15,245 matches
-
gol la peretele din față, cu privirea fixă și pierdută undeva departe. La auzul vocii mele, s-a repezit să-și pună ochelarii care-i atârnau de gât, dar îi luă ceva timp până când și-i așeză cum trebuie pe nas. Era atât de palidă încât machiajul ei impecabil și la locul lui ar fi putut părea țipător dacă nu ar fi fost atât de discret. Totuși, se putea observa pentru prima dată acest artificiu atent realizat al înfățișării ei. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ruginie, ușor cambrată, nici că putea semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului, ca să nu mai vorbim de emfaza cu care pronunța cuvintele, crea puternica impresie de tânăr de bani gata, crescut în puf, pe care el se distra s-o întrețină. —N-ai uitat de rendez-vous-ul nostru din seara asta, nu, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o jachetă de un roz aprins și o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-un gest instinctiv, aranjându-și o buclă. — Da, am fost azi de dimineață. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată. Deși e îngrozitor. Întotdeauna mi-a fost extrem de greu să fac față situațiilor incerte. Vezi tu, eu sunt foarte ordonată și urăsc situațiile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
timp ca să faci totul cum trebuie, adăugă ea cu regret. Dar trebuie urmate procedurile standard. — Absolut, zisei eu. Bun, atunci te las. Sunt sigură că ai de lucru până peste cap. Îmi zâmbi și-și aranjă ochelarii mai bine pe nas. — Da, sunt cam aglomerată, recunoscu ea. Și vin la prima avanpremieră mâine seară, deci mă grăbesc un pic. Am schițat un semn de „la revedere“ și am luat-o în jos pe scări. Nu era nimeni jos, cu excepția ajutorului electricianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și ea pe acolo după ce ne dă MM notele. — Ce te-au întrebat la poliție? zisei eu către Ben. A, chestii de rutină. Adică, nimic surprinzător. Se sprijini de perete, vârându-și mâinile în buzunare, cu ochelarii cocoțați pe vârful nasului. Ca și MM, avea niște haine special alese pentru a nu ieși în evidență, de parcă ar fi fost o regulă a lor cum că regizorii trebuie să se audă, nu să se vadă: o pereche veche de pantaloni de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
faza asta chiar nu aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo dacă te ocupi tu de transport. — Nici că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea mult prea masivă sau extrem de frumoasă, în funcție de unghiul din care îl priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce-și dorea Hugo, pentru că actorii jucau atât de prost și scenariul era atât de slab încât n-avea rost să fie gelos pe nici unul dintre cei implicați în producție, putând, în schimb, să stea relaxat și să strâmbe din nas cu superioritate. Până la sfârșitul filmului, își recăpătase buna dispoziție, deși era destul de obosit. Când ne-am dus la culcare s-a scuzat că e epuizat și mi-a spus, mai încet ca de obicei, să nu mă supăr, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mea fără spătar, Hugo părea un pașă care își măsoară din priviri una dintre noile achiziții ale haremului. Acum îmi dădeam seama de ce aveam nenumărate perne. Pentru ca Hugo să se poată sprijini de ele și să mă privească de la înălțimea nasului său cel lung, cu pleoapele grele și o șuviță atârnându-i pe frunte. Pe moment se gândea la altceva, însă imediat ce-și dădea seama, avea să o dea la o parte, cu un gest ferm, dar mie îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știu pe nimeni pe aici care să-și bage picioarele! Tu? Știe exact ce face. De aia o susțin cât pot. Și nu e de-aia cu aere și fițe. Nu e ca Philip. Ăla avea talent la statul cu nasul pe sus. Dacă o angajează pe MM, zisei eu gânditoare, înseamnă că Matthew i-ar lua locul lui Ben? —Să fiu în locul ei, eu l-aș lua, zise Bez. Știe cum să-i aleagă. Lucrează când îi zici, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit de ea. Se sprijinea cu o mână de balustrada de lângă ea, prinzând-o la mijloc. Vorbea repede și cu înflăcărare, aplecându-se, astfel că ochelarii îi alunecau pe nas și trebuia să-i împingă la loc cu degetul din când în când. Mi-am amintit că Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând pe lângă ei, am ciulit urechea la conversația lor. —...dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-aș fi băgat nimic de seamă. Sally se desprinse și o luă cu hotărâre înspre Fisher, cu ochii scânteind, iar Hugo, cuprinzând camera dintr-o privire cu nobila demnitate a unuia care are cel puțin doi metri și un nas lung din vârful căruia să se uite la ceilalți, m-a zărit, în cele din urmă, lângă scară. Și-a croit drum prin mulțime până la mine. O tipă i-a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de tare! —Da, așa e. E unul dintre lucrurile care chiar îmi plac la ea, zise Hugo, coborând scările. Acum o s-o scot afară să-i arăt grădina. Ne scuzați. M-a smuls de lângă Bez, care aproape că pică în nas, mormăind cum că ar vrea să-mi dea un sărut de adio. —E cam vesel Bez în seara asta, nu? observă Hugo. Când l-apucă, bagă tare până dă în extrema cealaltă. Totuși nu sare prea tare calul, zisei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ajutor. A fost prima ei notă falsă din toată conversația. Hazel s-a strecurat înapoi în apartament imediat ce am ieșit, fără să aștepte măcar să ne luăm la revedere. Am rămas privind în urma ei, cu ușa închizându-mi-se în nas. Dintr-un motiv sau altul, eram absolut sigură că Hazel a spus în final exact opusul a ceea ce gândea cu adevărat. Capitolul douăzeci și patrutc "Capitolul douăzeci și patru" La ieșirea din lift, în holul de la intrare, am văzut două fete, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama pe unde ajunsese nenorocita de seringă EpiPen. Ben se repezi către ușă. L-am prins de spatele puloverului și, când se răsuci, i-am tras un dos de palmă peste nas. Încercă să-mi tragă un pumn în față, dar nu reuși decât pe jumătate, pentru că m-am lăsat pe vine și am parat lovitura parțial cu antebrațul. Totuși, pumnul îmi ajunse în obraz și lovitura fu atât de puternică încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
blocată de doi polițiști. Unul dintre ei îngenunchea lângă Hugo; celălalt era ocupat cu Violet, care se agăța de el în plină criză de isterie. Mi se învârtea capul. Mi-am venit în fire și am văzut că Ben, cu nasul sângerând, se îndrepta către baie, șchiopătând ușor. M-am aruncat după el, să-l opresc și am alunecat imediat, pentru că din cauza blacheurilor de pe ghete nu aveam prea multă stabilitate pe podeaua de lemn. Ben încerca să mă lovească cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit să-ți tragă un pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid mâna de pe fața mea, de parcă s-ar fi temut să n-o mușc. Sally se holba la mine plin de oroare. Iar Matthew se înecă cu capuccino. —Sam e eroul zilei, zise MM. Ea și Fisher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ocroti de deochi și de boli pe cel care le purta; un anume talisman, numit „piatra lupului“, avea chiar darul de a îmblânzi animalele sălbatice pe capul cărora era pus. Într-o vreme când nu era lucru rar să dai nas în nas cu lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să regret că nu aveam „piatra“ asta la îndemână; numai că nu cred că m-aș fi încumetat să mă apropii îndeajuns de acele fiare pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deochi și de boli pe cel care le purta; un anume talisman, numit „piatra lupului“, avea chiar darul de a îmblânzi animalele sălbatice pe capul cărora era pus. Într-o vreme când nu era lucru rar să dai nas în nas cu lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să regret că nu aveam „piatra“ asta la îndemână; numai că nu cred că m-aș fi încumetat să mă apropii îndeajuns de acele fiare pentru a le pune talismanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
inima. În ziua aceea, totuși, nici lui nu-i ardea de râs. Luă cartea din mâinile ei fără să scoată o vorbă și se așeză cu picioarele ghemuite sub el, pe pragul camerei, ca s-o frunzărească. A stat cu nasul vârât în carte mai bine de un ceas, în vreme ce noi cătam la el în tăcere; apoi a închis-o și a rămas dus pe gânduri. S-a uitat la mine fără să pară că mă vede: „Tatăl tău, Suleyman librarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
calea pierzaniei. Șovăielnici erau destui printre cei prezenți, începând cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea de a da de urma Wardei și a fetiței ei, care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și în ciuda tuturor soldaților Castiliei și Aragonului. Tot stăruind, vizită după vizită, obținuse din partea lui Hamed dezrobitorul făgăduiala de a face să ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Mama era atât de tulburată, că-și pierdu graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând, implorând parcă: — La capăt, fără îndoială, numai că aici, ea apare la începutul prezicerii. În chip de răspuns, omul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Mama era atât de tulburată, că-și pierdu graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând, implorând parcă: — La capăt, fără îndoială, numai că aici, ea apare la începutul prezicerii. În chip de răspuns, omul își înălță ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
silit s-o povestesc aici pe cea mai dureroasă dintre ele, căci, dacă aș trece-o sub tăcere, aș da greș în datoria mea de martor fidel. Plimbarea începuse în ziua aceea precum toate celelalte. Harun voia să-și bage nasul peste tot, nici eu nefiind mai puțin curios. Știam că există în zona de apus a orașului un cartier mic numit el-Mers, despre care dascălul nostru nu vorbea decât cu o mutră preocupată. Era oare departe? Era primejdios? Alții s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt siliți să-și astupe nasurile când trec pe lângă un ogor cultivat. Aceste oaze sunt ultimul popas unde se poate face o bună aprovizionare înainte de traversarea Saharei. Puțurile cu apă sunt tot mai rare și e nevoie de mai bine de două săptămâni pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]