15,136 matches
-
ușoară solemnitate, când în răspăr-Mi-ar fi și rușine. Nu mă priviți așa, domnilor. Spune, iubite soț, cine pe cine a neglijat? Ha, ha, ha! Și cine pe cine acuză? Hai să bem, ‘tu-i amaru’! Soțul o privi dur. Ca și cum ar fi desființat-o și ca sau cum era sigur că nu mai era nimic de făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fier-beton îndoit la capăt în forma unui radical, și mai ales, nu mai pupau pere cu miezul roșu de care numai Serghei avea în fundul grădinii. Asistând așadar, la altercațiile lor, ale celor doi prieteni de nedespărțit, pentru care orice vorbă dură era un mod de a se tachina, că din iubire se înjurau dacă se înjurau la tot pasul, aveai senzația că la masă, în bar, nu se luau în gură doar doi oameni maturi, cu familie, cu copii, cu servici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de vânturile de est și, la lumina lunii, privi ceea ce rămăsese din acel imperiu: o nesfârșită întindere de deșert, zile și nopți de mers printre nisipuri, stânci, munți și piatră peste care el, Gacel Sayah, domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pe moarte. Fusese provocat pe față și avea să ucidă pe față. Căută pământ tare sub picioare, trase aer, scoase un țipăt și se năpusti înainte, spre pieptul dușmanului său, care eschivă vârful spadei cu o lovitură seacă și dură. Din nou calmi, se mai priviră o dată. Gacel își învârti tabuka de parcă ar fi fost o măciucă și lovi ca o morișcă, de sus în jos. Orice novice în ale scrimei ar fi profitat de greșeala sa ca să-l străpungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare și sigur. Merseră apoi încet, mereu spre soarele ce se ascundea, iar când se înnoptă se urcă pe mehari, lăsându-l pe acesta să continue marșul, sigur că nu se va abate din drum în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel îl observă în timp ce se îndepărta obosit, sprijinindu-se în parul ce slujise de băț drapelului, și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti sub el, dispus să aștepte răbdător să treacă cele mai grele ceasuri ale zilei... N-a dormit, privind fix spre locul unde vehiculele lansau spre soare sclipiri metalice, observând cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
subțieze și să devină tot mai periculoasă sub picioarele lui, dar înțelese că pe întuneric nu putea face altceva decât să se încredințeze lui Alah și să aștepte ca El să-i conducă pașii, așa că oftă ușurat când simți contactul dur al primei bucăți de stâncă desprinse din vârful taluzului și căută un loc pe unde să se cațere, fără să-și mai facă de-acum griji, căci oricum avea destule - dacă pune sau nu piciorul pe un cuib de scorpioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau centrale atomice? Există forme de viață ce împlinesc un ciclu vital și sunt condamnate la dispariție și vrem, nu vrem, asta se petrece cu nomazii noștri. Trebuie să-i facem să se adapteze sau să-i exterminăm. Sună foarte dur... — La fel suna și când am început să spunem că trebuie să-i alungăm pe francezii care conviețuiau cu noi de o sută de ani. Mulți erau chiar prietenii mei personali, fusesem împreună la școală și îi cunoșteam după nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
torturat până la limite inumane... Dar ești aici, viu și făcând caz de niște răni care se vor cicatriza în cincisprezece zile. Orice student răzvrătit rezistă mai mult în fața oamenilor mei decât i-ai rezistat tu acestui targuí. înainte erai mai dur. — Când eram tânăr și torționarii erau parașutiști francezi... Atunci credeam în ceva. Era o cauză dreaptă. Poate că nu am fost convins că e drept să-l ținem pe Abdul închis pe viață — Ți s-a părut drept când ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bine ca oricine. Făcu o pauză. — Și nu e demn de războinici și de soldați să amestece femeile și copiii în luptele lor. E o tradiție și o lege la fel de veche ca și lumea. Ascultă, moșule! - vocea deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții de morală. Porcul ăsta, pedepsească-l Alah, a ucis un căpitan sub nasul meu, l-a răpit pe guvernator, le-a tăiat beregata unor bieți flăcăi care dormeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
La finalul cursurilor, Marele Bronz, cum aveam să-l botez pe bronzat, s-a apropiat de mine cu respect: "Din ce mafie ești?..." Nu zâmbisem, nu scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa clasei. Jucam rolul enigmaticului dur. L-am privit pe Marele Bronz drept în ochi, am dus degetul peste buzele strânse, omul a priceput că există și mari secrete păzite cu lacăte grele și dus am fost. Când am ieșit din Ferentari, troleul ducea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi dat o nouă speranță la viață, o viață care nu era o luptă continuă pentru supraviețuire. Poate că lumea nu era chiar atât de dură, se gândi ea. Își aminti că și casierul feribotului Îi vorbise cu blândețe și strigase după ea „Să vă aduceți aminte de mine!“. Acum, cu tânărul acesta dormind În fața ușii, gata să suporte câteva ore de disconfort pentru cineva străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie, lăsând la o parte orice subterfugiu. Am fost la Belgrad, spuse ea, trimisă de ziarul meu pentru procesul Kamnetz. Dar Îi dăduse avertismentul de care avusese nevoie și el se uită la ea cu o totală lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul acord al cuiva pe care nu-l interesa ce face. Cuvintele dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-o combată. Acestea existau, era conștient de asta, undeva În obscuritatea minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete curajul. — Ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a fost. Nu se Înțelegea prea bine ce spunea: unele cuvinte Îi erau smulse de zdruncinăturile mașinii. Povesti că fusese reținut pentru că nu declarase o bucățică de dantelă, că fusese tratat foarte dur de către soldați și că s-a tras asupra lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și mașina se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bietul nostu erou, să se miște, să respire, din cauza prea multor laude, formulate, din toate direcțiile, la adresa muncii sale. A comis însă o gafă. A facilitat o arestare fără suport, fără acoperire legală. Drasticitatea analizei care a urmat, a fost dură. Eroul a fost mutat într-o altă structură polițienească. Inferioară celei dintâi. N-a prea luat faptul în seamă. La noul loc de muncă, pe funcția, nu de șef, ci, de adjunct, s-a cuibărit ceva mai greu decât dincolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
plăcere, dar iată care este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba: — Când o să treacă Marara peste el, pielea va fi deja pusă bine. Hinói Tefaatáu va avea grijă de astă. Se lasă o tăcere grea, în timp ce toți cei prezenți se uitau unii la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de vreo patru ore și, puțin după aceea, valurile au încetat să mai vină dinspre sud-est. Ești de acord? Dacă zici tu... —Zic, pentru că eram atent la mare și la vânt, nu-mi pierdeam timpul flecărind cu prietenii, răspunse el dur. În urmă cu trei ore și ceva a trecut ultimul val, deci atunci când acest ultim val o să treacă înapoi, vom ști cât timp i-a luat pentru a se duce și pentru a se întoarce... Ești de acord? Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de presupus că erau bancuri de pești micuți sau mase de plancton, dar era clar că nu putea fi vorba de astă, căci atunci când se loveau de scândurile vasului se auzea un zgomot puternic, ca și cum ar fi fost un corp dur și compact. Oceanul este plin de mistere pe care nici eu n-aș putea să ți le explic, recunoscu Navigatorul-Căpitan, în una din acele nopți când o masă uriașă, fosforescenta, dansa în jurul lor, fără să dovedească intenții ostile. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]