15,053 matches
-
națiuni întregi. Lăsați la o parte și pentru alte vremuri mai bune diplomația, obiectivitatea, vorbitul în vârful buzelor și înțelegeți că, în vreme ce copiii ne mor de foame, ni se cere să ne înmulțim, în timp ce vlăstarele celor doi le râd în nas și le ignoră înțelepciunea, că în vreme ce el își permite să stea la masă cu cei mai puternici ai lumii, noi mâncăm pâine neagră și veche, că atunci când el se vrea singurul adversar al uriașului de la Răsărit, este de fapt primul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
campanii de lămurire a opiniei publice care se extaziază în fața faptului divers al unei participări la Olimpiadă sau a unor jonglerii de politică externă făcute, fiți convinși, cu aprobarea Moscovei. Jocul perfid și viclean al Kremlinului încă mai duce de nas cohorte de naivi, de fanatizați, în Germania, Italia, Grecia sau în țările nordice. Ar trebui ca propaganda dvs. să-și îndrepte antenele prin mass-media și spre Occidentul pălit și pe care-l așteaptă o soartă ceaușească mai târziu sau mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
proiectare. Vorbeam despre faza de proiectare a produsului. Să vedem ce i se întâmplă odată cu trecerea la faza de pregătire a fabricației. Având în vedere erorile de fond ale concepției datorate, așa cum spuneam, în primul rând birocrației care-și vâră nasul în problemele cercetării, o mare parte din sculele, dispozitivele și verificatoarele proiectate riscă să fie executate inutil sau chiar să fie casate. Încep reclamațiile și propunerile beneficiarilor. Ele sunt însă tardive, pentru că toate eventualele dotări suplimentare încep să se facă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai departe, cum o da Dumnezeu (care nu prea dă; e un ins rezervat). Am tot timpul senzația că, În urmă cu câțiva ani, eram un om complet; aveam 5-6 inimi, tot atâtea perechi de mâini și de picioare, de nasuri, de guri - cum are fiece om normal, nu? Și acum inimile mele (și toate celelalte) s-au dus fie sub pământ, fie În largul lumii. Aveam atâtea inimi - și am rămas fără nici una. Încerc să le Înlocuiesc, pe cele care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai vocația prozei. Poezia e barbară... Te rog să nu mori! Orice părea posibil În mica Încăpere care plutea acum În stratosferă. Poetul ar fi putut Îngenunchea dintr-o clipă În alta sau să dispară sau să scoată flăcări pe nas sau șerpi din buzunare. - Să nu mori, să reziști... Am citit lăturile alea aruncate asupra ta. Să nu-ți pese. Să reziști, bătrâne, trebuie să reziști. Eu nu mai pot! O, la acest năduf previzibil merita să fiu totuși atent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
francez; Răcănel - Nicolae Dragoș; Ziarul Costache - România liberă, condusă Într-o vreme de o tovarășă Costache), ca și prieteni (Krohadze, Umanistul de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se separe. Se Înțelege de ce o călătorie de iarnă În Uniunea Sovietică, În 1956, reverberează puternic În turistul Saul Steinberg: „Acea iarnă În Rusia a fost o călătorie pentru nas, un voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seama, căci la mine în celulă era numai noapte. Uneori, când dormeam mă vizita câte un șobolan rău mirositor. Îmi trăgeam pătura pe cap căci deși erau fricoși, îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care îl simțeam după miros și îl alungam. A fost o perioadă de coșmar, care oricât aș încerca nu o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt foarte confuz în preajma femeilor tinere și frumoase, dar grase. Poate pentru că mă preocupă regimul lor alimentar. Când văd o femeie corpolentă, automat mi-o imaginez cu nasul în farfurie, hăpăind tot și ștergând cu pâine și ultimul strop de unt, smântână sau sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul. Mintea mi se întunecă și toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a mai întâmplat și aproape întotdeauna mirosurile au fost cauza. — Ce coridor lung! am zis eu ca să rup tăcerea. Mi-a aruncat o privire, dar și-a văzut de drum. După părerea mea, avea douăzeci sau douăzeci și unu de ani. Nasul și ochii frumos conturați, fruntea lată, tenul proaspăt. „Proust“, a zis ea privindu-mă. N-a rostit chiar cuvântul, dar mișcarea buzelor ei asta mi-a sugerat. Sunetele erau imperceptibile. Nici măcar respirația nu i se auzea. Aveam senzația că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
intrat cu pieptul în spatele ei. Senzația pe care mi-a lăsat-o coliziunea a fost plăcută. Spatele ei semăna cu un nor pufos. M-a izbit iar mirosul acela de apă de colonie. Din pricina impactului, era gata-gata să cadă în nas, dar m-am repezit și am prins-o de umăr. — Vă rog să mă scuzați. Eram cu gândurile aiurea. S-a înroșit puțin și m-a privit. Nu sunt foarte sigur, dar cred că nu s-a supărat. A bălmăjit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când mi-a tras gluga pe cap, nasul meu s-a atins de fruntea ei netedă. Ce parfum plăcut! Se pare că i-a făcut plăcere complimentul. „Mulțumesc mult.“ Mi-a legat șireturile de la glugă până sub nas și mi-a pus ochelarii peste glugă. Arătam ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a încheiat nasturii. Când mi-a tras gluga pe cap, nasul meu s-a atins de fruntea ei netedă. Ce parfum plăcut! Se pare că i-a făcut plăcere complimentul. „Mulțumesc mult.“ Mi-a legat șireturile de la glugă până sub nas și mi-a pus ochelarii peste glugă. Arătam ca o mumie pregătită să înfrunte ploaia. A deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ar fi plăcut să dau peste Întunegri sau orice alți negri într-o beznă ca asta, am zis eu amuzat. Doar nu aveam întâlnire cu ei! De aceea am venit să te iau, repetă bărbatul. Întunegrii ăștia își cam bagă nasul unde nu le fierbe oala. Vă mulțumesc din tot sufletul. Ne-am continuat drumul și la un moment dat am auzit un zgomot ca de robinet gata să sară de la locul lui. Era cascada. Atât cât vedeam eu la lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să fiu supus tratamentului pe care i-l aplicase bătrânul clamei din scrumieră. — După informațiile pe care le am, Întunegrii își cam vâră nasul în treburile Simbolatorilor, zise bătrânul. Nu insinuez că sunt în cârdășie, dar vreau să subliniez că sunt extrem de precauți, iar Simbolatorii se cam pripesc uneori. Nu se poate pune problema cooperării... decât cu foarte puțini, probabil. Oricum, nu e semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Când e vorba de analiza semnificațiilor, nu-i întrece nimeni. Sunt absolut geniali. Vor descifra toate studiile dumneavoastră fără nici o problemă. Da, știu, și de aceea sunt atât de precaut. Îmi ascund datele și rezultatele, tocmai ca să nu-și bage nasul în ele. Îmi prezint teoriile doar sub forma unor ipoteze vagi și atunci nu mi-e teamă de ei. Cred că nu mă iau în serios nici oamenii de știință, dar nu-mi pasă. Sunt convins că peste vreo sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
treabă cu nimeni. Am scos niște gheață din congelator și mi-am preparat un whisky cu sifon. M-am dezbrăcat, m-am băgat în așternut și am savurat pe-ndelete băutura, rezemat de tăblia patului. Aveam senzația că o să-mi cadă nasul în pahar din clipă-n clipă, dar nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte. Îmi place la fel de mult ca un apus de soare frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am închis briceagul. Hai, întinde-o de-aici! I-am înapoiat portofelul. — Vă mulțumesc mult! Dar ce mă fac acum? M-au plătit și eu nu le pot da obiectul cerut. Nu știam ce să zic. Simbolatorii - ei își vârâseră nasul aici, băgam mâna-n foc! - nu erau prea amabili de felul lor. Nu știai niciodată la ce să te aștepți. Făceau doar ce le trecea lor prin cap. Puteau foarte bine să-i scoată ochii individului sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din buzunarul de la spate. — Procesez date biologice. În biotehnologie sunt implicate multe firme și concurența e mare. De aceea sunt atât de precaut. S-au furat foarte multe informații în ultima vreme și am avut neplăceri. Ea strâmbă puțin din nas, lăsând impresia că nu credea o iotă din ce-i spuneam. Păi, și tu lucrezi la calculator și n-ar zice nimeni că te ocupi cu așa ceva, am accentuat eu. A bătut o vreme darabana cu vârful degetelor pe dinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am luat cartea din mână și m-am uitat la fotografii. Am constatat că specia Shintetokeras era mică de statură și semăna cu o corcitură de cal cu cerb. Pe cap avea două coarne ca de taur, iar din vârful nasului pornea un corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba mult în spate. Amândouă arătau îngrozitor. — Oricum nu mai există speciile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și pentru permutări, trebuie să fac doar ce mi se cere. Dacă nu-mi convine, nu-mi rămâne decât să renunț la meseria de Computator. Și n-am de gând să fac așa ceva. În ciuda faptului că Sistemul își cam vâră nasul peste tot, nu cunosc altă meserie care să-mi permită atâta libertate de mișcare, care să-mi ofere atât de multă independență. Plus că se plătește foarte bine. Dacă reușesc să muncesc astfel timp de cincisprezece ani, adun suficienți bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
matahală de bărbat cum nu mai văzusem în viața mea. Era îmbrăcat cu o cămășă hawaiană și pantaloni militari kaki, pătați pe ici-colo cu grăsime și o pereche de teniși albi, imenși, care arătau ca niște flotoare. Avea capul ras, nasul plat, gâtul gros ca de taur. Pleoapele arătau ca un strat dens de metal cenușiu, albul ochilor ieșind în evidență în mod dizgrațios. Mi-a trecut o clipă prin minte că erau ochi de sticlă, dar mișcarea pupilelor adeverea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bucur că am reușit să schimbăm câteva vorbe. Am să-ți mai mărturisesc ceva. Avem un plan. În momentul de față suntem cu un pas înaintea Simbolatorilor, dar sistemul nostru nu e atât de puternic ca Fabrica. Dacă își vâră nasul unde nu le fierbe oala, ne dau la o parte, ba chiar ne strivesc. Ca să evităm o asemenea situație, trebuie să le dăm de lucru. Înțelegi? — Da, înțeleg. Și încă foarte bine. Dar nu putem face lucrul ăsta singuri. Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apoi cu mâna stângă elasticul chiloților, dezgolindu-mi penisul. — O să te cam doară un pic, dar trebuie să reziști, zise el. Am simțit un nod, cât o minge de tenis, urcându-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral, pe burtă, la vreo cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un prosop rece ca să-l țin pe ochi, precum și niște supă caldă sau lapte rece. N-aveau nici un gust și parcă îmi amorțea limba. După ce mă mai obișnuiam puțin, eram în stare să le beau fără să mai strâmb din nas. În clipele acelea ea zâmbea fericită. — Vezi? Te obișnuiești încet-încet cu orașul ăsta. Mâncarea de aici e diferită de mâncarea din alte părți. Noi reușim să preparăm multe lucruri cu ingrediente extrem de puține. Ceea ce crezi tu că e carne, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]