14,128 matches
-
tipuri și la clasamentul tipurilor referitor la numărul de limbi pe care îl includ. Dintr-un studiu realizat pe 1377 de limbi reiese următorul clasament: Se observă că în majoritatea limbilor subiectul este pe primul loc în propoziție. Într-o propoziție neutră din punct de vedere pragmatic nu se pune problema care parte din ea este tema (informația cunoscută de către participanții la comunicare) și care este rema (informația nouă), dar într-o comunicare interpersonală, propozițiile nu sunt neutre din punct de
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
primul loc în propoziție. Într-o propoziție neutră din punct de vedere pragmatic nu se pune problema care parte din ea este tema (informația cunoscută de către participanții la comunicare) și care este rema (informația nouă), dar într-o comunicare interpersonală, propozițiile nu sunt neutre din punct de vedere pragmatic și constau în general din temă și remă sau numai din remă. O propoziție neutră este, de exemplu, "Paul travaille à Paris" „Paul lucrează la Paris”, însă cu același conținut și cu
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
tema (informația cunoscută de către participanții la comunicare) și care este rema (informația nouă), dar într-o comunicare interpersonală, propozițiile nu sunt neutre din punct de vedere pragmatic și constau în general din temă și remă sau numai din remă. O propoziție neutră este, de exemplu, "Paul travaille à Paris" „Paul lucrează la Paris”, însă cu același conținut și cu același înțeles, inclusiv gramatical, topica se schimbă dacă vorbitorul răspunde complet la o întrebare precum "Que fait Paul à Paris?" „Ce face
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
schimbă dacă vorbitorul răspunde complet la o întrebare precum "Que fait Paul à Paris?" „Ce face Paul la Paris?” - "À Paris, Paul travaille" „La Paris, Paul lucrează”. În general, tema precede rema. Uneori, vorbitorul consideră că o parte dintr-o propoziție sau o frază este mai importantă decât altele, și caută să o scoată în evidență. Printre altele, pentru aceasta există procedeul schimbării topicii asociată cu accentuarea mai puternică a secvenței respective. De multe ori, aceasta este în același timp rema
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate (Îl văd", "Am văzut-o), în cel al propozițiilor coordonate adversative ("Nu scrie, ci dictează) și conclusive ("Am promis, deci vin), al subordonatelor atributive propriu-zise ("A trimis observatori care să-i relateze tot) sau al consecutivelor propriu-zise ("Erau atâția călători, încât n-aveau loc). În unele cazuri topica este
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
diferită la unele persoane, de exemplu în franceză: În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă: În limbile slave, aceste pronume-adjective posesive se folosesc atunci când posesorul nu este subiectul propoziției. Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje", "svoja", indiferent de persoana posesorului. Exemplu: "Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
exemplu în franceză: În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă: În limbile slave, aceste pronume-adjective posesive se folosesc atunci când posesorul nu este subiectul propoziției. Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje", "svoja", indiferent de persoana posesorului. Exemplu: "Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
descrisă în opera lui Meinong "Über Annahmen" (1902). Numele ei este legat de William C. Kneale, a cărui "Probability and Induction" (1949) include pasajul „după ce au hoinărit prin jungla subzistenței a lui Meinong ... filosofii au căzut acum de acord că propozițiile nu pot fi privite ca entități ultime”. Teoria meinongiană a obiectelor ("Gegenstandstheorie") a influențat dezbaterea asupra sensului și referinței dintre Gottlob Frege și Bertrand Russell, care a condus la apariția filosofiei analitice și a filosofiei limbajului contemporană. Teoria descrierilor a
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct ("Elle a demandé au serveur de lui apporter le menu" „(Ea) i-a cerut chelnerului să-i aducă meniul” → "Elle le lui a demandé" „I-a cerut asta”), ori o propoziție completivă directă: "Quand arrivez-vous? Dites-le-nous au plus vite!" „Când sosiți? Spuneți-ne cât mai repede!”. După locul unde se află referentul lor, pronumele personale de persoana a III-a pot fi: Pronumele personale pot să-și schimbe forma conform funcției
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
de la postpoziții, de pildă "alattam" „sub mine”. Nu în toate limbile există forme accentuate diferite de cele neaccentuate. Așa este, de exemplu, maghiara. În limbile în care există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență partea de propoziție exprimată de pronume, trebuie folosită forma accentuată a acestuia. În română și în franceză uneori trebuie folosite ambele forme în aceeași propoziție: În unele limbi există pronume personale specifice pentru destinatarul sau și pentru persoana a III-a față de care
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
maghiara. În limbile în care există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență partea de propoziție exprimată de pronume, trebuie folosită forma accentuată a acestuia. În română și în franceză uneori trebuie folosite ambele forme în aceeași propoziție: În unele limbi există pronume personale specifice pentru destinatarul sau și pentru persoana a III-a față de care vorbitorul exprimă politețe. Astfel este româna, în care sunt pronume de două grade diferite de politețe pentru destinatar(i) și pronume de
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
consecință logică, ca rezultatul unei decizii etc.. Pe de o parte, o anumită modalitate poate fi exprimată de mai multe verbe, iar pe de altă parte unul și același verb poate exprima mai multe modalități (vezi mai jos exemplele în propoziții). Unele verbe sunt numai modale, de exemplu, în limba engleză, "can" „a putea” și "must" „a trebui”. Altele pot fi folosite și de sine stătător, cu sens plin, și ca verbe modale: "Îi trebuiau bani să-și cumpere cărți [...]" - folosire
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
a fi", "a putea", "a sta", "a trebui", "a veni", "a vrea", "se cade", "se cuvine", "se pare" etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună", era să cad", e de făcut", pot face/să fac", stă
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
de formare a cuvintelor, care constă în combinarea a două sau mai multe cuvinte-bază. Cuvintele compuse se pot obține prin mai multe metode. În limba română, formarea de cuvinte prin compunere este mai puțin productivă față de derivare. În funcție de partea de propoziție secundară prezentă la origine în cuvântul compus, se pot distinge următoarele procedee de compunere prin subordonare: În funcție de modul în care se îmbină cuvintele-bază la origine, există compunere prin coordonare Unii lingviști includ în categoria cuvintelor compuse și abrevierile, adică siglele
Compunere (lingvistică) () [Corola-website/Science/317881_a_319210]
-
E. A. Wallis Budge a publicat în 1890 o ediție ce includea și Papirusul lui Ani, care nu apare la Edouard Naville, în ediția sa din 1886. Această ediție este structurată astfel: Notă - Diviziunile variază în funcție de compilații. Secțiunile sunt grupuri de propoziții conexe. Titlurile nu provin din textul original.
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
la o nouă constituție suedeză care a intrat în funcțiune în 1975, după moartea regelui, care a înlocut vechea constituție din 1809 și care a introdus reforme în concordanță cu vremurile. Printre reformele solicitate de unii suedezi a fost înlocuirea propoziției din vechea constituție "Regele este singurul care guvernează domeniul." Calitățile personale ale lui Gustaf al VI-lea Adolf l-au făcut popular printre suedezi iar popularitatea a dus opinia publică în favoarea păstrării monarhiei. Regele a fost interesat de o gamă
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
Un antifon este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri / versete din psalmi (sau propoziții din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conțin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradițională a cântărilor interpretate de două coruri care își răspund unul altuia antifonic. În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
consoana «w». În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât poetul probabil a început cu combinația de cuvinte «wil-siț» («desired journey») ca idee principală a versului, face apoi să rimeze cuvintele care urmează cu acestea, lăsând aliterația să formeze propoziția. Poezia anglo-saxonă a fost studiată în amănunt pentru a susține teoria că era recitată conform unei scheme orale pe baza unei formule ("oral-formulaic" în engleză). Motivul este că multe expresii și fraze pot fi găsite în mai multe poezii. De
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu, pentru
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
într-o anumită măsură era rezultatul unor serii de întâmplări, Burroughs îi dezvăluie lui Brion Gysin tehnica cut-up în timp ce se afla la hotelul Beat în Paris septembrie 1959. El a început să felieze fraze și cuvinte pentru a crea noi propoziții. La hotelul Beat, Burroughs descoperă o poartă principală în pânzele lui Gysin: Nu cred că am văzut pictură, până când nu am văzut picturile lui Brion Gysin. Cei doi au pus bazele unei lungi prietenii în care interesul era stârnit de
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura formarea și enunțarea propoziției. Alte particularități o
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura formarea și enunțarea propoziției. Alte particularități o pun pe limba galeză în similitudine mare cu limba latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
cu limba latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
rolul lor în comunicarea cotidiană sau în ecolocație. Cercetări recente asupra cântecelor balenelor au scos la iveală faptul că acestea au o sintaxă ierarhizată, caracteristică și vorbirii omului, adică sunetele lor sunt compuse din „cuvinte” și silabe identice, unite în propoziții. La fel ca majoritatea balenelor, reproducerea are loc într-un anumit sezon al anului. Reproducerea, gestația și nașterea sunt concentrate, de obicei, în sezonul de iarnă -primăvară, atunci când se află în apele subtropicale sau tropicale. În această perioadă femelele întră
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]