136,312 matches
-
ferată, inclusiv viceprimarului din acea perioadă al comunei Frumușica. În plus, o eventuală reluare a lucrărilor la calea ferată Hârlău-Botoșani ar fi îngreunată și de necesitatea construcției unui al doilea tunel feroviar, în lungime de aproximativ 300 m, în zona comunei Deleni. În 1987 au început lucrările de construcție a unei căi ferate de 53,4 km care să lege localitatea Dângeni din județul Botoșani de orașele Săveni și Darabani. Această lucrare ar fi fost o continuare a liniei CFR 608
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
, pseudonimul literar al lui Iosif Pocler, (n. 14 iunie 1932, comuna Dudești-Cioplea, județul Ilfov - d. 2005) a fost un poet și dramaturg româno-israelian. S-a născut într-o familie evreiască din vecinătatea Bucureștilor sub numele de Iosif Pocler. A studiat la Liceul „Cultura Max Aziel”, apoi la Liceul „I. L. Caragiale” și
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
și Liceul teoretic evreiesc din București, după care a absolvit cursurile Institutului Pedagogic, secția franceză-română. A lucrat ca funcționar în Ministerul de Externe, apoi ca muncitor necalificat la Fabrica de mase plastice din București și ca profesor la școala din comuna Uzunu și la Școala Tei din București. A emigrat în 1972 în Israel, unde a lucrat ca funcționar la Societatea de Telefoane din Tel Aviv. A desfășurat o activitatea publicistică și literară. A scris romane ("Contratimp", 1968; "Faruri de ceață
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca celui sărac”. A murit la 22 decembrie 1981, în București, și a fost înmormântat în curtea bisericii din Sadova. I s-a conferit post-mortem titlul de cetățean de onoare al comunei Sadova (1999), iar Bibliotecii comunale i s-a acordat, prin Hotărârea Consiliului Local Sadova din aprilie 2002, denumirea de Biblioteca comunală „Dragoș Vicol”. Dragoș Vicol a debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică „Iarna rădăuțeană” în revista
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Ieroschimonahul (1909-2004) a fost un călugăr român de la Muntele Athos, mare părinte duhovnicesc al secolului XX. Părintele s-a născut la 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni (județul Botoșani), într-o familie de țărani cu 8 copii, băieți și fete, dintre care cel mai mare, Gheorghe, a fost și el călugăr sub numele Ghimnazie. Părinții lui, Ioan și Casandra Ignat, i-au dat la botez numele
Dionisie Ignat () [Corola-website/Science/337023_a_338352]
-
m, iar lungimea coronamentului fiind de 512 m, volumul lacului fiind de 600 mil. m, având o suprafață de 5200 ha, debit deversor 11700 m/s, suprafață bazin 579.200 km, tip deversor Vane. Lacul de acumulare, situat în arealul comunei Gogoșu, este construit tot în colaborare cu ex-Iugoslavia. Pe lângă valoarea lor economică, aceste lacuri constituie și puncte de atracție turistică, prin frumusețea peisajului de pe malurile lor. S.H.E.N. Porțile de Fier II, amplasat la cca. 80 km în aval de Porțile
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
fost un critic și istoric literar român. S-a născut în familia agricultorului Constantin Băileșteanu și al soției sale, Floarea (n. Bosa), primind la naștere prenumele Ștefan. Era fratele mai mare al scriitorului Jean Băileșteanu. A urmat școala elementară în comuna Sălcuța (1954-1961), Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1961-1965) și apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Centrala Cărții (1970-1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
germană (18,5 %), 11.269 vorbitori nativi de limba ruteană (18,0 %) și 1.870 vorbitori nativi de alte limbi (3,0 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 569,32 km² și cuprindea un district judiciar cu 41 de comune și 27 "Gutsgebieten" (comunități private fără un consiliu local, gestionate de proprietarii acestora). În anul 1910 bezirkul Suceava era format din districtul judiciar Suceava. "Gerichtsbezirk Suczawa:"
Bezirk Suczawa () [Corola-website/Science/337456_a_338785]
-
română (35,0 %), 15.219 vorbitori nativi de limba germană (19,0 %) și 2.435 vorbitori nativi de alte limbi (3,0 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 1152,31 km² și cuprindea două districte judiciare cu 38 de comune și 31 "Gutsgebieten" (comunități private fără un consiliu local, gestionate de proprietarii acestora). În anul 1910 bezirkul Storojineț era format din districtele judiciare Storojineț și Ciudei. "Gerichtsbezirk Storozynetz:" "Gerichtsbezirk Czudyn:"
Bezirk Storozynetz () [Corola-website/Science/337455_a_338784]
-
limba germană (21,2 %), 301 vorbitori nativi de limba română (0,4 %)și 2.518 vorbitori nativi de alte limbi (3,5 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 1499,89 km² și cuprindea două districte judiciare cu 33 de comune și 17 "Gutsgebieten" (comunități private fără un consiliu local, gestionate de proprietarii acestora). În anul 1910 bezirkul Vijnița era format din districtele judiciare Vijnița și Putila. "Gerichtsbezirk Wiznitz:" "Gerichtsbezirk Putilla:"
Bezirk Wiznitz () [Corola-website/Science/337458_a_338787]
-
limba germană (9,7 %), 129 vorbitori nativi de limba română (0,1 %)și 1.809 vorbitori nativi de alte limbi (1,9 %). Suprafața bezirkului era în anul 1900 de 518,80 km² și cuprindea două districte judiciare cu 53 de comune și 51 "Gutsgebieten" (comunități private fără un consiliu local, gestionate de proprietarii acestora). În anul 1910 bezirkul Cozmeni era format din districtul judiciar Cozmeni. "Gerichtsbezirk Kotzman:"
Bezirk Kotzman () [Corola-website/Science/337451_a_338780]
-
separate) finanțele și comerțul - toate aceste domenii fiind reglementate prin legi inițiate și adoptate la nivel central, de către Consiliul Imperial. Chestiunile militare în sens restrâns intrau în sarcina autorităților militare. Landeschef-ului îi era subordonată conducerea Bezirk-ului, care controla și coordona comunele / localitățile de pe teritoriul țării. Instituția condusă de Landeschef se numea "Landespräsidium" sau "Statthalterei". Pe lângă aceasta, fiecare țară a Coroanei poseda un organism executiv numit "Landesausschuss" care era stabilit de dieta țării și era responsabil de administrarea acelor chestiuni care țineau
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
gabriel chifu trăită și tot de el povestita și Punct și de la capăt." A mai primit premii de poezie în liceu și în anii studenției. Alte premii: premiul Filialei Craiova a U.S.R. (în 1983 și 1994); premiul de haiku al Comunei Literare Vârșeț-Serbia (1987); Premiul de poezie al C.C. al U.T.C. (pentru volumul „Lamura“, 1983), premiul I pentru poezie al revistei „Amfiteatru“ (1975), premiul revistei „Luceafărul“ (1976), premiul revistei „Convorbiri Literare“ (2000), premiul revistei „Tomis“ (2001), premiul revistei „Poesis“ (2003
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
vor începe cel mai tarziu pe 31 decembrie 1909”. Investiția a fost amânată, apoi împiedicată de izbucnirea Primului Război Mondial. După război, printr-o lege din 19 martie 1923, granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est a fost modificată, iar comunele Burcht și Zwijndrecht, situate pe malul stâng al Scheldei, au fost transferate provinciei Antwerpen. Aceeași lege stipula decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o licitație pentru forarea unui tunel pe sub fluviu. Situația financiară de după război a regatului
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
Linkeroever (ulterior denumită Gară Antwerpen-Vest) și Antwerpen-Waas de pe "Sint-Michielskaai". Sesizând potențialul comun de dezvoltare a celor două maluri ale Scheldei, legea din 19 martie 1923 a modificat granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula extinderea și pe malul stâng a orașului Antwerpen, situat la acea vreme doar pe malul drept. Aceeași lege stipula și decizia guvernului de
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
Ruskin, William Morris și Edward Carpenter, care erau toți împotriva consumerismului, poluării și a altor activități care erau nocive pentru lumea naturală. Ideile lor, de asemenea, au inspirat diverse grupuri de proto-ecologiști din Marea Britanie, cum ar fi Societatea pentru Conservarea Comunelor, Societatea Kyrle, Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor și Mișcarea Orasul Gradină, precum și încurajarea Ligii Socialiste și Mișcarea Clarion de a pleda pentru măsurile de conservare a naturii. În Statele Unite, începuturile mișcărilor ecologiste pot fi urmărite începînd cu anul 1739, deși
Ecologism () [Corola-website/Science/328409_a_329738]
-
unei stații de pompare pentru a colecta apa celor trei izvoare ce treceau prin apropiere și a o folosi la irigații. Ideea colectării apei din cele trei izvoare fusese susținută anterior și de studentul Mircea Abrudan (Dan Puric), dar conducerea comunei o respinsese pe motiv că ar avea costuri prea ridicate. Inginerul susține că din suma de 6 milioane de lei necesară pentru construirea sistemului de irigații, costurile majoritare ar fi reprezentate de munca propriu-zisă și propune să se apeleze la
Vară sentimentală () [Corola-website/Science/328465_a_329794]
-
este bolnav de reumatism. Tovarășul Goldiș se deplasează în orașul reședință de județ și discută propunerea de construire a sistemului de irigații cu prim-secretarul organizației județene de partid (Silviu Stănculescu), obținând sprijinul acestuia din urmă. Secretarul de partid al comunei îl acuză pe Coman că ar fi delăsător și că ar avea o mentalitate învechită prin faptul că se opune inginerului agronom care privește în perspectivă. Confruntat cu amenințarea de a fi pus în discuție în următoarea ședință de partid
Vară sentimentală () [Corola-website/Science/328465_a_329794]
-
Orașul a primit statutul de comună pe 1 ianuarie 1838. Orașul Stavern și municipalitățile rurale Brunlanes, Hedrum și Tjølling au fost înglobate în comuna pe 1 ianuarie 1988. Din Larvik există o legătură zilnică de feribot cu localitatea Hirtshals din Danemarca. Forma numelui în limba nordică
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
Orașul a primit statutul de comună pe 1 ianuarie 1838. Orașul Stavern și municipalitățile rurale Brunlanes, Hedrum și Tjølling au fost înglobate în comuna pe 1 ianuarie 1988. Din Larvik există o legătură zilnică de feribot cu localitatea Hirtshals din Danemarca. Forma numelui în limba nordică veche trebuie să fi fost "Lagarvík". Primul element este genitivul lui "lǫgr", masculinul pentru 'apă; râu' (astăzi denumit
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
râului (Numedals)lågen”. Înainte de 1889, numele se scria "„Laurvik”" sau "„Laurvig”". Stema localității este din perioada modernă și a fost acordată în 1989. Stema înfățișează un catarg cu trei vele argintii pe un scut albastru, și reprezintă tradiția maritimă a comunei. Orașul Larvik (pronunțat "Laurvig" în norvegiana contemporană) a fost fondat în 1671 de către Ulrik Fredrik Gyldenløve, care a devenit primul conte de Laurvig. Castelul său încă mai poate fi vizitat și astăzi. Larvik găzduiește domeniul Treschow, deținut actualmente de Mille-Marie
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
locale în construcții. Acest muzeu expune machete de nave, picturi de ambarcațiuni și alte artefacte nautice, cu scopul de a readuce la viață istoria maritimă a portului. O secție a muzeului este dedicată expedițiilor lui Thor Heyerdahl, născut în Larvik. Comuna este situată la aproximativ 105 kilometri sud-vest de Oslo, se întinde pe o suprafață de 530 km și are o populație de 42.947 de locuitori (din care 23.100 cu domiciliul în orașul Larvik). Economia comunei se bazează în
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
născut în Larvik. Comuna este situată la aproximativ 105 kilometri sud-vest de Oslo, se întinde pe o suprafață de 530 km și are o populație de 42.947 de locuitori (din care 23.100 cu domiciliul în orașul Larvik). Economia comunei se bazează în special pe agricultură, comerț și servicii, industrie ușoară și transport. Districtul include de asemenea orașul Stavern (cu o populație de 5.000 de locuitori) și satele Nevlunghavn, Helgeroa, Kvelde, Hvarnes și Tjølling. Principalele repere geografice sunt lacul
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
Regal din Stockholm este unic printre rezidențele regale europene, datorită faptului că mari porțiuni ale acestuia sunt deschise publicului pe tot parcursul anului, pe baza unei taxe de intrare. Palatul Drottningholm ("Drottningholms slott") se află în Drottningholm, pe insula Lovön (Comuna Ekerö din Stockholms län) și este unul din palatele regale ale Suediei. A fost construit la sfârșitul secolului al 16-lea și a fost folosit ca reședință a familiei regale în cea mai mare parte a secolelor al 18-lea
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
precum Palatul Versailles, și face parte din patrimoniul UNESCO din 1991, în special datorită Teatrului Palatului Drottningholm și a Pavilionului Chinezesc. Palatul Haga (Haga slott), cunoscut în trecut sub numele de Pavilionul Reginei (Drottningens paviljong), se află în Parcul Haga (Comuna Solna, zona metropolitană a Stockholmului). Palatul, construit în perioada 1802-1805 de arhitectul Carl Christoffer Gjörwell pentru copiii regelui Gustaf al IV-lea Adolf, a fost modelat după vila italiană construită la Drottningholm de Louis Gallodier. Acest palat a fost casa
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]