13,997 matches
-
normelor de bună purtare din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gesturile sunt cuminți, simpla atingere a mâinii făcând personajele să roșească și să se emoționeze. Dragostea rămâne mai mult la nivelul căutărilor, fiind lipsită de împlinire fizică. Criticul Pompiliu Constantinescu susține că femeile sunt cele mai interesante personaje din proza lui Duiliu Zamfirescu, având un amestec de senzualitate și omenesc, adică de poezie și realism. Scriitorul a intuit sufletul feminin în câteva figuri memorabile, reprezentându-l cu delicatețe
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Garabet Ibrăileanu scria că acest roman este unul clasic „prin subiect, ca și prin tratare”, în timp ce Tudor Vianu considera că „temperamentul lui stilistic ajunge la formele unui clasicism plin de măsură și claritate”. Clasicismul romanului a fost constatat și de criticii de mai târziu precum G.C. Nicolescu (1944), Al. Săndulescu (1969), Dimitrie Păcurariu (1971), Ioan Adam (1979), Alexandru Piru (1981) și Paul Cornea (1984). Nu lipsește totuși un oarecare idilism sămănătorist mai ales prin viziunea poetică asupra sufletului țărănesc (în special
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Zamfirescu n.n.] nu prezintă totdeauna o concepție, dar au meritul de a cuprinde în ele icoana unei părți din societatea românească de pe vremea războiului de la 1877. Aceasta este epoca pe care el o cunoaște mai bine”. Analizând începuturile romanului românesc, criticul Zigu Ornea considera că "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" sunt singurele scrieri „cu adevărat, rezistente” ale lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce "În război" ar fi „un semieșec”, iar "Anna" și "Lydda" „eșecuri totale”. Criticul Eugen Lovinescu a elogiat scrierile literare
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
mai bine”. Analizând începuturile romanului românesc, criticul Zigu Ornea considera că "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" sunt singurele scrieri „cu adevărat, rezistente” ale lui Duiliu Zamfirescu, în timp ce "În război" ar fi „un semieșec”, iar "Anna" și "Lydda" „eșecuri totale”. Criticul Eugen Lovinescu a elogiat scrierile literare ale lui Duiliu Zamfirescu, remarcând însă că romanele sale au o valoare inegală, iar " Viața la țară" este cel mai valoros dintre ele prin „echilibrul de realism și de idealism, prin poezia pământului și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
stilul lui Émile Zola din ciclul "Les Rougon-Macquart", prezentând decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”. De asemenea, romanul surprinde atmosfera mondenă, conversațiile între îndrăgostiți, contradicțiile sufletești și o euforie lirică produsă de traiul în mijlocul naturii. Exprimându-și admirația față de autor, criticul Garabet Ibrăileanu scria că "Viața la țară" este „opera luminoasă, simpatică și încântătoare (lipsită de episoadele filozofice și de subtilitățile prețioase de analiză psihologică, ca și de complacerea în a stărui nefiresc asupra unor maneje erotice, care pătează pe alocurea
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Damian; dublat de George Oancea), Cătălina Pintilie (Sașa; dublată de Valeria Seciu), Dan Nuțu (Mihai Comăneșteanu), Cristina Nuțu (Tincuța; dublată de Mariana Mihuț), Rodica Tapalagă (Aglaia), Carmen Galin (surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
în prezent România, diferențiindu-se atât de vechii textualiști, cât și de naturalismul fiziologic al colegilor de generație . Conform criticului literar Maria Ana Tupan, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice. Criticul literar Alexandru Cistelecan consideră că Ionuț Caragea merge pe drumul pozitiv și exemplar al poeziei, de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn. Ionuț Caragea își petrece primii 28 de ani din viață la Constanța
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
scrise de 20 autori români contemporani selecționați de specialistul în aforismul european, Fabrizio Caramagna . Acesta caracterizează aforismul lui Caragea ca fiind poetic, cu utilizarea pe scară largă a instrumentului de metaforă . Despre citatele lui Ionuț Caragea s-au mai pronunțat criticul Cezarina Adamescu , scriitorul și traducătorul Constantin Frosin , dar și alți scriitori reprezentativi ai genului aforistic precum Valeriu Butulescu și Vasile Ghica . Scriitorul și diplomatul Nicolae Mareș, antologist al aforismului universal, afirmă că Ionuț Caragea este unul dintre numele din aforistica
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
intervalul 2006-2015.. În 2016 face parte din cei 27 de autori publicați în "Antologia aforismului românesc contemporan" (Editura Digital Unicorn, România, 2016). Ionuț Caragea a scris 20 cărți de poezie, dintre care 4 sunt traduceri, iar 3 sunt antologii. Printre criticii de întâmpinare care au scris despre cărțile lui Ionuț Caragea, în faza încipientă a carierei sale literare, se pot enumera Marius Chelaru , Angela Furtună , Valeriu Cușner , Constantin Miu, Adrian Botez , Daniel Corbu , Cezarina Adamescu etc. A fost totodată încurajat de
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
totodată încurajat de cunoscutul scriitor, dramaturg și regizor de film Corneliu Leu, acesta scriind în 2010 prefața volumului „Poezii de dragoste”. În 2014 publică volumele „Cer fără scări” și „Festina lente”, la editura eLiteratura din București. Despre ele au scris criticii literari Maria Ana Tupan, Ștefan Borbély , Adrian Dinu Rachieru, Ionel Bota, Ioan F. Pop, Emanuela Ilie și alții. În septembrie 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, antologia " În așteptarea păsării", în care sunt incluse 1000 de citate
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
Ana Tupan și publicate la editura Fides. Cărțile de poezie traduse în alte limbi străine au fost "La suprême émotion" (franceză), "Déconnecté" (franceză), "Ciel sans escalier" (franceză) și "Festina lente" (spaniolă). Două cărți au fost menționate și în Franța, de criticul literar Jean-Paul Gavard-Perret: "Ciel sans escalier" în revista "Le Litteraire" și "La suprême émotion " în revista "Incertain Regard". „Uezen”, romanul științifico-fantastic al lui Ionuț Caragea, a fost publicat între anii 2010 și 2011 în România, sub formă de trilogie, la
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
a fost publicat între anii 2010 și 2011 în România, sub formă de trilogie, la editura Fides din Iași. Romanul a fost tradus ulterior în limba engleză și publicat în 2012 la editura americană Wildside Press, sub pseudonimul Snowdon King.. Criticul literar Mircea Opriță considera în 2015 că romanul "Uezen" este una dintre cărțile prin care se deschide calea către o posibilă schimbare de generații în lumea SF-ului românesc contemporan. Referindu-se la conținutul romanului, același critic afirma în 2014
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
critic afirma în 2014 că fresca galactică descrisă în romanul pus sub emblema Uezen este tributară operelor spațiale comune..., soluția de rafinament încercată de Ionuț Caragea presupunând o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculația metafizică în descendență biblică. Criticul mai considera că erudiția în materie e concurată doar de strategia lui Ionuț Caragea - în care îl servește și simțul poetic, și detașarea ironică - de a estompa tiparele miturilor de referință, încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
alți critici literari: Maria Ana Tupan, Theodor Codreanu, Ionel Bota, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Botez etc. Dintre aceștia, Maria Ana Tupan consideră că romanul aparține Noului Val de SF, în accepțiunea lansată de Judith Merrill în anii ’60, de ficțiune speculativă, criticul referindu-se la povestiri menite să exploreze și să descopere, prin proiecție, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realității. Maria Ana Tupan afirmă că autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
romanul Uezen, acesta considerând că stilul prozatorului este remarcabil prin economia mijloacelor de expresie, reușind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului și prin dramatism dialogic, punând, în același timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist. Criticul mai afirmă că partea originală a imaginarului lui Ionuț Caragea constă în viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistență ontologică.. În august 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, versiunea revizuită și extinsă
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
ca supremă inconsistență ontologică.. În august 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, versiunea revizuită și extinsă cu două capitole a seriei Uezen, purtând titlul "Discipolii zeilor de altădată".. Despre romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunță și criticul Cătălin Badea-Gheracostea în revista Observator cultural , afirmând că Ionuț Caragea reușește cel puțin două lucruri în cartea sa: în nici 180 de pagini conduce cu inteligență, departe de tezisme și prețiozități, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
apare în 2016, la editura eLiteratura din București, având titlul "Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!". Apariția acestui roman este anunțată de Alexandru Cistelecan în revista Familia, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2015, rubrica „Avant la lettre”, articolul "Divanul lui Caragea". Criticul consideră că romanul e o reconstrucție biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor și a preciziei, și proiectată în convenția unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conștiință (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). Referindu-se la subiectul cărții și la modul în care a fost scrisă, criticul mai spune că este vorba de o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acuratețea concretă a peripețiilor și pe interpretarea lor în orizontul unui destin. El mai precizează că Ionuț Caragea își retrăiește scriptural biografia, nu doar
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuț Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic și introspectiv pus pe două voci se ridică și e nevoie de o sublimare a lui. Într-un final, criticul conchide că de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv și exemplar al poeziei, un drum pe care merge și Ionuț Caragea. Fragmente din romanul lui Ionuț Caragea au apărut și
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
introduce subiectul “Ionuț Caragea, Literatura Virtuală și Curentul Generației Google” ca probă la examenul de Bacalaureat la proba Limba și Literatura Română . Printre publicațiile care au semnalat apariția acestui curent se numără revistele Feed Back, Convorbiri literare, Vatra etc. Printre criticii literari care au scris despre Curentul Generației Google se numără Theodor Codreanu și Mircea Opriță .
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
1937 și apoi în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), folosind o terminologie personală ("„basm viitorist”", "„utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells”") și comparând scrierea lui Aderca cu "Simplicissimus" al lui Grimmelshausen despre Mare del Zur. Criticul nu ia în considerație decât versiunea publicată în volum, ignorând elementele paratextuale publicate în revistă și eliminate ulterior. Potrivit lui Călinescu, "„ceea ce încântă în acest roman este sinteza fantastică, darul de a face enorme jucării. Capacitatea de a distribui spațial ideile
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
tehnică a împărăției acvatice, mecanizarea tuturor ramurilor de activitate de la naștere până la moarte, luxul rece electric, toate aceste aspecte de domeniul feericului și al utopicului plac. Se adaugă un umor fără cute de zâmbet, englezesc, făcut din enormități și fantezii”". Criticul Pompiliu Constantinescu, un alt contemporan al autorului, preciza că Felix Aderca, "„acel spirit viu, lucid, de analist și poet, în continuă metamorfoză”", a realizat un roman fantastic cu "„egală izbândă și cu o artă a scrisului încântătoare”". Lipsa de interes
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
soluții de colonizare a altor planete. Progresul tehnico-științific nu poate împiedica degradarea constantă a planetei, care va deveni nelocuibilă într-un timp mai scurt sau mai lung. Romanul "„se citește astăzi cu teama unei profeții plauzibile”", afirma profesoara Elvira Sorohan. Criticul Ov. S. Crohmălniceanu, care a prefațat ediția din 1966, îl considera o "„îmbinare fericită de speculație intelectuală și fantezie, de epică alertă și sugestie poetică”", ce ilustrează elocvent conceptul de o literatura științifico-fantastică bună. Analizând romanul în monumentala lucrarea "Literatura
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
din 1966, îl considera o "„îmbinare fericită de speculație intelectuală și fantezie, de epică alertă și sugestie poetică”", ce ilustrează elocvent conceptul de o literatura științifico-fantastică bună. Analizând romanul în monumentala lucrarea "Literatura română între cele două războaie mondiale" (1972), criticul sus-menționat afirmă că Aderca își imaginează o situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă realitate social-politică. Textul literar conține multă poezie, ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]