15,766 matches
-
rugat să îi însoțesc. Am făcut-o cu multă plăcere, cu atât mai mult cu cât am reușit să convin cu Mitzura ca vizita să se efectueze după dejunul oficial oferit de ambasadorul Elveției la reședința sa de pe strada Pitar Moș, programat la orele 13,00. Vizita la "Mărțișor" a avut loc între orele 16,00 și 18,00. De la reședința ambasadorului, la invitația oaspeților, am mers în mașina rezervată lor, iar pe parcurs le-am făcut o scurtă prezentare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu împlinise încă un an, și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și eu de el, târând în mână un Moș Crăciun care la sfârșit de decembrie fusese pus sus, în vârful pomului de iarnă... Eram uluit și fără glas, fără să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe care începusem s-o
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Greutatea și volumul bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi cu landoul ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței urmând alte multe în aceeași situație, am târât totuși de mână pe bietul Moș Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Șoala, peste deal de satul nostru, soțul ei Neagu Gligor, verii și verișoarele din ramura lor, care ne-au rămas apropiați. Familia Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat mai mult În viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez∗, era un țăran Înstărit, măcelar de meserie, scund, cu mustață mare cenușie și permanent Îmbrăcat În costumul popular de Săliște. Îi văd și astăzi șerparul din piele, care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
erau sancționate pe loc. Aveam vreo patru, cinci anișori. Nu-mi amintesc cu ce am greșit. Îl văd Însă pe Tata Îndreptându se spre curea. Era pusă Într-un cui anume, pe care Îl știam toți ai casei, dar și Moș Nicolaie, Moș Crăciun și alți moși din popor. Văzând orientarea Tatii, am fugit la Mama. N-a voit să mă apere. Am dat fuga la Bunica. M-a respins și ea, fiind astfel nevoit să-mi primesc, plângând, cureaua cuvenită
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe loc. Aveam vreo patru, cinci anișori. Nu-mi amintesc cu ce am greșit. Îl văd Însă pe Tata Îndreptându se spre curea. Era pusă Într-un cui anume, pe care Îl știam toți ai casei, dar și Moș Nicolaie, Moș Crăciun și alți moși din popor. Văzând orientarea Tatii, am fugit la Mama. N-a voit să mă apere. Am dat fuga la Bunica. M-a respins și ea, fiind astfel nevoit să-mi primesc, plângând, cureaua cuvenită. Este unul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
patru, cinci anișori. Nu-mi amintesc cu ce am greșit. Îl văd Însă pe Tata Îndreptându se spre curea. Era pusă Într-un cui anume, pe care Îl știam toți ai casei, dar și Moș Nicolaie, Moș Crăciun și alți moși din popor. Văzând orientarea Tatii, am fugit la Mama. N-a voit să mă apere. Am dat fuga la Bunica. M-a respins și ea, fiind astfel nevoit să-mi primesc, plângând, cureaua cuvenită. Este unul din nenumăratele exemple de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
producă la Începutul anului următor. La petrecerea obișnuită de Anul Nou, În apartamentul din Cotroceni al lui nea Oiță, pe lângă participanții din totdeauna a apărut și Maestrul Prof. dr. H.C. Vasile Gheție. Imediat tineretul ne am pus Întrebarea “Ce caută Moșul?” La cumpăna dintre ani, Maestrul ne-a strâns În mijlocul camerei și luându-i lângă el pe Tanța și pe Oiță ne-a comunicat transformarea petrecerii de la trecerea dintre ani În petrecere de logodnă. Oiță s-a hotărât să se Însoare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
casă, Zânica n-o mai putea stăpâni. Mă aștepta trează până veneam de la facultate. O luam În brațe și ne așezam pe canapea, apoi o legănam pe genunchi cântându-i din amintirile copilăriei: Somn ușor, somn ușor/ să te alinte Moș Alinte/ că ești bună și cuminte. Adormea imediat. O așezam În pătucul ei și dormea fericită. Primăvara s-a scurs, vara a trecut și ea și Într-o zi de toamnă, Liviu și Corneluș au dus-o pe Zânica În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
coboară în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri pe care rațiunea nu le poate descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient, cât și în ceea ce numim subconștientul colectiv. Sunt experiențe și imagini pe care le moștenim din moși strămoși, pe cale genetică. Ei, bine, poetul posedă tocmai acest har de a comunica pe calea intuiției cu trecutul înmagazinat înlăuntrul său, cât și cu viitorul, care i se relevă sub formă de formule, imagini și metafore. Numai că această cufundare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aici că actul critic nu doar un exercițiu, ci o experiență înseamnă creație (obsesie veche, de autolegitimare), acest fapt m-ar duce ceva mai departe cu deducțiile: De ce să nu fie Homer critic literar? De ce să nu fie critic literar moș Nichifor Coțcariul?! Pentru că hermeneuți, într-un sens foarte larg, oricum sunt. Și aici, firește, am putea demonstra, pe de o parte, că operele lui Homer nu sunt literatură (chiar dacă noi nu mai vedem altceva în ele), pe de alta, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Guido Ceronetti & junele Cioran -, doar că nu mă mai recunosc acum, adultizându-mă, conservatorizându-mă, cumințându-mă întrucâtva, sub teoriile "scriiturii fragmentare", chiar termenul de "scriitură", titilat de Roland Barthes, îmi pute a iudeologie marxizantă (maxturbantă, dacă vrei). Altminteri mă poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului, îmi închipuluiam a contribui cumva la contrarea, hurducarea, cobâlțâirea Sistemului... bolșevicios, socialist, na-ți-o-anal-comunist, amator de totalizări, tratate irefutabile, crestomații dogmatice, manuale și alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lor ciobanul mioritic, de frate vânzătoriu. Sexcuristul bate, ucide, torturează, spăimește; politrucul, cu limbă de lemn înzestrat (protezat, echipat), ideologismele staleninifiante în teskele oamenilor inseminează. Să nu se creadă însă că era mai tare activistul decât frățânele său cu pistol. Moș Ceau însuși nu se debarasa de Drăghici & Nicolski decât decorându-i, promovându-i în grad, rareori pensionându-i. De-i lichida, acuza de antisemitism de sectarism, de revizionism, de șovinism o încasa de la mai marii săi Kremlinezi. Și totuși: parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plata dreaptă Creștinilor de jos! Stațiunea Buziaș 25.06.2010 Pe un șes Întins O pădure cu frunziș Cu alei de copaci De tei și castani Te-mbie să stai. Pe bănci pitulate Oamenii iau parte. Un izvoraș A lui Moș Buziaș Care Dumnezeu l-a dat Și Binecuvântat! Tot omul să bea Sănătate să ia Și un alt izvoraș Baie să facă Tensiunea să dreagă Bogat, sau sărac Ei s-au vindecat! Un părculeț Rotund și frumos Cu Platani umbroși
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nicolae Iorga - veșnic nemulțumită și la urmă împrăștiată, a unui exil fără sfârșit”. Domnitorul s-a stabilit, în cele din urmă, în orașul Harkov, unde, grație ucazului primit de la țarul Petru, va purta titlul de principe serenisim și va primi moșii. La scurt timp (în 1712), ca sfetnic apropiat al țarului, se va muta în noua capitală a Rusiei, la Petersburg. Își va sfârși zilele, departe de țară, în Rusia (1723). Osemintele sale au fost aduse în țară în 1935 și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
existența în Moldova a 13 parohii catolice cu credincioși, mai ales, maghiari, cea de la Huși fiind a doua enumerată, după Iași: Iași, Huși, Roman, Valea Seacă, Focșani, Săbăoani, Hălăucești, Răchițeni, Iacobeni, Adjudeni, Rotunda, Călugăra și Grozești, fiecare din ele având moșii cu vii, livezi și ogoare, în contradicție cu lamentațiile raportorilor privitoare la sărăcia parohiei din Huși. La 2 ianuarie 1799, misionarul Vincențiu Gatt știa că parohia catolică din Huși cuprindea 165 de familii de credincioși catolici. După 11 ani de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trimis la moșia Platonești în aceleași condiții. Tot acolo fusese trimis, conform Raportului Isprăvniciei ținutului Fălciu către Departamentul Treburilor Dinlăuntru (11 noiembrie 1848), Lascăr Catargiu, „unde s-au pus de isprăvnicie un slujitor spre a nu eși din cuprinsul hotarător moșii”. Acțiunile de supraveghere și de urmărire a revoluționarilor din Moldova și Valahia au durat până la sfârșitul anului 1849. Târgoveții hușeni. În prima jumătate a secolului al XVII-lea (circa 1650), târgoveții din Huși, ca și din alte târguri ale Moldovei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-o înțelegi"! Sper să fi reușit, în cartea de față, să mă plec ambelor povețe ale maestrului. Trasul cu urechea face parte din decalogul diplomatic, iar dramul de iubire față de alți semeni de pe acest pământ l-am moștenit de la moșii și strămoșii trăitori "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai"! Havana Iași, 2009 2010 Cine ești dumneata, domnule Cristofor Columb, și ce ai făcut în urmă cu 500 de ani? Puțini sunt cei care au generat, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
patrie", la Botoșani, în cadrul unui stagiu militar de 3 luni. Toată stima față de "armia română", tatăl meu fiind și el militar de carieră, dar de ce-am avut noi parte la "instrucția pe țurțudan" îmi aduce aminte mai degrabă de Moș Teacă al lui Bacalbașa și alte figuri aidoma lui. Fiind "liber cugetător" am făcut și "arest", fiind prins într-o seara cu o "beletristică" în mână, de către comandantul companiei, tovarășul maior "Caltaboș", în cazarmă fiind acceptată doar lectura regulamentelor militare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-l lăsăm În pace. N-o să ne zică nimic”. Louie era un șuț care nu mai avea nici un pic de sînge-n el, cît o fi avut vreodată. Purta niște pardesie negre, ponosite și lungi, care-i dădeau un aer de moș care caută prin gunoaie. Hoț și drogat - asta era prima impresie pe care ți-o făcea. Louie o scotea greu la capăt. Am auzit că fusese o dată ciripitor, dar În vremea-n care l-am cunoscut era considerat În regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-au purtat mai bine în acest caz.](Ibidem, p. 46. ) Tot atunci sosi la Lia Gh. Cârțan, așa-numitul „turist“, cu o con dică în care mulți își înscriau gândurile lor. Iată ce apucă să copieze: „Condica d-tale, Moșule, s-o păstrezi cu sfințenie pentru a servi la ziua cea mare a judecății spre restabilirea răspunderilor și stigmatizarea vinovaților. Ea este oglinda inconștienței criminale care a adus peste capul acestei biete țări cumplitele vremuri de bejenie din toamna anului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne întruneam toți, cerui Elizei voie să tai câteva crăci de mahonia și merișor pentru a le înlocui până la sosirea buchetelor de la București. „Nu, nu-ți dau voie să-mi devastezi grădina, strigă dânsa, în mirarea celor prezenți. Destul [că] moș Petre a pus acolo în toamna trecută astfel de ramuri fără știrea mea.“ „Dar dealul este plin de mahonia și merișor, îi răspunsei liniștit, și acum le voi tăia cu grijă ca să nu se observe.“ „Nu, nu-ți dau voie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Bulevardul Take Ionescu, treceau cântând cam 100 de legionari, desfidând trupa care era înșirată de-a lungul trotuarului. Dimineața dărâmaseră sinagoga din str. Atena, care a fost ocupată de soldați și interzisă publicului. Azi mi se spune că pe Calea Moșilor au prădat prăvăliile și au ars casele ovreilor. Populația era pe stradă, femei cu copii în brațe, bătrâni etc., fără adăpost. După aceste frumoase fapte se vede că cei 2 000 de legionari găzduiți în Germania și reveniți acum câteva
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
revenit din Berlin și adineaori (ora 10) Cuvântul a publicat ordinul lui Horia Sima să înceteze lupta și manifestările. Pesemne că de acolo i s-a dat acest ordin, refuzându-i concursul armatei germane. Pe de altă parte, pe Calea Moșilor, armata germană s-a luptat și a tras contra legionarilor. În Piața Teatrului a fost luptă cu răniți și morți. Erau lacuri de sânge. La Dinu, de unde retrăsese garda, au pus-o din nou mult mai numeroasă, sub conducerea unui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primit ordin să mai aștepte. După un timp destul de lung, s-a dat asaltul. George Manu, asistent universitar, preparatorul doamnei Curie, trăgea cu mitraliera din colțul trotuarului. Doctorul Hodoș trăgea strigând: „Să-i curățim pe toți!“ Tot cartierul între Calea Moșilor și Dudești este o ruină. D. Kiritzescu îmi spunea că devastarea era organizată cu unelte tehnice. Bande de legionari cu drapele mergeau în frunte cântând, urmați de pleava populației. Tot ce găseau prin case, prin prăvălii era ridicat și cărat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]