14,670 matches
-
s-a născut în București în 1902. Tatăl său, Nicolae Coculescu, era profesor de astronomie și, în 1908, înființase Observatorul Astronomic din București. Urmează studiile secundare la București, terminându-le la Paris unde, în 1920 își trece bacalaureatul în specialitățile matematică și filozofie. Se înscrie apoi la Sorbona, trecându-și licența în litere în anul 1925. Se întoarce în România, urmând cursurile Școlii de ofițeri de artilerie din Timișoara (1926-1927), după care revine la Paris. În anul 1930 își trece doctoratul
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
începând cu 4 iunie 1937. A publicat numeroase lucrări, multe dintre ele sub pseudonimul Pius Servien, derivat din prenumele sale, dar fiind și o referire la romanul lui Anatole France "Dorințele lui Jean Servien". Acestea au acoperit teoria probabilităților, fundamentele matematicii, relația dintre acustică și estetică, relația dintre limbajul științific și limbajul poetic. Piu-Șerban Coculescu a murit prematur, la Paris, în anul 1959 în vârstă de 57 de ani. Principala contribuție științifică a lui Servien-Coculescu este crearea unei teorii matematice a
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
definească probabilitatea, ceea ce duce la eroarea de "„petitio principi”", concluzia fiind inclusă în premizele raționamentului. Spre deosebire de acestea, analizele semantice ale lui Coculescu pornesc de la noțiunea de întâmplare și astfel ajunge să discute rădăcinile lingvistice ale teoriei probabilităților; după el, în matematică există exclusiv probabilitate - termen specific limbajului științific - și nu există întâmplare, termen specific limbajului poetic. Ideile lui Piu-Șerban-Coculescu au folosit ca punct de plecare pentru formalizarea unor capitole din teoria limbajelor științific și liric, multe din ideile sale fiind dezvoltate
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
probabilitate - termen specific limbajului științific - și nu există întâmplare, termen specific limbajului poetic. Ideile lui Piu-Șerban-Coculescu au folosit ca punct de plecare pentru formalizarea unor capitole din teoria limbajelor științific și liric, multe din ideile sale fiind dezvoltate de lingvistica matematică.
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
Pe când studia matematica la Universitatea Poznań, Rejewski a participat la un curs de criptografie ținut de ofițeri ai Biroului de Cifruri, la care Rejewski s-a și angajat în 1932. Biroul nu avusese foarte mult succes în decriptarea mesajelor Enigma și, spre sfârșitul
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
Józef, un negustor de trabucuri, și Matylda, născută Thoms. A studiat la gimnaziul de limbă germană "Königliches Gymnasium zu Bromberg" (Școala regală de gramatică din Bromberg) și a terminat examenul luându-și "matura" (bacalaureatul) în 1923. Rejewski a studiat apoi matematica la Universitatea Poznań, absolvind-o la 1 martie 1929. La începutul lui 1929, cu puțin timp înainte de absolvire, Rejewski a participat la un curs secret de criptografie pentru studenți la matematică vorbitori de limba germană, ținut de Biroul de Cifruri
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
-și "matura" (bacalaureatul) în 1923. Rejewski a studiat apoi matematica la Universitatea Poznań, absolvind-o la 1 martie 1929. La începutul lui 1929, cu puțin timp înainte de absolvire, Rejewski a participat la un curs secret de criptografie pentru studenți la matematică vorbitori de limba germană, ținut de Biroul de Cifruri. Rejewski și colegii săi studenți Henryk Zygalski și Jerzy Różycki au fost printre puținii care puteau să țină pasul și la curs și la studiile lor obișnuite. Rejewski a absolvit cu
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
ținut de Biroul de Cifruri. Rejewski și colegii săi studenți Henryk Zygalski și Jerzy Różycki au fost printre puținii care puteau să țină pasul și la curs și la studiile lor obișnuite. Rejewski a absolvit cu diplomă de master în matematică la 1 martie 1929; teza sa a fost intitulată „Teoria funcțiilor dublu periodice de speța a doua și a treia și aplicațiile lor”. După câteva săptămâni, a început primul an dintr-un curs de statistică actuarială la Göttingen, Germania. Nu
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
După câteva săptămâni, a început primul an dintr-un curs de statistică actuarială la Göttingen, Germania. Nu a mai terminat acest curs, deoarece, când era acasă în vara lui 1930, a acceptat o ofertă de slujbă ca asistent universitar de matematică la Universitatea Poznań. În același timp, a început să lucreze part-time pentru Biroul de Cifruri, care încheiase cursul de criptografie și își instalase un post în Poznań pentru decriptarea mesajelor radio germane interceptate. Rejewski lucra aproximativ douăsprezece ore pe săptămânălângă
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
Poznań. În același timp, a început să lucreze part-time pentru Biroul de Cifruri, care încheiase cursul de criptografie și își instalase un post în Poznań pentru decriptarea mesajelor radio germane interceptate. Rejewski lucra aproximativ douăsprezece ore pe săptămânălângă Institutul de Matematică într-un buncăr subteran denumit „Camera Neagră”. În vara lui 1932, postul de la Poznań al Biroului de Cifruri a fost desființat. La 1 septembrie 1932, ca angajat civil, Rejewski s-a alăturat Biroului de Cifruri din clădirea Statului Major (Palatul
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
a decripta mesajele Enigma, era nevoie de trei informații: Rejewski avea la dispoziție doar prima informație, pe baza datelor obținute de Biroul de Cifruri. Mai întâi, Rejewski a tratat problema găsirii cablajelor pentru rotoare. Pentru a face aceasta, a aplicat matematica pură în criptanaliză. Metodele anterioare exploataseră doar șabloanele lingvistice și statistice din textele în limbaj natural—analiza frecvenței literelor. Rejewski, însă, a aplicat tehnici din teoria grupurilor—teoreme despre permutări—în atacul asupra Enigma. Aceste tehnici matematice, combinate cu materialul
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
al reflectorului nerotativ. „Soluția”, scrie istoricul David Kahn, "a fost uimitoarea realizare personală a lui Rejewski, cea care-l ridică în pantheonul celor mai mari criptanaliști ai tuturor timpurilor". Rejewski a utilizat o teoremă matematică pe care un profesor de matematică a descris-o după aceea drept „teorema care a câștigat al Doilea Război Mondial”. Rejewski a studiat primele șase litere ale tuturor mesajelor Enigma interceptate într-o singură zi. Pentru siguranță, fiecare mesaj trimis cu Enigma era criptat cu o
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
că pisica rămâne în același timp vie și moartă până la deschiderea cutiei. Schrödinger nu a dorit să promoveze ideea unei pisici moartă-și-vie concomitent ca pe o posibilitate serioasă; din contră: experimentul mental servește la ilustrarea ciudățeniei mecanicii cuantice și a matematicii necesare pentru descrierea stărilor cuantice. Intenționând să aducă o critică interpretării Copenhaga — larg acceptată în 1935 — experimentul mental al lui Schrödinger rămâne o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice; modul în care fiecare interpretare tratează problema pisicii lui Schrödinger
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
a câștigat în 1966 premiul Hugo pentru "Cea mai bună serie a tuturor timpurilor", premiu decernat o singură dată în istoria premiilor Hugo. La baza seriei se află matematicianul Hari Seldon, care își petrece întreaga existență dezvoltând o ramură a matematicii numită psihoistorie, un concept creat de către Asimov și publicistul acestuia John W. Campbell (editorul șef al revistei Astounding Science Fiction între 1937 - 1971 unde trilogia va fi fost publicată pentru prima dată). Folosind legile acțiunii maselor, psihoistoria poate prezice viitorul
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
aproape toate denumirile sunt modificate (de exemplu, Kalgan devine Lakgan) sau omise (psihoistoria a fost creată de un personaj căruia nu i se dezvăluie numele). Romanul explorează noi direcții ale ideilor psihoistoriei, folosind ca sursă de inspirație descoperirile recente din matematică, informatică și science fiction. Instrumentul similar unui oboe din serialul animat de televiziune a lui Matt Groening "Futurama" are la bază instrumentul folosit de Magnifico în "Fundația și Imperiul." Între 2006 și 2007 o bandă desenată a celor de la Marvel
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
cetățenia austriacă. În 1938, când Germania nazistă a anexat Austria, Gödel devine cetățean german. Încă din tinerețe s-a dovedit avid pentru cunoaștere și deși, era pasionat pentru limbi străine, la 18 ani intră la Universitatea de la Viena, unde studiază matematica și filozofia. Participând la un seminar al lui Moritz Schlick, unde se studia "Introduction to Mathematical Philosophy" a lui Bertrand Russell, devine interesat de logica matematică. Ulterior avea să declare că acest domeniu este „"o știință deasupra tuturor, care conține
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
to Mathematical Philosophy" a lui Bertrand Russell, devine interesat de logica matematică. Ulterior avea să declare că acest domeniu este „"o știință deasupra tuturor, care conține ideile și principiile care stau la baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
lui Aryabhata, Brahmagupta și Varahamihira în lucrarea sa "Indica". Al-Biruni era de acord cu rotația Pământului în jurul propriei axe, și, deși era inițial neutru în raport cu modelele geocentric și heliocentric, a notat că heliocentrismul este o problemă filozofică, și nu una matematică. Abu Said al-Sijzi, un contemporan al lui al-Biruni, a sugerat posibila mișcare a Pământului în jurul Soarelui, teorie pe care Biruni nu a respins-o. Qutb al-Din (n. 1236), în lucrarea sa "Limita realizărilor în ce privește cunoașterea cerurilor", a discutat dacă heliocentrismul
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
fi interpretați ca implicând o formă de heliocentricitate. Mai mulți astronomi musulmani au dezvoltat sisteme de calcul cu parametri astronomici compatibili cu heliocentricitatea, după cum scria Biruni, dar conceptul de heliocentrism a fost considerat mai degrabă o problemă filosofică decât una matematică. Parametrii lor astronomici, însă, au fost mai târziu adaptați în modelul copernican într-un context heliocentric. Aryabhata (476-550), în lucrarea sa "Aryabhatiya", a propus un sistem de calcul bazat pe un model planetar în care Pământul era considerat a se
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
-lea. Sistemul lui Nilakantha, însă, era mai eficient din punct de vedere matematic decât sistemul tychonic, deoarece lua, în mod corect, în calcul ecuația centrului și mișcărilor latitudinale ale lui Mercur și Venus. Majoritatea astronomilor din școala de astronomie și matematică Kerala care i-au urmat au accepted modelul său planetar. În secolul al II-lea î.e.n., astronomul elenist Seleucus din Seleucia se pare că a demonstrat teoria heliocentrică. Conform lui Bartel Leendert van der Waerden, Seleucus ar fi demonstrat teoria
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
că el nu are o mișcare proprie. El a realizat că, dacă Pământul se rotește în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, aceasta ar fi consistentă cu parametrii săi astronomici, dar el a considerat aceasta o problemă filozofică și nu una matematică. Nasir al-Din al-Tusi (n. 1201) a rezolvat unele probleme semnificative din sistemul ptolemeic dezvoltând perechea Tusi ca alternativă la ecuantul problematic introdus de Ptolemeu. 'Umar al-Katibi al-Qazwini (d. 1277), care a lucrat și la observatorul Maragheh, în lucrarea sa "Hikmat
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
nu are un început clar definit, însă apariția matematicii este strâns legată de evoluția omului. Este posibil ca oamenii să-și fi dezvoltat anumite abilități matematice încă înainte de apariția scrierii. Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei metode de calcul este osul din Ishango, descoperit de arheologul belgian
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
apariția scrierii. Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei metode de calcul este osul din Ishango, descoperit de arheologul belgian Jean de Heinzelin de Braucourt în regiunea Ishango din Republica Democrată Congo, care datează din înaintea erei noastre. Dezvoltarea matematicii ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor, măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice, și, câteodată, de ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor, măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice, și, câteodată, de ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce se ocupau cu studiul cantității, structurii și spațiului. Din momentul în care omul a fost capabil să folosească și să înțeleagă noțiuni abstracte, dar și datorită dezvoltării relațiilor interumane si intertribale și, nu în ultimul rând, a
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
Unele din primele descoperiri matematice țin de extragerea rădăcinii pătrate, a rădăcinii cubice, rezolvarea unor ecuații polinomiale, trigonometrie, fracții, aritmetica numerelor naturale, etc. Acestea au apărut în cadrul civilizațiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze și civilizațiile de pe valea Indului. În Grecia antică, matematica, influențată de lucrările anterioare și de specificațiile filosofice, generează un grad mai mare de abstractizare. Noțiunile de demonstrație și de axiomă apar în această perioadă. Apar două ramuri ale matematicii, aritmetica și geometria. În secolul al III-lea î.Hr., Elementele
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]