15,885 matches
-
1938 până în vara lui 1939) la München, ca lector de limbă suedeză. Aici îl cunoaște pe al doilea savant german, Walther Wüst4, iranist și indogermanist, una dintre verigile importante în epocă pentru păstrarea balansului între curentele de gândire universitare și ideologia național-socialistă. În egală măsură ofițer SS, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Himmler, căruia de altfel îi și dedică lucrarea sa Indogermanisches Bekenntnis (1942)1. O mostră a implicării sale multiple în diseminarea și cimentarea ideologiei național-socialiste în mediile studiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de gândire universitare și ideologia național-socialistă. În egală măsură ofițer SS, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Himmler, căruia de altfel îi și dedică lucrarea sa Indogermanisches Bekenntnis (1942)1. O mostră a implicării sale multiple în diseminarea și cimentarea ideologiei național-socialiste în mediile studiilor universitare de istorie a religiilor (Religionswissenschaft) și orientalistică este proiectul-mamut, născut în primăvara anului 1937 din reveriile „silvice” ale lui Göring și transplantat în universități sub forma unui program de cercetare cu tema Wald und Baum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Hauer, sau chiar a lui Wikander, care îi cunoștea deja teza de doctorat despre yoga și „originile misticii” indiene, în care admirase mai ales ipotezele privind originile ariene și pre-ariene ale tehnicilor yoga, adică acele elemente care, convertite în ideologie, au generat motivația majoră a cursurilor de orientalistică, monopolizant clasate ca „indo-germanice”, din catedrele universitare germane. Totuși, cea din urmă variantă este destul de puțin probabilă, întrucât la acea dată deja legăturile lui Wikander cu Münchenul și Wüst deveniseră, încetul cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de vreun angajament politic, iar cadrul politic în care este nevoit să evolueze la Legația din Lisabona nu depinde întotdeauna de propriile sale opțiuni 2. Mai relevant mi se pare faptul că în acești ani, Eliade înregistrează destule elemente din ideologia „spirituală” germană care, o dată cu începutul războiului, câștigă teren pe măsură ce Hitler anexează treptat provincii ale Europei; ele se pot identifica în bibliografia Tratatului la care lucrează în acești ani, mai ales la primul capitol, cel mai „indo-germanic”: e vorba de multe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și azi ca operator eficient în manipularea elementelor uneori insuficiente pentru trasarea unor coerențe 3, se putea bucura însă de o apreciere considerabilă în mediile universitare germane. E foarte plauzibil ca, mai mult sau mai puțin conștient, fără să susțină ideologia nazistă, Wikander să fi preferat complicitatea acestei, pentru câțiva ani, oportune conjuncții. Decuparea câtorva amănunte a devenit vârful de lance al unor acuze, probabil întemeiate, dar lipsite de argument: bunăoară, dovada colaboraționismului sau propagandismului său nazist în faptul că Höfler
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
culturile într-o lume a puterii politice”. 3. Acestei maladii culturale îi corespunde izolarea „neutrală” a statelor germanice, Olanda, Elveția și țările scandinave. Pentru Wikander, gândirea lui Steding, ca și cea a lui Maurras 1, este fructul unei dispute cu ideologiile secolului al XIX-lea și o confruntare, lipsită de iluzii, cu problemele cele mai înalte ale culturii europene actuale. El recunoaște linii de continuitate cu gândirea franceză: bunăoară critica lui Steding, a artei și filosofiei decadente, presărate cu exotisme asiatice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Manuscrisul redactat câteva decenii după terminarea războiului, Den ariska romantiken, nu este un rechizitoriu al acestei perioade tulburi, ci o reconstituire a apariției și evoluției flexiunilor „arianului” în Europa. Partiția clară între puritatea „arianismului” primilor romantici și cel poluat de ideologiile anticlericale franceze, pregătind apariția rasismului, indică și opțiunea personală a lui Wikander: de partea lui Schlegel, adică mereu, iluzoriu sau nu, de partea neutralității științifice. La începutul anului 1944, și Münchenul, și Wüst ajunseseră pentru Wikander elemente de trecut - în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Nibelungilor...). Dar, personal, nu cred în iminența războiului. De aceea sunt încă plin de speranță în ceea ce privește sejurul dvs. printre noi. Ați primit cu siguranță scrisoarea lui Brauer. Este consternat, dar îl ajut să-și recapete curajul. Am construit o întreagă „ideologie” (aproape milenaristă)1 despre prezența dvs. la Chicago. Vă rog din toată inima să vă gândiți la acest lucru. În ceea ce privește posibilitățile de a câștiga bani în plus: și aici puteți ține conferințe (uneori, destul de bine plătite) și scrie articole pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucrările de referință pentru investigațiile lui Eliade privind societățile secrete șimorfologia inițierii: „Prin studiile lor, Lily Weiser, Otto Höfler, Stig Wikander, Geo Widengren, H. Jeanmaire și Georges Dumézil au făcut să avanseze sensibil cunoașterea confreriilor militare indo-europene, mai ales a ideologiei lor religioase și a ritualurilor lor inițiatice” - cf. „Les Daces et les loups”, Numen VI (1959), p. 19 - „Dacii și lupii”, ZGH, p. 15. Sau: „Din nefericire, nu putem insista aici asupra sociologiei, mitologiei și ritualurilor asociațiilor masculine germanice care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Auschwitz și celelalte. De-atunci, studiile - cât ar fi fost ele de savante - asuprainițierilor militare indo-europene au devenit suspecte” - cf. Jurnal II, 30mai 1973. Posteritatea științifică a amendat la aceste studii ceea ce era deficitar ca metodologie sau vizibil influențat de ideologia războinică și ariană a celui de-al Treilea Reich - vezi, în volumul de față, Introducere. Subiectul ca atare nu a dispărut însă de pe harta cercetărilor asiatice sau de istoriea religiilor, așa cum o dovedesc studii mai recente, ca, bunăoară: H. Waldmann
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
indo-europene, a religiilor arhaice, dar și ale culturilor populare contemporane, moștenitoare. 6. Fraza lui Eliade este, fără îndoială, saturată de conștiința precisă că studiile de istorie a religiilor nu mai au nici o șansă într-o țară tot mai devastată de ideologia comunistă și adepții ei, unde nu reușise să fondeze, cum ar fi vrut, o catedră sau un institut de studii orientale și istorie a religiilor și unde nu credea că se mai poate reîntoarce. În 1950, atât Giuseppe Tucci, cât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Uneori o recunoaște Dumézil însuși: „Trebuie să-i recunoaștem lui Stig Wikander, și doar lui, meritul de a fi descoperit jocul celor trei funcțiuni în Mah³bh³rata” - „Dar, cum spuneați - intervine Eribon -, a făcut-o exploatând descoperirile dvs. din 1938 despre ideologia trifuncțională la Roma și în India” - „Să spunem că a fost o fecundare reciprocă”, răspunde elegant și ambiguu Dumézil - cf. Didier Eribon, Entretiens avec Georges Dumézil, p. 157. Reverențele reciproce nu au lipsit aproape niciodată. Wikander i-a recunoscut grandoarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cercetate de Eliade, „cele mai ascunse și pline de presimțiri ale unor timpuri mai bune”, admirând la Eliade puterea de a exprima „cu luciditate cele văzute, trăsătură pe care o admirăm așa de mult la spiritul romanic”, amintește de vechea ideologie nazistă, învinsă, căreia Höfler i-a servit cu fidelitate în calitate de ofițer. (Din păcate, atât transcrierea, cât și traducerea acestei epistole sunt absolut deficitare, pe alocuri ininteligibile.) Într-o scrisoare ulterioară, oarecum informat de proxima vizită a lui Eliade la Lund
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander să-și republice teza Der arische Männerbund, într-o ediție corijată și adăugită. Un an mai târziu, Altheim publica Die Soldatenkaiser, Frankfurt am Main, 1939. Legătura dintre cercetările istorice, de orientalistică, medievistică și etnografie cu privire la societățile secrete războinice și ideologia militară nazistă ar merita un studiu aparte. Pentru exercițiile filologice ale lui Altheim, vezi Hunnische Runnen, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948, și Awestische Textegeschichte, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948. XXVtc "XXV" 1. Geo Widengren este cel care a continuat această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
El însuși vizitase Bucureștiul pentru câteva zile, în iarna anului 1944 (4-10 februarie) - vezi supra, scrisoarea I. Wikander se gândea la o Românie nouă așa cum nu a încetat să spere la vindecarea generală a lumii de maladia răspândirii comunismului și ideologiei marxiste atât în țările din blocul de Est al Europei, cât și în cele asiatice. Articole publicate în presa suedeză despre cărți asiatice conțin aproape constant expresia anti-marxismului său, un alt motiv ca prietenia sa cu Eliade să fie strânsă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aceea de a fi caracterizat ramura iraniană a arienilor (propagandistic declarați „întemeietori și premergători” ai ordinii celui de-al Treilea Reich și ai raționalității Führer-ului), prin însemnele unei boli iraționale, isteria arctică. În ’36, Nyberg se convinsese deja de eroarea ideologiei germane. Stig Wikander a preluat, în teza sa despre comunitățile de războinici ariene, interpretarea șamanică, chiar dacă raporturile sale cu savanți naziști ca Wüst au continuat până în ’41. Foarte probabil, acesta este episodul care întemeiază, retrospectiv, atitudinea negativă a lui Wikander
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mituri și folclor, și de aceea el îi selectează mai ales pe cei care reprezintă aceste domenii de interes în istoria religiilor. Lectorul dobândește viziuni interesante despre modificările interpretărilor asupra miturilor grecești și germane de-a lungul timpului, influențate de ideologii și orientări la modă. În pofida accentului pus pe studiul mitologiei, el dobândește și o bună reprezentare a modului în care interpretarea religioasă în general s-a desfășurat în diferite epoci. Astfel, s-ar fi putut foarte bine imagina o antologie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici o importanță. Cele două tipuri de dogmatici au un interes vital în oprimarea cercetării libere, autonome, a religiei. Pentru grupul pios, aceasta pare a fi o amenințare față de unicul sistem dogmatic valabil, pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de mic sector în câmpul de muncă al sociologiei. Deci, pornind de la premise diferitese ajunge la aceeași discreditare a științei religiei ca știință de sine stătătoare. Apologeții cei mai zeloși au descoperit un nou punct
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prin care a trecut România în intervalul august 1944 decembrie 1989. Totodată este și un omagiu adus acum, la împlinirea a douăzeci de ani de la Revoluția Română, celor căzuți în lupta contra comunismului, precum și tuturor celor care s-au împotrivit ideologiei totalitare în numele libertății și democrației. ÎN CONTRA SOCIALISMULUI Publicată, cu voia autorului, în traducerea lui Titu Maiorescu, acum mai bine de o sută de ani, mai exact la 1892, lucrarea lui Herbert Spencer, În contra socialismului (Din libertate spre asuprire), și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apoi publicarea de către Titu Maiorescu în două ediții, la zece ani distanță, a eseului spencerian denotă interesul stîrnit în epocă de acea lucrare; și ne explică, nouă, acum, prigoana la care a fost supus criticul în anii cincizeci din partea apărătorilor ideologiei marxiste din România sovietizată. Pentru acea perioadă, un neînsemnat emigrant, susținător al artei cu tendință, era un mai important critic și dătător de direcție decît conservatorul și "reacționarul" Titu Maiorescu. Fapt pe care noi acum sîntem datori a-l arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vieții individului, ci în întreaga lui viață". Va trebui să nu ne lăsăm furați de cîntecele de sirenă ale stîngii franceze și de viscolul imperial al comunismului moscovit; să nu alegem, aflați acum în libertate, pe iubitorii socialismului și ai ideologiei care, și nu avem voie să uităm, și-au așezat ciubota pe grumazul culturii pînă la strivirea acesteia. Acum, chiar dacă sînt acuzat că aș fi misitic, și chiar "irațional", eu urmărind în fapt, cum spune Nae Ionescu într-un articol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din realitate este sectorul cel mai bogat în fenomene noi, tipice, pline de semnificație". Și cine va citi serialul din revistă va remarca rolul de îndrumător al partidului. Pentru a-și argumenta aserțiunile, ne sînt înșirați autori care fără "ajutorul ideologiei clasei muncitoare" n-ar fi realizat "succesele literaturii noastre noi, de la Mitrea Cocor al maestrului Mihail Sadoveanu, pînă la Bărăganul lui V. Em. Gălan sau Setea tînărului prozator Titus Popovici..." (??) Exemplele sînt grăitoare în sine și nici nu mai necesită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
distincție de ordin principial între Desculț, de pildă, și Groapa". Al treilea și ultimul capitol al volumului ne povestește "ce a dat partidul scriitorilor noștri". Ne putem imagina, și fără a mai cita diverse fragmente, că, pe lîngă înarmarea cu ideologia marxistă, i-a asigurat scriitorului și o îmbelșugată viață materială și un nou public cititor etc., iar toate sînt grație partidului și revoluției sale culturale. Despre aceeași perioadă scrie și Adrian Marino în Politică și cultură, apărută la Polirom, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din urmă, "comunismul în literatură mai înseamnă suprema onoare pentru orice scriitor care concepe și scrie liber și independent, în demnitate: transformarea sa în funcționar literar și instrument docil de propagandă". Să revenim la interviul d-nei Lovinescu care ne atenționează: "Ideologia comunistă nu a fost niciodată generoasă, înșelătoare, da, generoasă, nu. Valurile de sînge erau anunțate din chiar principiul de bază; e imposibil să instalezi o dictatură absolută (fie ea și cea dorită, a proletariatului) fără vărsare de sînge. ...dictatura n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în care trăim, iar în realitate frigul, foametea, sărăcia generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape un deceniu de la dispariția ideologiei comuniste. Utopia comunistă, odată instalată, își creează propria mitologie. În fiecare școală exista colțul roșu, unde tronau fotografiile "eroilor" gen Olga Bancic, Vasile Roaită etc., cu biografiile lor prelucrate și unde pionierii aveau prilejul să-i cunoască printr-un veritabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]