate din consiliul local 6 sunt deținute de către PLDM, 4 de către PCRM și 3 de către PDM: La recensământul din 2004 în Sânereii Noi au fost înregistrate 3341 persoane, inclusiv 1641 bărbați și 1700 femei. Componența etnică este următoare: 2929 locuitori - moldoveni, 355 locuitori - ucraineni
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
al doilea război mondial ca ostași ai Armatei Sovietice. În anul 1989 biserica a fost reconstruită. O ploaie torențială a inundat în anul 1991 grădinița de copii și câteva case, a deteriorat ogoarele din văi. La începutul mileniului III, în localul unei foste tabere de odihnă a elevilor a fost deschisă o mânăstire pentru călugărițe.
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
culegere bibliografică, literatură artistică precum și științifică. Populația satului, precum și elevii școlii, împrumută foarte des cărțile de la bibliotecă. De asemenea Alcedarul dispune și de o grădiniță de copii reorganizată în anul 1989 în clădirea fostei școli. În prezent grădinița activează în localul școlii, deoarece sediul vechi, a fost distrus din cauza unui incendiu întîmplat cu cîțiva ani în urmă. Pînă în anul 1812, biserica din Basarabia a fost sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Către acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, ele fiind
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
vechi, închiriat în Cartierul Cetate, Palatul Bersuder, situat pe actuala stradă George Coșbuc. Din anul 1889 direcțiunea școlii a fost preluată de Rosina Marsits care a condus-o până în 1912. În perioada cât a fost directoare s-a constituit noul local. Pentru construcție, Primăria Timișoarei a pus la dispoziție un teren de 8703 m² pe care între anii 1902-1903 s-a zidit actualul edificiu. Construită în stil neogotic englez, victorian, după planurile arhitecților Iacob Klein din Timișoara și Leopold Baumhorn din
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
această perioadă l-a reprezentat cutremurul din 4 martie 1977, care a avariat foarte grav clădirea Seminarului, mai ales partea din față, ce trebuia demolată și refăcută. Cu această ocazie, autoritățile de stat au aprobat, destul de greu, consolidarea și amplificarea localului Seminarului. La câteva zile după cutremur, la 19 martie 1977, a trecut la cele veșnice conducătorul Diecezei de Iași, PS Petru Pleșca, episcop de Voli in partibus. A urmat la conducerea Episcopiei pr. Andrei Gherguț, în calitate de ordinarius substitutus. Acesta fusese
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
și în final desființarea (mai 1945). Liceul se reînființează sub numele de Școala Militară Medie Nr. 1 Câmpulung Moldovenesc, la 1 septembrie 1953, funcționând timp de 3 ani, până la terminarea construcției cu destinație specială din Câmpulung Moldovenesc, la Iași, în localul Școlii Militare de Ofițeri de Infanterie nr. 3. La împlinirea a 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, la 2 iulie 1954, instituția reprimește numele marelui voievod și devine Școala Militară Medie « Ștefan cel Mare » Câmpulung Moldovenesc. Liceul
Colegiul Militar Liceal „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/306024_a_307353]
-
Ofițeri de Infanterie nr. 3. La împlinirea a 450 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, la 2 iulie 1954, instituția reprimește numele marelui voievod și devine Școala Militară Medie « Ștefan cel Mare » Câmpulung Moldovenesc. Liceul se mută în localul nou construit din garnizoana Câmpulung Moldovenesc în perioada 1-10 august 1956. Schimbarea denumirii instituției din Școala Militară Medie « Ștefan cel Mare » în Liceul Militar „Ștefan cel Mare“ a avut loc la 1 ianuarie 1957, iar începând cu 1 decembrie 1999
Colegiul Militar Liceal „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/306024_a_307353]
-
Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
stâlpii școlii se dărâmă din cauza cutremurului. Clădirea se reconstruiește cu mobilier nou și cu un turn cu ceas, lucru neobișnuit pentru o școală. La mobilier se lucrase 12 ani cu o investiție de 300.000 lei. În noiembrie 1842, noul local se inaugurează și încep cursurile. Vechiul imobil al liceului era compus din parter și etaj, turnul cu orologiu, sala de festivități, un larg culoar cu ferestre mari spre grădină, cancelaria, internatul, iar la etaj apartamentul directorului. În anul școlar 1843-1844
Colegiul Național Carol I din Craiova () [Corola-website/Science/304748_a_306077]