14,325 matches
-
mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să pătrundem într-un dormitor mic fără nicio fereastră. O veioză pitică întreținea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu știu cum a reușit Giulia să închidă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fiecare să trăiască cât mai onorabil. Acesta e singurul obiectiv palpabil, degeaba adună strângătorii, ei vor pierde tot la un moment dat. Ce este realitatea sau înșelătoria? Un vis, un fum de multe ori frumos, inutil și fără miros care zboară, se împrăștie, se duce, unde? Trecutul chiar dacă nu-l cunoaștem, el există și nu îl putem schimba, știm sau nu, nu are importanță, dar totuși este bine să-l aflăm! Prin vremuri grele treceau oamenii acestor meleaguri, așa a fost
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
niciodată la o asemenea scară. Primul dintre aceste incidente ne duce înapoi în noaptea de 30 noembrie 1942, când Godfrey Winshaw, pe atunci în vârstă de numai treizeci și doi de ani, a fost doborât de focul antiaerienei germane în timp ce zbura într-o misiune ultrasecretă deasupra Berlinului. Vestea, transmisă la Winshaw Towers în primele ore ale dimineții, i-a luat mințile surorii lui mai mari, Tabitha, care nu și le-a mai recăpătat nici până-n ziua de azi. Sminteala ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luat în seamă decât un bilet adresat de Lawrence majordomului prin care îi cerea să-i trimită în cameră o cină ușoară. Starea Tabithei s-a înrăutățit și mai mult după ce a plecat Godfrey, și în noaptea în care a zburat în ultima lui misiune, s-a petrecut un incident ciudat, mai grav, dar tototdată mai ridicol decât cele precedente. El a fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe Thomas ce efect a avut asta după câteva zile asupra acțiunilor lui în companiile de muniție. Le-a crescut prețul imens. Imens! Am câștigat câteva sute de miare peste noapte. Ascultă-mă pe mine, la începutul anului, când a zburat Gagarin și toată lumea vorbea despre un oarece dezgheț, lucrurile au început s-o ia razna. Nu mi-a plăcut deloc cum arată situația. Slavă Domnului că s-a dovedit a fi o furtună într-un pahar cu apă. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că o briză puternică a împiedicat-o pe mama să se bucure pe deplin de picnicul pe care l-am împărțit pe Beach Lawns, cu șezlongurile aranjate în semicerc; parcă o văd și acum sărind după pungile de hârtie care zburau, lupându-se să împartă sandviciurile în timp ce ambalajul lor de hârtie cerată flutura nebunește. Au rămas multe nemâncate, pe care i le-a oferit în cele din urmă omului care a venit să ne ceară bani pentru șezlonguri. (Ca toată generația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu miros de mosc și eu m-am cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri era deja mort, după ce MIG-ul 15 în care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încerca să nu se uite în ea, dar nu se putea abține să mai arunce din când în când o privire. La fiecare privire, pe fața lui se citea durere fizică. Shirley își puse cămașa de noapte. — Nu tot ce zboară se mănâncă, spuse Kenneth. Ea ieși din spatele capului său, cu trupul înfășurat în cămașă până la genunchi și spuse: — Acum poți să te întorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când privesc înapoi, că și ea ținea la mine, dar nu mi-a fost dat să fiu sigur de asta niciodată, pentru că deși am suferit multe săptămâni, poate chiar luni, de dorul ei, mi-ar fi fost mai lesne să zbor până la lună decât să găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima sentimentele. Dar îmi amintesc limpede noaptea în care m-am trezit cu ea alături de mine în pat. La început, senzația nu mi-a fost cu totul nefamiliară, pentru că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Director) Mai e un vis pe care mi-l amintesc clar și pe acesta l-am avut câțiva ani mai târziu, când aveam cincisprezece ani. În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am visat că zburam într-un mic avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care poate că nu mi-aș fi revenit niciodată dacă n-ar fi fost acea bătaie în ușă; dacă n-ar fi apărut Fiona pentru a lăsa filmul să curgă mai departe ieșind din stop-cadru... Kenneth spuse: — Nu tot ce zboară se mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Am închis televizorul. Kenneth și Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o masă într-un colț, ocupată de o familie de opt membri, toți foarte gălăgioși cu execepția unui adolescent cu o răceală lichidă. Nu apuca să-și scoată niciodată la timp batista și, ori de câte ori strănuta, vedeam stropi mici de salivă zburând spre noi. Am sărit peste primul fel și am trecut direct la curcan, care era uscat, tăiat felii subțiri, aproape transparente și ca garnitură, un mic munte de legume îmbibate în apă. De unde știi atâtea despre biciclete? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie prezentat unor clienți potențiali ca parte a unui program agricol și i-a promis lui Hussein să-l pună în legătură cu o firmă care să-i furnizeze uriașele cisterne rezistente la coroziune, necesare pentru amestecarea substanțelor chimice. Reprezentanții companiei au zburat la Bagdad și au înșirat o poveste convingătoare despre nenorocirea fermierilor irakieni care nu-și puteau proteja recoltele de lăcustele deșertului. S-au întors la Miami și s-au apucat să pregătească planurile pentru o uzină pilot care să permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
petrecere care încă era în toi (conform cel puțin unei cronici de ziar) la patru în după-amiaza următoare. De fapt, petrecerea a durat mai mult decât căsătoria. Mark și lady Frances au plecat de la petrecere la începutul serii și au zburat cu avionul la Nisa: de acolo, un taxi i-a dus la vila lui Mark de pe Riviera, unde și-au început luna de miere. Au ajuns curând după miezul nopții și au dormit până la prânz a doua zi, când lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atașase de Graham și îndeplini funcția de ghid neoficial în următoarele zile. Îl duse la standul de încercare al VIP-urilor să-i vadă pe piloții irakieni făcând în MiG-urile lor 29 cascadorii de ți se făcea părul măciucă, zburând atât de jos că spectatorii trebuiau să se arunce pe burtă. (O singură demonstrație s-a terminat tragic, când un pilot egiptean a zburat din greșeală pe deasupra palatului prezidențial și a fost împușcat imediat de Garda Republicană, Alphajet-ul lui prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe piloții irakieni făcând în MiG-urile lor 29 cascadorii de ți se făcea părul măciucă, zburând atât de jos că spectatorii trebuiau să se arunce pe burtă. (O singură demonstrație s-a terminat tragic, când un pilot egiptean a zburat din greșeală pe deasupra palatului prezidențial și a fost împușcat imediat de Garda Republicană, Alphajet-ul lui prăbușindu-se într-o zonă rezidențială din Bagdad și ucigând vreo douăzeci de civili.) Apoi l-a dus pe Graham să i-l prezinte colonelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mii de kilograme de explozibil la viteza de șapte sute șaptezeci și cinci de kilometri pe oră. Irakienii nu au așa ceva. Apoi mai sunt aeronavele F-111A; colonelul Gadaffi știe deja de ce sunt în stare. Cu ajutorul aeronavelor EF-111A Raven, care blochează radarele inamice, pot zbura pe un coridor de atac cu peste douăzeci și două de mii de kilometri pe oră. Cala poate adăposti până la paisprezece tone de artilerie... Michael își pierduse deja interesul. Erau multe alte chestiuni urgente la care să se gândească. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acum iată-ne altundeva pe vremea codrilor nepătrunși, pe vremea goților, a sciților, într-un nor de praf, se aud urlete de lupi și țipătul sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iată-ne altundeva pe vremea codrilor nepătrunși, pe vremea goților, a sciților, într-un nor de praf, se aud urlete de lupi și țipătul sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi întoarce privirea cenușie. Peste tot, pretutindeni, dincolo de gard, pe uliță și dincolo de uliță, în tot orașul și dincolo și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu în stație la Romană peste cât? O oră? Mă îmbrac repede. O jumătate de oră? ─ Cam așa. O jumătate, trei sferturi de oră. Vin cu 331. Așteaptă-mă la Cosmonauți. ─ Atunci la Cosmonauți. Te-aștept, Iulia. Hai c-am zburat! Te sărut! Iubirea! Poate chiar marea iubire! Iubirea împărtășită! Există putere mai mare, în stare să zguduie sufletul omenesc, să dărâme și să înalțe, să scoată apă din piatră seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară tăcut peste ruinele Curții Vechi sau poposește printre dărâmăturile din spatele Victoriei Socialismului, care noaptea sclipesc ca putregaiul. Neînfiorat de prefaceri politice și mișcări sociale, a îngropat trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua când aripatele vorbesc, zise. Și clipi din ochii lui rotunzi. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua când aripatele vorbesc, zise. Și clipi din ochii lui rotunzi. Nu-i așa? ─ Ce-i de mirare? i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
beton armat. Flegetonul - termocentrală. Metropolă de metropolă, uzină lângă uzină - se așteaptă un loc în barca lui Charon ce o sută! Și o mie de ani! (Răsfoiește ziarul.) Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați lucrat cu toptanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]