KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...542 543 544 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și o expoziție incredibilă de bijuterii tribale. — Doamne, cum pot să fie hainele astea! spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți place? spune Caroline, surprinsă. Ți-o fac cadou. — Nu se poate! Fata mea, mie nu-mi trebuie. — Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
dintr-o piață din Konia. Am luat-o la schimb cu ultimul meu pachet de țigări, înainte de a ne aventura pe piscul Nemrut Dagi. Ai fost vreodată în Turcia? — Nu, nici acolo n-am fost, zic, simțindu-mă ușor penibil. Dumnezeule, cât de neplimbată prin lume sunt. Mă căznesc să-mi amintesc de un loc în care am fost, cu care să o dau gata - dar nu prea am cu ce să o epatez. Am fost de câteva ori în Franța

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
domnișoară de onoare, zice mami imediat. Ai fost... fata cu florile. Așa că, dacă punem și nunta de acum, ai fost de două ori. Da, de două ori. — Te-ai prins, Luke? face tata amuzat la culme. De două ori. Doamne Dumnezeule, ce vor, să mă omoare cu zile? — Ei, oricum, zic, încercând să găsesc alt subiect de conversație. Deci... ăă... — Oricum, Becky cel puțin zece ani de acum încolo nu trebuie să-și facă griji pentru asta, spune Luke în treacăt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
apropiindu-se prin mulțime, cu chipul serios și ochii plini de căldură. — Becky..., începe și toți cei prezenți își țin respirația. Vrei să... Da! Daaaa! Da! Izbucnește cuvântul plin de bucurie, înainte să-mi dau seama că am deschis gura. Dumnezeule, sunt atât de copleșită de emoție, că parcă nici vocea nu îmi mai e la fel. De fapt, seamănă mai mult cu vocea... Lui mami. Nu-mi vine să cred. Mă răsucesc pe călcâie, la timp ca să o văd cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
faptul că Luke își adoră mama e un lucru bun. Știu că fiii trebuie să-și iubească mamele. Și știu că, atunci când era mic, a văzut-o foarte rar, și că acum încearcă să recupereze timpul pierdut... dar totuși. Cum Dumnezeului poate să-i fie atât de devotat lui Elinor? Când cobor în bucătărie, mami tocmai strânge masa cu o mână, în timp ce cu cealaltă ține mobilul. Da, spune. Ați înțeles corect. Bloomwood, B-l-o-o-m-w-o-o-d. Din Oxshott, Surrey. Deci mi-o trimiteți prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
m-am gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-asta cu chestii de nuntă. Nu știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din Wedding

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ceașcă de cafea în față. — Nu se pune problema, zice mami. Wendy Prince, de pe Maybury Avenue, adaugă pentru mine. Nu-ți amintești tortul lui tati cu mașina de tuns iarba pe el, pe care i l-a făcut la pensionare? Dumnezeule, ce poate să facă femeia aia cu un con de șprițat! Îmi aduc aminte de tortul ăla, cum să nu. Glazura era un verde sinistru, iar mașina de tuns iarba era de fapt o cutie de chibrituri vopsită. Încă se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Ei, da, poate că dacă am avea cu adevărat o viață împreună, dacă ai avea și tu o inițiativă cât de cât, măcar o dată la o mie de ani, poate n-am fi în situația asta atât de idioată acum... Dumnezeule, ce urlă și Lucy asta. Și acum ridică vocea și Tom, apărându-se. — În seara aia când ne-am dus... n-ai făcut decât să te plângi încontinuu... făcut nici cel mai mic efort... Trosc! Rahat. Rahat. Am călcat pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ridică privirea spre noi, fără nici o expresie - însă îmi dau seama clar, după felul în care își flutură genele, că tocmai le aruncă lui mami și lui tati Privirea Manhattan. — Ea e? șoptește mami siderată, în timp ce îi dăm chelnerului paltoanele. Dumnezeule! E foarte... tânără! — Ba nu e, murmur. A fost ajutată din plin să arate așa. Mami se uită câteva secunde la mine, neînțelegând, apoi îi pică fisa. — Vrei să spui că... și-a făcut un lifting facial? — Ei, unul! Așa că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
la oră în departamentul de shopping personalizat de la Barneys, unde lucrez, le bag mâna în față și încep să țip: „Uite!“ Erin, colega mea de serviciu, ridică privirea tresărind, se uită la degetele mele, apoi își acoperă gura cu mâna. — Dumnezeule! Dumnezeule! — Știu! — Te-ai logodit? Cu Luke? — Da, cu Luke, firește! Ne căsătorim în iunie! — Și cu ce te îmbraci? bâiguie ea. Sunt atât de geloasă! Dă-mi să văd inelul! De unde ți l-a luat? Eu, când o să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
oră în departamentul de shopping personalizat de la Barneys, unde lucrez, le bag mâna în față și încep să țip: „Uite!“ Erin, colega mea de serviciu, ridică privirea tresărind, se uită la degetele mele, apoi își acoperă gura cu mâna. — Dumnezeule! Dumnezeule! — Știu! — Te-ai logodit? Cu Luke? — Da, cu Luke, firește! Ne căsătorim în iunie! — Și cu ce te îmbraci? bâiguie ea. Sunt atât de geloasă! Dă-mi să văd inelul! De unde ți l-a luat? Eu, când o să mă logodesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Știi cu cine e logodită? Cu Peter Blake. Moștenitorul unei averi uriașe. — Nu înțeleg. Mă încrunt, nedumerită. Parcă se măritase anul trecut cu un englez. Ed... și nu mai știu cum... — Așa e! Doar că nu e chiar așa. Uf, Dumnezeule, nu știi povestea? Doi clienți se plimbă prin raionul de shopping personalizat, iar Erin își coboară vocea. — Au făcut nunta și tocmai erau la recepția de după - când apare Peter Blake însoțit de o tipă. Alicia nu știa că vine, însă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Elinor, trebuie să-ți dau asta. Caută în poșetă și scoate o invitație, pe care o pune pe masă. Doamna Elinor Sherman speră că veți avea plăcerea de a participa la... Uau. Elinor dă o petrecere de logodnă! Pentru noi! — Dumnezeule! Ridic privirea spre ea. Păi... mersi mult. N-am știut că dai o petrecere în cinstea noastră! — Am discutat cu Luke. — Pe bune? Mie nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Îl putem transforma într-un carnaval venețian, o grădină japoneză, o sală de bal medievală... orice îți poate trece prin cap! După care revenim în Grand Ballroom, pentru recepție! spune domnul Ferguson vesel nevoie-mare. Dă în lături ușile duble și... Dumnezeule mare! Sala asta e cea mai spectaculoasă dintre toate. E toată numai alb și auriu, are tavan înalt și loje ca la teatru, iar mesele sunt așezate în jurul spațiului vast de dans din mijloc, acoperit cu parchet lăcuit. — Aici veți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de-a dreptul șocată. Aici e casa ta! — Ei, da, normal... dar mă gândeam... spun din ce în ce mai slab. Cumva, nu știu, sperasem că mami va spune „Ce idee minunată!“ și că va face ca totul să fie mai ușor. — Și cum Dumnezeului crezi c-o să putem noi organiza o nuntă în America? Nu știu! spun, înghițind în sec. Poate o ținem la un... mare hotel, de exemplu. — La un... hotel? Are un ton uluit, de zici c-am înnebunit. — Și poate ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de la Marty și Alison Gerber“. — Uau! Ce drăguț! Cine sunt Gerberii ăștia? — Habar n-am. Niște prieteni de-ai maică-mii, bănuiesc. — Și... toți cei care vin la petrecere o să ne dea câte un cadou? — Cred că da. — A... ha. Dumnezeule. Rămân pe gânduri, uitându-mă la castron, în timp ce degetele mele îi pipăie suprafața strălucitoare. Știți ceva, poate că Luke are dreptate. Poate că ar fi urât din partea mea să-i arunc lui Elinor în față actul de generozitate. OK, uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
designer de evenimente, extrem de talentat, a acceptat să lucreze pentru nunta ta! Sheldon Lloyd în persoană! — Uau! spun, încercând să-mi iau același ton entuziast ca și ea, deși habar n-am cine o mai fi și Sheldon Lloyd ăsta. Dumnezeule! — Te-am dat pe spate, așa-i? Eu am o vorbă - dacă vrei ca lucrurile să se întâmple, trebuie să faci să se întâmple acum! Așa că am vorbit cu Sheldon și am început să ne jucăm cu diverse idei. Apropo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pentru numele lui Dumnezeu!“ — Despre ce vorbesc? zice Suze. — Habar n-am! Ciulesc urechile cât pot, dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu cred... adecvat... spune Michael. —... pe termen scurt... cred că e foarte adecvat... Dumnezeule, Luke pare destul de ofticat. —... impresia greșită... profiți de poziția pe care o ai... —... m-am săturat! Mă uit stresată cum Luke îi întoarce spatele lui Michael și iese val-vârtej din cameră. Michael pare complet luat prin surprindere de reacția lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
culoarea untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una alteia, după care ea se repede și ia Contemporary Bride, iar eu înșfac Martha Stewart Weddings. Dumnezeule, ador Martha Stewart Weddings. În adâncul sufletului, îmi doresc SĂ FIU Martha Stewart Weddings. Să mă strecor ușor în paginile revistei, în mijlocul tuturor acelor oameni ireal de frumoși, care se căsătoresc în Nantucket și Carolina de Sud, și care se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ca la paradă, apoi mă uit în jur în magazin să văd dacă există ceva ce n-am probat. Mă opresc în fața unui stativ cu rochițe pentru fetițele care țin florile și oftez, o idee mai tare decât aveam intenția. Dumnezeule, e greu, nu? Vreau să zic... să alegi o rochie. Una singură. Nu cred că Becky a cumpărat vreodată în viața ei un singur lucru odată, îi spune Suze Cynthiei. E un adevărat șoc cultural pentru ea. — Dar nu văd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe podium. Îmi admir reflexia în oglindă și simt cum încep să radiez de plăcere. E o rochie extrem de simplă - dar mă simt fantastic în ea. Și mă face să par subțire de tot! Și pielea parcă îmi strălucește și... Dumnezeule, poate asta e! În magazin se așterne tăcerea. — Simți ceva aici? spune Cynthia, cu mâna la stomac. — Nu... știu! Cred că da! Râd surescitată. Cred că s-ar putea să simt ceva! — Știam eu. Vezi? Când găsești rochia potrivită, pur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
clasică... Uau, sună foarte bine. Vreau și eu un vas pentru nuferi, neapărat. Și un platou pentru crevete. OK, acum hai să vedem ce și-au ales Annie și Rod. Tastez iar Enter și în fața ochilor îmi apare altă listă. Dumnezeule, ce înnebuniți mai sunt și ăștia după chestii pentru bar! La ce le-or folosi șase frapiere? Nu mă mai pot dezlipi de listele astea! Hai să vedem ce vor Richard și Fay! Și, pe urmă, și Leroy și Rachelle

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
că îi pare tare rău. De fapt nu, nu a zis chiar așa, că îi pare rău - a zis că o să-i dea în judecată pe cei care i-au organizat petrecerea. Dar totuși. Asta înseamnă că îi pasă, nu? Dumnezeule, poate că am judecat-o greșit pe Elinor tot timpul ăsta. Poate cu toții am judecat-o greșit. Poate că, sub tot exteriorul ăla de gheață se ascunde o cu totul altă persoană. Da! E vulnerabilă și nesigură și s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un fior de nerăbdare. Vedeți? Elinor a devenit deja mult mai prietenoasă. E ca în Dallas. Probabil vrea să mă ia asociată la cine știe ce companie de familie sau ceva de genul ăsta, pentru a-mi ura bun venit în dinastie. Dumnezeule, da! Și o să începem să prezidăm împreună tot felul de ședințe și o să punem amândouă la cale cine știe ce preluare de companie care o să ia maul tuturor, și eu am să port cercei uriași... Deschid plicul nerăbdătoare și scot un document

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să guști un pic, îi spune mama ei furioasă la culme. Câte calorii putea să aibă? Nu-mi pasă, răspunde fata cu lacrimi în ochi. Să știu că mor, dar rochia mea de nuntă o să fie mărimea 2. Mărimea 2! Dumnezeule, stau aici de atâta timp și mărimile din America tot mă șochează. Cât înseamnă asta în viața reală? 42. Ei, așa mai merge. — Becky! Ridic privirea și o văd pe Robyn, care pare ușor fâstâcită. Bună! Văd c-ai reușit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]