14,112 matches
-
a fost foarte mică și non-explozivă (VEI = 0). Muntele Tambora a trecut prin mai multe secole de hibernare inactivă înainte de 1815, ca urmare a răcirii treptate a magmei hidrice care se găsește într-o cameră magmatică închisă. În interiorul camerei, la adâncimi cuprinse între 1,5-4,5 km, exsoluția magmei lichide de înaltă presiune se formează în timpul de răcire și cristalizare al magmei. O suprapresiune a camerei de aproximativ 4-5 kbar a fost generată, iar temperatura a variat de la 700 la 850
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
O cantitate de 160 de kilometri cubi de trahiandezite (roci vulcanice) piroclastice a fost eliminată, cu o greutate de aproximativ 1,4 × 10 kg (vezi mai jos). Acest lucru a lăsat o calderă de 6-7 km și peste 600-700 m adâncime. Densitatea de cenușă căzută în Makassar a fost 636 kg/m². Înainte de explozie, Muntele Tambora a fost de aproximativ 4.300 de metri înălțime, unul dintre cele mai înalte vârfuri din arhipelagul indonezian. După explozie, el măsoară acum numai 2
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
în Tabelul I de mai jos. </div> Erupția din 1815 a eliberat sulf în stratosferă, cauzând o anomalie climatică globală. Masa de sulf ejectată în timpul erupției s-a estimat prin diverse metode: prin metoda petrologică; printr-o măsurare optică a adâncimii bazată pe observații anatomice; și prin metoda determinării concentrației de sulfat din gheața din regiunile polare, folosind miezuri din Groenlanda și Antarctida. Cifrele variază în funcție de metodă, variind de la 10 la 120 milioane de tone de S. În primăvara și vara
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
ar fi putut produce cu mult mai devreme însă părerile oamenilor de știință sunt împărțite, cu atât mai mult cu cât zonele litorale care ar putea oferi informații suplimentare se află acum în larg, la aproximativ o sută de metri adâncime. Animalele sălbatice au fost capabile să migreze prin Beringia, astfel încât mamifere care au evoluat în Asia (cum ar fi proboscidienii și leii) s-au răspândit în America de Nord și au evoluat spre specii endemice acum dispărute, și invers, mamifere din familiile
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
monezi nu mai vechi de 1480). După definitivarea lucrărilor, Curtea Domnească avea forma unui patrulater cu latura est-vest de 67,50 m și cea nord-sud de circa 40 m. Clădirea era o construcție masivă de piatră cu o fundație cu adâncimea de 1,50 m și ziduri groase de 1,60 m. Curtea Domnească din Suceava era formată din încăperi cu rol rezidențial, o sală a Sfatului Domnesc și de ceremonial, o locuință-turn și un turn de poartă. Pe latura de
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
pe versanți, a apelor din precipitații, care spală un strat subțire de sol. În faza inițială acestă eroziunea este aproape imperceptibilă. În cele din urmă însa recoltele scad, deoarece solul devine mai puțin fertil. Mult mai dramatică este eroziunea în adâncime, care, se produce mai ales, pe terenurile înclinate, unde scurgerea de suprafață se adună în curenți, după o ploaie puternică devin torenți și taie șanțuri adânci în pamânt denumite ogase, ravene, torenți. Din cauza efectelor negative pe care le au activitățile
Degradarea terenurilor () [Corola-website/Science/321999_a_323328]
-
preriei, aflată între cele două armate. La ora 4:30 p.m. în ziua de 21 aprilie, iscoada Deaf Smith a anunțat arderea podului lui Vince, care tăia singura cale de retragere pentru ambele armate fără trecerea printr-o apă de adâncime. Principala linie de bătălie texană s-a apropiat, rămânând ascunsă după copaci și după dealuri. Ieșind din pădure, s-a dat ordinul de înaintare și un cântăreț din fluier a început să cânte melodia „Will you come to the bower
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
(sau tridimensional) desemnează o tehnică de redare a obiectelor reale (cu 3 dimensiuni: înălțime, lățime și adâncime) cu ajutorul anumitor medii. În cazul fotografiilor, filmelor cinematografice, tablourilor realiste și multor altele, redarea pe un mediu plan este de obicei în , numită și „în volum”, mai precis, sunt prezentate detalii privitoare la toate cele 3 dimensiuni ale obiectului real
3D () [Corola-website/Science/321406_a_322735]
-
apărut pe piața largă abia în anul 2010, necesitând pentru vizionare ochelari speciali, sincronizați electronic, numiți în engleză „"shutter"” (în traducere: diafragmă). Spre deosebire de fotografii, această tehnică realizează o reprezentare în 3D aproape veridică, deci nu numai o ușoară impresie de adâncime: atunci când privitorul se deplasează lateral, imaginea 3D se schimbă și ea în mintea privitorului, la fel ca atunci când privim un obiect real: într-o parte a imaginii apar treptat noi amănunte, iar în cealaltă parte acestea dispar treptat. Pentru imagini
3D () [Corola-website/Science/321406_a_322735]
-
arborescentă, cu un corp principal de aproximativ 110 km care are ramurile într-un sistem de fiorduri care acoperă o suprafață de aproximativ 38.000 km². Cea mai lungă dintre acestea are o lungime de 340 - 350 km de la litoral. Adâncimea este 400-600 m în corpul principal, dar aceasta crește până la 1.450 m în fiorduri. Acesta este sistemul de fiorduri care este cel mai mare cel mai lung și cel mai adânc din lume. Numele acestui sistem onorează pe exploratorul
Scoresby Sund () [Corola-website/Science/321425_a_322754]
-
dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două biserici mai vechi. Prima biserică datează, probabil, din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, masa altarului fiind identificată sub naosul actualei biserici. Fundația sa are adâncimea de numai 0,90-1,00 m. A doua biserică a fost construită, probabil, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Aceasta avea plan treflat, puțin deviat de la axul primei biserici și un pridvor pe latura de vest. Fundațiile sale sunt mai
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
pe un strat de umplutură de pământ, de culoare neagră-cafenie. Clădirea are dimensiunile de 22,8 x 17,0 m. Fundațiile sunt din blocuri de gresie calcaroasă, cu lățimea egală cu cea a zidurilor ce se sprijină pe ele și adâncime de fundare cuprinsă între -1,10 m și -4,50 m. Clădirea are un beci la adâncimea de -3,67 m. Pereții sunt din zidărie de cărămidă, planșeele din lemn, iar acoperișul din lemn cu învelitoare din tablă. În parcul
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
17,0 m. Fundațiile sunt din blocuri de gresie calcaroasă, cu lățimea egală cu cea a zidurilor ce se sprijină pe ele și adâncime de fundare cuprinsă între -1,10 m și -4,50 m. Clădirea are un beci la adâncimea de -3,67 m. Pereții sunt din zidărie de cărămidă, planșeele din lemn, iar acoperișul din lemn cu învelitoare din tablă. În parcul conacului se află un mausoleu al familiei Carp. El a fost construit din beton, în stil neogotic
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
scris o continuare la acest roman, "Insula misterioasă", în care furnizează mai multe detalii despre căpitanul Nemo (sau prințul Dakkar). Romanul prezintă povestea căpitanului "Nemo" și a submarinului "Nautilus", așa cum o vede profesorul francez Pierre Aronnax, autor al cărții "Secretele adâncimilor oceanului". În anii 1866-1867 se semnalează numeroase dezastre maritime misterioase pe toate mările lumii. Printre speculațiile presei legate de cauza acestora se numără un monstru marin necunoscut pînă atunci, sau un vehicul subacvatic cu o forță mecanică extraordinară. Aronnax bănuiește
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
lui Verne și, abia după finalizarea ei, acesta a putut să se ocupe de noul roman. Jules Verne a folosit pentru scrierea lui cunoștințele științifice ale epocii, dar a realizat și o operă de anticipație, prin imaginarea posibilității coborârii la adâncimi încă neexplorate la acea dată. - Text original francez
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
scări) în anumite zone ale prefecturii Miyagi. Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9 grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din istoria
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
țesuturi caracterizate prin diferite perioade de semisaturație. Pe baza acestei teorii, a fost calculat tabelul de decompresie ZH-L12 elaborat de Laboratorul de Fiziologie Hiperbară a Universității din Zűrich. Având la bază această teorie, Hannes Keller efectuează o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Hannes Keller atinge adâncimea de
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
fost calculat tabelul de decompresie ZH-L12 elaborat de Laboratorul de Fiziologie Hiperbară a Universității din Zűrich. Având la bază această teorie, Hannes Keller efectuează o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Hannes Keller atinge adâncimea de 300m în California. În următorii ani, compania petrolieră Shell Oil este interesată
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Hannes Keller atinge adâncimea de 300m în California. În următorii ani, compania petrolieră Shell Oil este interesată de implicațiile practice ale cercetărilor lui Bűhlmann deoarece acestea ar putea fi aplicate scufundărilor cu caracter profesional din cadrul exploatărilor de hidrocarburi submarine. Aceste studii au fost confirmate
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
Conform indicațiilor tehnice din proiectul întocmit de firma italiană, dimensiunile fundațiilor trebuiau să asigure stabilitatea generală a structurii și toate forțele statice sau mobile să fie preluate de către fundație (care are dimensiunea de 3,00m x 2,50 m și adâncimea de incastrare de 2 m, fără partea vizibilă care iese din nivelul solului). Tehnologia executării părții de infrasctructură merită puțin analizată. Există un drum forestier care urcă puțin mai sus de cabană care se vede sub linia de teleferic din
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
ul (gr. "bathys" - adânc, "skaphe" - barcă) este un submersibil autonom (cu propulsie proprie), pentru cercetări oceanografice la mare adâncime. Marea majoritate a batiscafurilor construite - 98% - au adâncimea maximă de scufundare de 6000 m. Ideea realizării unui batiscaf aparține lui , constructor de aerostate și primul om care a urcat cu un balon în stratosferă, la altitudinea de 15.781 m
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
ul (gr. "bathys" - adânc, "skaphe" - barcă) este un submersibil autonom (cu propulsie proprie), pentru cercetări oceanografice la mare adâncime. Marea majoritate a batiscafurilor construite - 98% - au adâncimea maximă de scufundare de 6000 m. Ideea realizării unui batiscaf aparține lui , constructor de aerostate și primul om care a urcat cu un balon în stratosferă, la altitudinea de 15.781 m în anul 1931 și care a aplicat principiul
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
rezistență. Batiscafurile sunt prevăzute cu brațe articulate pentru prelevarea de eșantioane de sol, rocă etc, sisteme de iluminare puternice, precum și camere de filmat și fotografiat subacvatice. Aparatura științifică complexă a batiscafului permite efectuarea de cercetări biologice și geofizice la mare adâncime, care sunt combinate cu observațiile directe ale oamenilor de știință aflați în interior.
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
O mare mediteraneană (în traducere liberă „mare dintre pământuri”, din lat. "medias"+"terra"), sau, mai rar, mare intramontană este o întindere de apă sărată în care schimburile apelor de adâncime cu oceanele sunt limitate. Dinamica apei este dominată mai degrabă de diferențe de salinitate și de temperatură decât de vânturi. Prototipul acestui tip de mare este Marea Mediterană. Mările interioare sunt adesea mări mediteraneene, mările complet închise numindu-se mări închise
Mare mediteraneană () [Corola-website/Science/322411_a_323740]
-
Batimetria este o ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri pentru a determina relieful subacvatic. Cu alte cuvinte, batimetria este opusul hipsometriei. Denumirea provine din limba greacă: βαθύς ("bathus"), „adâncime” și μέτρον ("metron"), „măsurare”. Întocmirea hărților fundului de mare se face într-un mod
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]