14,769 matches
-
din cele mai impresionante etape din istoria Basarabiei: „Mișcarea națională în Basarabia” (1930ă, „Amintiri din anul 1917-1918”, „Fizionomia socială și politică a Sfatului Țării”, „Memorii”. ALUPI, CĂLIN (CALINICĂ (1906-1988ă PICTOR Artist de mare prestigiu, om cu alese și distinse calități sufletești, a cărui activitate creatoare s-a desfășurat timp de peste șase decenii, Călin Alupi se înscrie printre reprezentanții de seamă ai școlii ieșene de pictură. Format și integrat organic în cadrul mișcării plastice de la Iași, el a reprezentat cu autenticitate specificul acesteia
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Academiei de Științe Agricole și Silvice, a contribuit la întemeierea și consolidarea învățământului superior agronomic la Iași. S-a născut la 26 august 1900, în comuna Perebicăuți, județul Hotin, dintr-o familie de săteni modești, de la care a moștenit blândețea sufletească, noblețea spirituală, cinstea și capacitatea de muncă plină de pasiune specifică locuitorilor mediului din care provenea. Studiile liceale le-a urmat la Bolgrad, județul Cetatea Albă, pe care le absolvă în anul 1920. Între anii 1922-1926 frecventează, concomitent, Secțiile de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Medicină, urmându-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră a unor compozitori de geniu precum Chopin, Grieg, Beethoven, Schubert. Dintre profesorii eminenți ai Facultății de Medicină de la Iași vor rămâne chipuri de neuitat: Gr.T.Popa, V. Râșcanu, Al. Moruzi, Jules Nițulescu, Ioan Enescu, D. Brănișteanu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
modernizării și al „intrării În Europa“. În mod neașteptat, lucrul la această operă m-a Înseninat: m-am simțit atins și inspirat de armoniile complexe și de vibrațiile cutremurătoare ale polifoniilor ortodoxe. Aveam impresia că ieșeam dintr-o lungă hibernare sufletească și mă bucuram de prospețimea aerului primăvăratic. Dar, după atâtea proiecte unul după altul, eram extenuat și nu visam decât să iau o vacanță. Din păcate, nu puteam să-mi permit așa ceva, căci studenții de la Columbia mă așteptau nerăbdători să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
album special. Tata era plecat cu regimentul; a socotit că era de datoria lui, după ce a luat cunoștință de problemă, să-mi mai pună câteva Întrebări stânjenitoare când s-a Întors de pe front, cu o lună mai târziu; dar curățenia sufletească a mamei o ajutase și Încă urma s-o mai ajute să depășească dificultăți și mai mari. Se mulțumi să clatine din cap a Îndoială, dar nu fără dragoste, spunându-i majordomului să-mi lase În fiecare seară câteva fructe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-ar petrece sub privirile vrăjite ale cititorului ce devine, din spectator, martorul din umbră al dramei; mai mult, prin participarea emoțională, pentru el, povestirea devine adevărată, eroii sunt vii, trăiesc cu el alături: e o vrajă, o minunată alchimie sufletească. Iată motivul pentru care am optat pentru o exprimare dramatică, în care totul se petrece "ca în viață", în care trecutul nu mai este trecut, a devenit prezent, deci realitate, folosind "prezentul istoric". Retrăind trecutul, am dat viață istoriei. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iarnă și chiar lumea în întregul ei: „Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale” (178). Înșelător banale fuseseră și cele de mai sus. Nu totdeauna fericirea are cauze evidente. Ele depind de o secretă chimie sufletească. Așa se face că o zi cenușie și umedă se acordă cu o bucurie imensă și liniștită. Dacă unele împrejurări dătătoare de satisfacții - cum ar fi audițiile muzicale ca formă de libertate într-o lume de constrângeri sau euforia de pe urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
palmă poate traumatiza cât o deportare” (334). Drama la care mă refer se înscrie în paradoxul artistului. Omul ar trebui ferit de suferință, însă artistul are nevoie de ea. Excepționala sensibilitate a lui Valeriu Cristea, profunda lui vulnerabilitate, susceptibilitatea, complexitatea sufletească l-au „creat” ca artist. După-amiaza de sâmbătă, Bagaje pentru paradis stau mărturie, alături de capodopere cum sunt Spațiul în literatură și Dicționarul personajelor lui Dostoievski. Și unele și celelalte stârnesc admirația cititorilor avizați, dar primele îi produc și o puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar sigur e că seara de mai, râul de oameni de dedesubt (pe care rareori i-am simțit ca atunci în așa măsură afini) și adolescența mea setoasă de neprevăzut s-au amestecat, s-au „combinat” și au produs reacția sufletească „dureros de dulce” pe care am să încerc s-o descriu (de fapt s-o sugerez, s-o evoc numai). Ca un cuțit de aur, dorința acută de a fi imediat fericit mi-a străpuns pieptul, în care totodată se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru mine, a lui Rimski-Korsakov s-a limpezit și condensat ca un cristal, sau de o seară de sâmbătă dintr-un decembrie moale, cețos în care câteva măsuri orchestrale din Traviata au „închis” în ele pentru totdeauna complicata mea stare sufletească de atunci. Stare care reînvie nemodificată, cu prospețimea primei explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie. Ce uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primei explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie. Ce uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi depozitara și păstrătoarea „pe viață” a comorilor noastre sufletești! Audițiile muzicale clujene au reprezentat o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea probabil idilic și minor, dar în care eu văd o formă de libertate inventată spontan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
părți aproape egale șirul celor șapte copii pe care bunicul patern i-a avut din prima căsătorie: trei au ajuns cetățeni sovietici, patru cetățeni români. Cel mai mult mi-a plăcut tanti Manea: serioasă, gravă, profundă, emanând o discretă căldură sufletească. Era din soiul cel bun, împreună cu fratele cel mare al mamei și cu mama. Că nu m-am înșelat asupra ei, mi-a dovedit-o opt ani mai târziu, în 1964, când s-a declarat de partea noastră, a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de abia terminată, ce adăpostește la parter cinematograful „Luceafărul” și pe colț „Miorița”, cândva faimoasă (ca magazin de desfacere a produselor lactate). Pe peretele oblic, roșu-cărămiziu al acelui bloc proaspăt dat în folosință, se află proiectată, „imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o mai descriu deci, e „scrisă” acolo. Să spun doar că mă simțeam surprinzător de liniștit. Iluzii nu-mi puteam face. Îmi savuram cu un soi de voluptate singurătatea, condiția de victimă, resemnarea, epuizarea fizică și nervoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de vară. * În primăvara lui 1964, după terminarea orelor (se învăța după-amiaza, eram amândoi profesori la școala din Gruiu), o conduceam, aproape în fiecare seară, pe Doina, acasă, la Snagov. Un drum de vreo patru-cinci kilometri, plăcut deopotrivă ca stare sufletească și ca ambianță (în prima lui jumătate mergeam nu pe șosea, ci pe o potecă paralelă cu ea ce străbătea liziera unei păduri), pe care îl făceam fără efort, euforici și totuși încă crispați (deși ne cunoșteam de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bloc de impresii, ce continuă încă să „iradieze”, indestructibil. De câte ori îmi amintesc de Umbrelele din Cherbourg îmi amintesc de toată acea seară de octombrie neasemuită, fericită și totuși adumbrită de surde amenințări, oglindă totodată a filmului și a stării mele sufletești speciale: Umbrelele din Cherbourg continuă să adăpostească o clipă pentru mine unică, neprețuită. * La începutul lui noiembrie 1964, beneficiam, în calitate de proaspăt redactor la Gazeta literară, de primul meu concediu, de vreo zece zile, concediu pe care, după cum mă înțelesesem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără șansa cât de cât probabilă a unei redresări. Nici un semn că ceva ar mai putea să mă scoată din indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu par de nimic motivate, se infiltrează, se depun, te invadează după un calendar și după un orar numai de ele știute. S-ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tot nu vroiam să plec. A trebuit să insiste Doina ca să mă hotărăsc până la urmă să întreprind acea călătorie în Lumea Nouă. Vizita în Cuba mi-am petrecut-o numărând zilele rămase până la întoarcere. Pe măsură ce acestea se împuținau, starea mea sufletească devenea mai bună. Ce fericire, când am aflat că data plecării noastre a fost devansată cu câteva zile, o fericire ținută ascunsă cu grijă, nemărturisită tovarășilor mei de călătorie care, dimpotrivă, ar fi vrut nu să-și scurteze, ci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de unde nu s-au mai întors atâția) pentru a întreba dacă „drumul acesta duce la biserică” și în care, înduioșată, eroina filmului îi răspunde că nu, aceasta e strada Varlam Aravidze (dovadă, am zice, că răzbunarea a fost doar interioară, sufletească și mentală) și că ea nu duce la biserică - prilej pentru necunoscută de a rosti aceste uluitoare, revelatoare cuvinte pe care foarte puțini mari poeți cred că le-ar fi putut spune: „Atunci la ce folosește el? La ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la masa de scris (și de tortură), pe de alta o fire ce mă face să nu mă adaptez ușor, retractilă, timidă, mă împiedică să am atâtea contacte umane vii câte aș dori. O mare nostalgie a unor strânse legături sufletești, de simțire și de idei rămâne mereu neîmplinită în mine. Îmi place să visez la o profesie care m-ar azvârli în mijlocul contemporanilor mei: câte greutăți, câte conflicte, câte (o! desigur) dezamăgiri dar și câte șanse de a-i întâlni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Și cred cu adevărat că este. Pentru că, atunci când o privești, rugându-te, persoana din ea (adică Maica Domnului) se uită la tine cu atâta duioșie de parca îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă îți dă. O transformare, o liniște sufletească îți dă, îți ia greutatea pe care o ai în suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica în cuvinte. Una este să auzi și altă este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care urcă spre Golgota Ca să urci pe Golgota trebuie să intri prin biserică. Din biserică urci trepte spre locul unde a fost răstignit Domnul. Golgota. Urcăm treptele la locul răstignirii. Sunt multe trepte de urcat. De supărare și în starea sufletească în care mă aflam nu le-am numărat și acum îmi pare rău. Iată-ne ajunși pe Golgota! Locul unde S-a jertfit Fiul lui Dumnezeu pentru noi, toți: cei de atunci, cei de acum și cei care vor mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu Tine pe Tabor. Este o trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim în apă Iordanului, parcă ne-am născut din nou. O, ce bine-i! Ce mulțumire sufletească am simțit, am trăit! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a rânduit aceste clipe fericite. Părintele David face și slujba de sfințire a apei, că are o tânără de 15 ani care n-a fost botezata. Și o botează acum, aici
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
suise în sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi în urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să-L auzim mai bine. O, ce stare sufletească lăuntrica aveam încă de când oprise mașină la poarta mănăstirii. Știu că am coborât la poarta mănăstirii, am îngenuncheat de 3 ori și-am sărutat pământul dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că m-a ajutat să văd și eu nevrednica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
numai să-mi cumpăr o carte bună. Astăzi am peste 100 de cărți extraordinar de bune. Am o comoară foarte valoroasă. Am luat cu inima tot ce-am putut din ele. Mi-au fost și-mi sunt de mare folos sufletesc. Fără televizor, fără căldură și altele pot trăi, dar fără cărți nu pot. Cartea e prietena mea cea mai bună și valoroasă. Dumnezeu mi s-a descoperit și prin cărți foarte mult. Cât de mult m-a ajutat Dumnezeu! Câte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]