14,422 matches
-
Neptun Neptun (Poseidon la greci) este unul dintre copiii ingurgitați de Saturn. Eliberat de fratele lui, Jupiter, va obține În urma Împărțirii puterii supremația asupra oceanelor, peste care stăpânește Împreună cu soția sa, Amfitrita. Are puterea de a liniști apele, ajută corăbiile pierdute În furtună, dar poate, de asemenea, să și stârnească furtuna. Neptun are un ciclu de 164 de ani, care depășește cu mult durata vieții umane. Din această motiv, precum și datorită relației sale simbolice cu elementul lichid (este „rece și umed
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
importanța unui ideal, a unei credințe sau filosofii; - LNP În aspect cu Pluto indică transformările În profunzime. Atunci când se intră Într-o fază de Lună Nouă, se Întâmplă frecvent ca multitudinea energiilor vehiculate să facă persoana să se simtă puțin pierdută, depășită de evenimente, nepregătită pentru noutățile care apar. Subiectul știe la un nivel intim că se pregătește ceva, dar nu este decât În mod vag conștient de ce anume trebuie să obțină, ce trebuie să facă. Este valabil În special atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
sau parțial la resurse; 3. integritatea resurselor este diminuată. Operațiunile de apărare urmăresc să protejeze resursele informaționale împotriva potențialelor atacuri. Scopul lor este de păstrare a valorii resurselor sau, în caz de atac încununat cu succes, de recuperare a valorilor pierdute. Defensiva sau apărarea poate fi văzută ca un tot format din cinci părți: prevenirea, descurajarea, indicații și atenționări, detectarea, preparative în caz de urgență și răspunsul. Operațiunile întreprinse și tehnologiile utilizate se pot încadra în mai multe domenii dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
5. momentul de început-execuție programe sau de serie de programe înlănțuite; 6. finalizarea normală sau anormală a lucrărilor; 7. disfuncționalități ale softului de sistem sau proasta funcționare a echipamentului; 8. oprirea normală sau anormală a calculatorului; 9. timpii de prelucrare pierduți; 10. mesajele de eroare afișate de calculator; 11. interogări anormale ale fișierelor cu date secrete; 12. montarea suporturilor detașabile; 13. intervenția operatorului în programele utilizatorilor sau suprascrierea de către operator a unor funcții de protecție; 14. responsabilitățile operatorului în regim activ
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
este persoana de bază în domeniul securității prelucrării automate a datelor și are cel puțin șase responsabilități: • evaluarea amenințărilor potențiale ale sistemului; • procedurile de realizare a securității; • contramăsuri la eventualele pericole; • planificarea realizării copiilor de siguranță și a reconstituirii datelor pierdute; • prevenirea incidentelor; • instruirea de specialitate. La baza oricărei evaluări a amenințărilor care planează asupra sistemului stau identificarea și evaluarea elementelor patrimoniale, subiecte ale amenințărilor (echipamente, programe, date, documentație, furnituri de birou ș.a.). Problema-cheie pentru asigurarea eficienței măsurilor de precauție pe
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
lipsă de alimentare cu energie sau de ocolire a mecanismului de securitate, traficul de linie trebuie să fie suspendat imediat. Înregistrarea comunicațiilor și asigurarea copiilor. Rolul lor este de a facilita analizele de trafic și de a permite reconstituirea datelor pierdute. Alături de toate aceste mijloace și metode, există și altele cu un pronunțat caracter tehnic, cel mai important fiind sistemul verificării parității sau imparității codurilor transmise. 7.3. Securitatea radiațiilortc "7.3. Securitatea radiațiilor" Toate echipamentele care funcționează pe bază de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
deținător sau comerciantul acceptant, pentru raportările către Banca Națională a României și către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sau în alte scopuri, conform legislației în vigoare. Potrivit Regulamentului, este considerată activitate frauduloasă una dintre următoarele situații: • utilizarea unui card pierdut; • furtul cardului; • emiterea și nerecepționarea cardului de către deținător; • completarea unei cereri de eliberare a cardului în mod eronat sau fraudulos; • utilizarea în cadrul tranzacțiilor a unui card contrafăcut; • folosirea frauduloasă a cardului de către o persoană neautorizată; • folosirea frauduloasă a numărului de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
un grup cât mai mare de funcții de producție, ca și în cazul sistemelor care înglobează protocoalele standard ale rețelelor care asigură schimbul de informații între diferite unități. De multe ori, copierea ilegală este considerată de către producători drept o vânzare pierdută. Experiența zilnică arată că principalul motiv al efectuării de copii ilegale de către diferite persoane, altele decât „pirații profesioniști”, îl constituie comoditatea sau indiferența față de drepturile de proprietate intelectuală. Cel mai elocvent exemplu este o persoană care este interesată să consulte
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
a acestuia, dar fusese probabil mai înainte publicat, după 275 original, de către profesorul Mihai Costăchescu . Ca și celelalte, actul era scris pe pergament, cu litere chirili ce, în limba slavonă veche și avea pecete domnească și peceți boierești atârnate, toate pierdute. A fost scris de uricariul Ion, iar mare logofăt era boierul Dobrul. Ultima dată acest uric a fost p ublicat tot în 1976 în Editura Academiei.” III. ...” Hotarnica Bârladului de la începutul lunii ianuarie a anului 1495, redactată la Bârlad, în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
marxism și revoluție este în mare parte determinată de executarea fratelui său, condamnat pentru complot), de fanatismul său, de megalomanie și de resorturile psihice. Aceste date s-au adăugat problemelor presante ale Germaniei anilor 1920: umilirea cauzată de un război pierdut, inflația, criza, șomajul, orizonturile închise. Întâlnirea celor două serii de cauze l-au format pe Hitler și valorile sale (a se vedea Mein Kampf) și suscită fascinația național-socialismului. Sunt cazuri în care schimbarea nu pare legată de cauze sociale. Așa cum
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la instalarea unui proces de „adaptare” sau de „apărare” caracterizat prin următoarele: - estomparea manifestărilor emoționale de șoc (depresie, dezorganizarea comportamentului, tendințe regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin următoarele: atitudini regresive, activități revendicative, tendințe ipohondriace, manifestări de tip isteric. În cazurile cu o evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a psihozelor organice cerebrale, în stările crepusculare și în PGP. 7) Delirul de inferioritate Acesta este un delir cu o tematică și un conținut emoțional-afectiv, opus delirului de grandoare. El înfățișează bolnavul ca fiind slab, neputincios, un om de nimic, pierdut, putând ajunge la forma „delirului nihilist” în care bolnavul se va autonega total pe sine însuși. El afirmă că nu mai există, că nu mai trăiește, totul este numai o aparență înșelătoare, o inexistență. Este caracteristic melancoliei, schizofreniei și psihozelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierderea suportului său moral. Disperare. Această situație tragică nu poate fi remediată decât printr-un act de salvare, de reparație, prin reîntoarcerea la valorile morale și redobândirea acestora. Terapia nu poate fi decât psiho-morală. De refacere și regăsire a Eului pierdut. Suferința tragică configurează cea mai profundă prăbușire a Eului personal. Ca suferință și alterare a echilibrului și naturii interioare a persoanei umane, această categorie de tulburări nu poate fi ocolită de psihopatologie. Ele vin ca să completeze seria de tulburări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Angoasă și disperare Modelul de existență pato-biografică dominat de angoasă și disperare este caracteristic bolnavilor depresivi. Dominați de o dispoziție tristă, pesimismul lor le închide orizontul vieții. Sentimentul și dorința de a trăi se schimbă, diminuează mult sau sunt complet pierdute. Aceste persoane sunt dominate de angoasă, pe care o trăiesc ca pe o stare de tensiune interioară de care nu se pot elibera. Ideile sunt sărace. Nu văd nici un fel de sens al vieții și nici pentru propria lor persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a ființei umane, într-o anumită direcție legat de un scop propus anterior. Rezultatul acestor cunoștințe pare a fi reprezentat printr-un mozaic epistemic extrem de polimorf, în interiorul căruia, aparent, obiectul cunoașterii este dizolvat, iar imaginea omului deformată sau chiar complet pierdută. Acesta este punctul de vedere al lui M. Foucault. Aparent lucrurile par a sta așa. În fond situația este diferită. În toate situațiile obiectul cunoașterii rămâne același. Ceea ce rezultă este imaginea epistemică a obiectului la un moment dat al evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere: broderiile sale narative prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu lirismul evocator. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
cu îndrăzneală de către Leonida, care are ca interlocutor pe Efimița. Dar mediul se schimbă, așa cum se schimbă și familia de personaje, trecând de la căpitanul din garda civică la pensionarul în halat și cu scufie. Schimbarea e mai evidentă în Scrisoarea pierdută, când intră în scenă notabilii unui județ de munte, care comunică telegrafic cu „centrul“ și cu miniștrii. Tendința de a lărgi scena socială și de a surprinde tipuri nu se reduce la alternarea de medii, la defilarea de personaje. Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
surprinde tipuri nu se reduce la alternarea de medii, la defilarea de personaje. Caragiale urmărește relații care să fixeze istoric un mediu și o situație. Lumea și calitatea privirii sunt inseparabile. „Ambițul“ lui Dumitrache, prelegerile lui Leonida, complicitatea din Scrisoarea pierdută aparțin în același timp societății românești de la 1880 și universului caragialian. Mascarea unuia dintre termeni deformează contururile, schimbă culorile. Elementele clasice sunt importante în operă. Un aspect semnificativ este faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu intră în discuție Conul Leonida, farsă într-un act. Dar încurcăturile se leagă și se dezleagă într-o singură noapte furtunoasă, așa cum întâmplările se concentrează în preajma alegerilor din Scrisoarea pierdută. De tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în două județe moldovenești, Suceava și Neamț, apoi în Argeș și Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie Conu Leonida față cu reacțiunea, Hatmanul Baltag, în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vorbi sugerează nuanțat caracterul și atitudinea. Gestul sau formula verbală stereotipă accentuează grotesc o trăsătură dominantă. Cadrul în care este plasat personajul îl definește, indicațiile scenice amănunțite întregesc portretul fizic și moral. Există în Conul Leonida sau în O scrisoare pierdută pasaje în care indicația scenică e dezvoltată ca în caietul de regie al unei pantomime: spaima Efimiței, discursul lui Farfuridi și Cațavencu. Totul e transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Vetei, dar bănuim că este mai mare decât Zița. Ea se apropie de vârsta la care, acum un secol, femeile erau considerate „trecute“ și, astfel, trăiește, cu intensitate, ultima și poate unica ei pasiune. Comedie de moravuri politice, O scrisoare pierdută este dominată de personalitatea puternică a Zoei, a coanei Joițica, alarmată de perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și, prin urmare, a compromiterii ei totale. Drama ei nu este personală, ci de natură socială. Zoe urcă pe scara
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fi mereu adulată pentru frumusețea și mai ales pentru poziția ei socială este definitorie. Dintre cei doi parteneri, cel îndrăgostit pare a fi Tipătescu, iar nu doamna Trahanache. Zoe este personajul cel mai complex și mai studiat din O scrisoare pierdută, singurul care reușește să aducă pe același plan dimensiunea dramaticului și cea a comicului; ea este imaginea perfectă a burgheziei, o clasă socială putredă, pentru care „aparențele“ înseamnă totul. Mica burghezie, zugrăvită în Comedii, dar și în Momente, nu se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]