15,206 matches
-
anula variază între un minim de 6-5 °C și un maxim de 10-11 °C, reflectându-se astfel impactul reliefului în distribuția temperaturilor (fig. 3). De astfel amplitudinea termică anuală variază între 28 °C în zona înaltă și 33 °C la câmpie, reieșind prin valorile observate gradul accentuat de continentalism al climatului bazinelor și prezența extremelor termice. Lunile cu valori termice extreme sunt iulie și februarie, luni favorabile apariției valurilor de frig și căldura. Precipitațiile medii multianuale (fig. 4) variază între un
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
continentalism al climatului bazinelor și prezența extremelor termice. Lunile cu valori termice extreme sunt iulie și februarie, luni favorabile apariției valurilor de frig și căldura. Precipitațiile medii multianuale (fig. 4) variază între un minim de 500 mm în zona de câmpie și un maxim de 750 pe culmile înalte. Acestea sunt dispuse în ritm crescător dinspre iarnă spre vară și opus dinspre vară și iarna. Lunile cele mai secetoase fiind ianuarie - februarie pe când cele mai ploioase sunt lunile iunie -iulie. Din
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
sec. X-IX a. Chr.). Prin numărul mare de piese (352) și diversitatea lor (seceri, vârfuri de lance, topoare, obiecte de podoabă, de harnașament) se încadrează în categoria marilor valori antice descoperite în Romania. Reprezentative pentru cultura și civilizația geto-dacică din câmpie, sunt colecțiile de obiecte descoperite în davae-le din apropierea unor cursuri de apă (Ialomița, Borcea). Printre aceste valori amintim - rhyton din lut și vatra cu decor solar de la Piscul Crăsani, olăria lucrată cu mâna și la roată de la Stelnica-Grădiștea Mare sau
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
Phylloscopus collybita"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), aușel nordic ("Regulus regulus"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), huhurez mare ("Strix uralensis"), sitar de pădure ("Scolopax rusticola"), turturică ("Streptopelia turtur"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvie mică ("Sylvia curruca"), graur ("Sturnus vulgaris"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora ariei
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
În plus, germanii s-au dovedit capabili să aprovizioneze trupele deja aflate la sol folosind pentru aterizare terenuri neamenajate. Un pilot german a aterizat forțat cu avionul său de transport pe o plajă pustie. Alți piloți germani au aterizat pe câmpii goale, și-au descărcat proviziile și au decolat fără probleme majore. Nu este clar dacă, în condițiile în care germanii s-au arătat dispuși să accepte distrugerea a unei părți a avioanelor lor de transport pentru a cuceri bătălia, distrugerea
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Insulele Britanice), Asia, nordul și centrul și sudul Africii, Madagascar. Migrația. Este parțial migratoare. Iernează în Africa la sud de Ecuator, Asia de sud și de sud-est. Pupezele din Europa migreze în Africa tropicală. Habitat: regiuni uscate, zone deschise de câmpie cu copaci izolați, livezi, dealuri. Familia upupidelor ("Upupidae") include un singur gen "Upupa" și o singură specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia "Upupa epops" include 9 subspecii, care sunt distribuite după cum urmează
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După 28-30 de zile puii sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul. Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
lumii, mai cu seamă despre bogăția minelor ei, încît pentru el pare adevărată povestea care spune că odinioară pădurile de aici au luat foc iar aurul și argintul, topindu se, au curs pe fața pămîntului (III, 2, 9). Trecînd prin cîmpia gallică dintre Massalia și gurile Ronului, el constată o mare canti¬tate de pietre rotunde îngrămădite în acel loc (IV, 1, 7) și încearcă o explicație: odinioară această cîmpie a fost aco¬perită de apele unui lac și, după secarea
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
se, au curs pe fața pămîntului (III, 2, 9). Trecînd prin cîmpia gallică dintre Massalia și gurile Ronului, el constată o mare canti¬tate de pietre rotunde îngrămădite în acel loc (IV, 1, 7) și încearcă o explicație: odinioară această cîmpie a fost aco¬perită de apele unui lac și, după secarea lui, mîlul s a us¬cat și s a solidificat sub bătaia vînturilor. Călătorind în Mediterana, el a văzut cu proprii săi ochi un fenomen ciu¬dat în apropierea
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
punga mamei 6-9 luni (marsupiu) până în decembrie, când el este acoperit complet cu păr. Puii devin independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în ținuturile înierbate din zonele de joasă altitudine (câmpii) și cele deluroase și montane. Sunt răspândiți în sud-estul Australiei, Tasmania și Insula Flinders din strâmtoarea Bass. Numărul vombaților în ultimii ani a scăzut foarte mult din cauza stârpirii lor directe de către om. Pentru că produceau pagube în recolte, omul i-a
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
la prăbușirea Imperiului Persan. Darius a ales ca loc de desfășurare pentru bătălie o zonă plată, unde își putea desfășura în voie armata și unde putea beneficia de pe urma superiorității numerice față de armata lui Alexandru Macedon. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de astăzi (istoricul grec Plutarh se referă la această câmpie ca la"adăpostul cămilei"). Această locație se află la est de orașul actual Mosul. Bătălia are loc în condițiile în care Alexandru Macedon a pornit o campanie
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
o zonă plată, unde își putea desfășura în voie armata și unde putea beneficia de pe urma superiorității numerice față de armata lui Alexandru Macedon. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de astăzi (istoricul grec Plutarh se referă la această câmpie ca la"adăpostul cămilei"). Această locație se află la est de orașul actual Mosul. Bătălia are loc în condițiile în care Alexandru Macedon a pornit o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr.
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
caracter insular. Dealurile Munteniei și Olteniei (Regiunea III) Această regiune corespunde teritorial aproape în întregime cu marea unitate de dealuri și coline cunoscute geografic sub numele de Podișul (sau Piemontul) Getic. Ea se întinde între Subcarpații Getici de la nord și Câmpia Română. În cadrul Regiunii viticole există un numar de 8 podgorii (Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Ștefănești, Sâmburești, Drăgășani, Dealurile Craiovei, Severin și Plaiurile Drancei), în cuprinsul cărora se disting 32 de centre viticole din care trei centre viticole independente (Segarcea, Tg.
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
tipuri de vin, dintre care unele, ca de exemplu cele de la Murfatlar și, în parte, cele de la Sarica-Niculițel, sunt de notorietate mondială. Terasele Dunării (Regiunea VII) Această regiune este situată în cea mai mare parte pe terasele Dunării din sud-estul Câmpiei Române și cuprinde în aria ei podgoriile Ostrov și Greacă și 5 centre viticole în cadrul podgoriilor (Aliman, Băneasa, Oltina, Ostrov, Greacă) și 3 centre viticole independente: Zimnicea, Giurgiu și Fetești. Deși unele centre sunt distanțate între ele, prezența unor vii
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
cele roșii pot atinge și calitatea ce se cere unui vin superior. Cuprinde podgoriile Ostrov și Graca. Nisipurile și alte terenuri favorabile din sudul țării (Regiunea VIII) Această regiune se suprapune, în principal, pe largă zona de nisipuri din sudul Câmpiei Olteniei, vecinătatea nordică, mediana și tabulara a Câmpiei Române dintre Oltul inferior și Șiretul inferior. În cadrul acestei regiuni viticole se diferențiază trei podgorii (Dacilor, Calafat, Sadova-Corabia) care cuprind un numar de opt centre viticole. Sortimentul de struguri cultivat aici este
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
cere unui vin superior. Cuprinde podgoriile Ostrov și Graca. Nisipurile și alte terenuri favorabile din sudul țării (Regiunea VIII) Această regiune se suprapune, în principal, pe largă zona de nisipuri din sudul Câmpiei Olteniei, vecinătatea nordică, mediana și tabulara a Câmpiei Române dintre Oltul inferior și Șiretul inferior. În cadrul acestei regiuni viticole se diferențiază trei podgorii (Dacilor, Calafat, Sadova-Corabia) care cuprind un numar de opt centre viticole. Sortimentul de struguri cultivat aici este constituit în principal de soiuri pentru vinuri și
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
este răspândit în Europa, Africa de Nord, America de Nord, Asia de Sud Est, Asia Centrală și Asia de Est. Pasărea se hrănește cu păianjeni, (Arachnida), insecte, fluturi, muște ca și larvele și ouăle acestora. Pănțărușul nu face parte din categoria păsărilor periclitate. Trăiește în regiunile de câmpie, dar mai ales în regiunile de deal și munte, în păduri, tufișurile din parcuri, fiind întâlnit până la altitudinea de 4.000 de m. În regiunile nordice din Canada sau Siberia de nord este o pasăre migratoare. Există o fabulă atribuită
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
ul ("Vanellus vanellus") este o pasăre migratoare din familia Charadriidae. Este o pasăre reprezentativă pentru regiunile de câmpie și de pășune din Europa Africa de Nord și Asia. Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă. În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
Africa de Nord și Asia. Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă. În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
câine-tătărăsc" din această cauză. În germană, nagâțul se numește "Kiebitz" ; termenul "chibiț" vine de la comportamentul insuportabil al acestei păsări pe care l-am amintit mai devreme. Hrana păsărilor constă din insecte, larve, viermi, și alte nevertebrate mici ce trăiesc pe câmpie, iar hrană vegetală ca de exemplu semințe, o consumă în cantități mai mici. Nagâțul este activ atât ziua cât și noaptea.
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
și 180 zile pe an). Temperaturile medii anuale cresc dinspre nord (altitudini mai ridicate) spre sud, dar un rol foarte important îl are culoarul larg al Oltului care face posibil insinuarea izotermei de 100C (caracteristică celei mai mari părți a Câmpiei Române) până la nord de Râmnicu Vâlcea. Expunerea către sud și adăpostul oferit de către munți conduce la încălziri mai ridicate decât în celelalte regiuni în depresiunile dintre dealuri. În general, se observă o creștere a maximelor absolute în raport cu scăderea altitudinii reliefului
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
infiltrarea apelor de suprafață. In Subcarpatii Valcii, ca si in alte sectoare subcarpatice, invelisul vegetal protejeaza partial versantii acoperiti si solurile. Pădurea ocupa, cu câteva secole în urmă, apropae în întregime acest spațiu, pădurile continuindu-se neîntrerupt din culmile munților până în câmpia Dunării în partea sudică a țării. Începând cu secolul al XVIII-lea exploatările forestiere s-au făcut într-un ritm foarte accentuat, dar pe fondul unor condiții mai dificile de exploatare, acest teritoriu a fost mai puțin despădurit decât alte
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
originală, ca "Gânditorul" și "Femeia șezând", descoperite în 1956 într-o necropola de la Cernavodă. Prezentă în Banat, în vestul și sud-vestul Olteniei, pe valea Mureșului și în Transilvania, purtătorii ei au impus primele vase antropomorfe și zoomorfe realiste. Prezentă în Câmpia Română, s-a extins pe un spațiu larg, cuprins între Munții Carpați și Balcani. Se caracterizează prin răspândirea toporului cu gaură pentru coadă, utilizarea frecvența a aramei pentru producerea podoabelor și uneltelor și pictură cu grafit. Apărută în mileniul IV
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
în anul 1943, sunt trecute date statistice și analize demografice. În 1966, V. Tufescu - „Subcarpații” - apărută în Editura Științifică, București, în care pe lângă multe alte informații sunt prezentați și Subcarpații Teleajenului și Prahovei. Tot în 1966, V. Mihăilescu - „Dealurile și Câmpiile României” - în care se acordă spre studiu un capitol despre Subcarpații Munteniei Centrale. În 1950, comunele au devenit parte a raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952), din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova a fost reînființat, iar
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]