15,723 matches
-
anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore corespondente. Această grafie a fost ușor modificată prin reforma ortografică din 1947, numită „"Soewandi
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
primul stat italian care a inclus întreaga Peninsulă Italică, de la căderea Imperiului Roman. În timpul regimului Partidului Național Fascist, sub conducerea dictatorului Benito Mussolini (1922-1943), regatul a fost deseori numit de naționaliști și fasciști „Noul Imperiu Roman” (italiană : "Nuovo Impero Romano", latină : "Novum Imperium Romanum"), dar această denumire nu a fost folosită la nivel oficial. Numele folosit de obicei de istorici pentru a se referi la Regatul Italiei în timpul lui Mussolini este „Italia fascistă”. În timpul fascismului, regatul s-a aliat cu Germania
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Fascist au promis să refacă statutul de mare putere europeană al Italiei prin crearea „Noului Imperiu Roman”. Mussolini a promis că Italia va deveni puterea dominantă în Marea Mediterană. Propaganda fascistă se folosea de anticul termen roman „"Mare Nostrum"” (în limba latină: Marea noastră) pentru descrierea Mediteranei. Regimul fascist crescut fondurile alocate proiectelor militare și a început planuri pentru crearea unui „Imperiu Italian” în Africa și a încercat să domine regiunile mărilor Mediterana și Adriatică. Fasciștii au luat în considerație declanșarea unor
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de mai târziu. "Jabir ibn Hayyan" (Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere latină) Occidentul ia contact cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru se întâmplă pentru prima dată în Spania. Avem operele lui Gerberto de Aurillac, ce mai târziu va deveni Papa Silvestru al II-lea. În secolul al XII-lea, Gerardo
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
și laconismul expresiei (introducerea rapidă în subiect prin construcția cu dativul: „...dau știre domniei tale...”). • Caracterul oral al mesajului. • Limbă foarte puțin deosebită de cea vorbită astăzi, cu excepția formulelor de început și încheiere, cerute de protocol în limba slavonă. Fondul latin este de 89,47℅. Valoarea morală a scrisorii constă în gestul unui român de dincoace de munți de a-i preveni pe ardeleni de pericolul invaziei turcești. 2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
-i preveni pe ardeleni de pericolul invaziei turcești. 2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Autorii lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este înlocuită cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles. 3. Primele tipărituri. Cei mai importanți tipografi ai sec. al XVI-lea au fost: a) Macarie, care în 1508 tipărește prima
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Un argumentum ad populum (latină: "apelul la lume") cunoscut și ca apelul la majoritate, în logică, este o eroare de argumentare care conclude că o propoziție este adevărată deoarece foarte multă lume crede că este adevărată; cu alte cuvinte "dacă mulți cred, atunci așa este
Argumentum ad populum () [Corola-website/Science/309537_a_310866]
-
se rotească în jurul său. La limita superioară a sistemului solar, Aristarh situa stele fixe. Scrie toate acestea în „Despre dimensiunile și distanțele mutuale ale Soarelui și Lunii” aparută în secolul al III-lea i. de Ch. și republicată în limba latină la Veneția în 1589 și în greacă la Oxford în 1684. Deși Copernic este considerat creatorul ideii heliocentrismului, este primul care a formulat această ipoteză. Ideile sale au fost dezvoltate ulterior de Aryabhata și apoi de Al-Biruni.
Aristarh din Samos () [Corola-website/Science/309533_a_310862]
-
de respect față de poporul ucrainean. Unul dintre frații Olgăi, Stepan, a devenit pictor-portretist, realizând în 1910 și un portret al surorii sale, iar un alt frate, Julian, a devenit un filolog cunoscut și autorul al mai multor cărți în limba latină. În ciuda venitului mic al tatălui, toți cei cinci fii au primit o educație aleasă. Totuși, cele două fiice au absolvit doar patru clase de școală elementară, deoarece în acea perioadă predomina concepția că locul femeii este acasă. Din fericire, Olga
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
Preistoria (însemnând "înaintea istoriei" și provenind din cuvintele latine "pre - ""înainte" și "historia - ""istorie"), reprezintă prima epocă din istoria societății omenești și se referă la intervalul de timp de la primele urme umane până la apariția documentelor istorice scrise. Ea se mai numește și epoca străveche. Epoca preistorică a durat de
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
de pe cel al Bulgariei și al Ungariei, tot ceea ce a rămas în urma lor fiind probabil câteva nume de familii. Se folosesc în mod arbitrar exemple de nume Coman, Comănescu, Comăneci, Comșa și nume de localități. Etimologia acestora este mai degrabă latină (Latin coma = coama / creastă) Unele nume pot fi însă datorate cumanilor (totuși cumanii se numeau pe ei inșiși kipceac și deci denominarea Coman de la cuman pare a fi dată de populația în mijlocul căreia au existat). Coman înseamnă și drac / diavol
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
cel al Bulgariei și al Ungariei, tot ceea ce a rămas în urma lor fiind probabil câteva nume de familii. Se folosesc în mod arbitrar exemple de nume Coman, Comănescu, Comăneci, Comșa și nume de localități. Etimologia acestora este mai degrabă latină (Latin coma = coama / creastă) Unele nume pot fi însă datorate cumanilor (totuși cumanii se numeau pe ei inșiși kipceac și deci denominarea Coman de la cuman pare a fi dată de populația în mijlocul căreia au existat). Coman înseamnă și drac / diavol Ipoteza
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
donații și arendări, vânzări, cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum au fost Cristofor, Sigismund și Ștefan Báthory, George Basta și alții. Racovița apare în diploma latină a regelui Ungariei, Ladislau al V-lea, din anul 1453, prin care „Scaunul filial al Tălmaciului” a fost încorporat la cele „Șapte Scaune” ale provinciei Cibiniensis și dat în administrarea celor Șapte Juzi, Tălmaciul împreună cu alte șase comune românești componente
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
s-a născut la Odessa, Ucraina. Era al cincilea fiu al unui preot ortodox.Copil fiind, a avut o înclinație deosebită pentru studiul limbilor.Astfel, a învățat repede atât limbi moderne că franceză, germană și engleză, precum și limbi clasice că latină, elina și ebraica. A studiat filosofie și istorie la Universitatea din Odessa, ulterior fiind gratificat cu licenția docendi de majoritatea Școlilor superioare din Rusia. În anul 1920, din cauza instaurării revoluției bolșevice, pleacă în exil împreună cu familia. El face parte din
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
împăratul a recunoscut autonomia lui Chrysus în Macedonia În timpul lui Ioniță Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârșit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciați și înființarea Imperiului Latin de Constantinopol. Între noua structură politică și țaratul vlaho-bulgar au fost o serie de conflicte militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol, unde a fost luat prizonier însuși împăratul latin
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Latin de Constantinopol. Între noua structură politică și țaratul vlaho-bulgar au fost o serie de conflicte militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii importante, între care cea din 1205 la Adrianopol, unde a fost luat prizonier însuși împăratul latin Balduin I. Ioniță aspira chiar la cucerirea Constantinopolului, dar planul său nu a reușit din cauza manevrelor politice ale adversarilor săi. Ioniță a fost ucis în 1207 de un cuman în timpul asedierii Salonicului. Ioniță Caloian ocupă astfel un loc important atât
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
al II-lea). Atunci a fost adoptată stema cu 12 benzi (6 roșii, 6 aur) și cu două labe de lup încrucișate, însemnând : "alianță între doi mari suverani", care figurează în infobox. Relații bilaterale bune a avut și cu împăratul latin din Constantinopol, precum și cu papalitatea. În 1229-1230, Ioan Asan al II-lea încearcă să-și întărească poziția față de Cruciații din Constantinopol căsătorindu-și fiica, Elena, cu împăratul latin (de fapt francez) Balduin al II-lea. Acest proiect provoacă atacul despotului
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
care figurează în infobox. Relații bilaterale bune a avut și cu împăratul latin din Constantinopol, precum și cu papalitatea. În 1229-1230, Ioan Asan al II-lea încearcă să-și întărească poziția față de Cruciații din Constantinopol căsătorindu-și fiica, Elena, cu împăratul latin (de fapt francez) Balduin al II-lea. Acest proiect provoacă atacul despotului bizantin de Epir și Salonic: Teodor I Anghelos Duca Comnenul. Ioan Asan al II-lea îl înfrânge pe Comnen la Clocotnița (pe fluviul Marița, în bulgărește: Клокотница) în
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Tîrnova (în bulgară Търново, „Tărnovo”). Ioachim I (în bulgară св. Йоаким I, „Sf. Ioakim I”) este numit patriarh. În același an, Țaratul româno-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, condus de Ioan al III-lea Ducas Vatatzes, împotriva Imperiului Latin, al cruciaților, de la Constantinopol. După moartea soției sale unguroaice, Anamaria, Ioan Asan al II-lea se căsătorește cu Irina Comnena, fiica prizonierului orbit, Teodor I Anghelos Duca Comnenul, atunci eliberat și onorat. Șovăielile lui Ioan Asan între tabăra latină și
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Imperiului Latin, al cruciaților, de la Constantinopol. După moartea soției sale unguroaice, Anamaria, Ioan Asan al II-lea se căsătorește cu Irina Comnena, fiica prizonierului orbit, Teodor I Anghelos Duca Comnenul, atunci eliberat și onorat. Șovăielile lui Ioan Asan între tabăra latină și cea greacă atrag implicarea ungurilor, care, cu consimțământul papei, au atacat Țaratul vlaho-bulgar în jurul anului 1230 și în 1238. După campania din 1230, Ioan Asan al II-lea pierde teritoriile nord-dunărene, iar regele Ungariei înființează banatul Severinului în Oltenia
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
BCRA.. Creat în 1942, Biroul (american) de Servicii Strategice și-a desfășurat cea mai mare parte a activității în Europa și în regiunea Mediteranei, serviciile de informații militare s-au ocupat de zona pacifică, iar FBI a preluat responsabilitatea Americii Latine. OSS avea trei „antene”: în Londra, la Geneva și la Tangier. Dacă prima colabora cu SOE, politica OSS diferea de cele ale serviciile britanice: americanii preferau să ajute rețelele negaulliste, în special pe cele controlate sau inspirate de generalul Henri
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
deformități a coloanei vertebrale, era poreclit "îl gobbo" ("cocoșatul"). Înclinat mai de grabă studiului operelor clasice, devine elevul lui Michele Ermini, bibliotecarul cardinalului Lepoldo de' Medici, dobândind în scurt timp faima unei ample erudiții, în special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina") a orașului Florența, care reunea bibliotecă din "Palazzo Pitti", "Bibliotecă Medicea Laurenziana" pentru manuscrise și "Bibliotecă Nazionale Centrale di
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
însă, să pălească la scurt timp, atunci când vor descoperi că alfabetul necunoscut părea să semene cu majoritatea limbilor de circulație internațională din sec. XVI-XVII, și totuși, să nu aibă corespondent,cu nici una dintre ele. Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
imaginar. Termenul "teleportare" a fost întrodus la începutul anilor 1900 de scriitorul american Charles Fort pentru a descrie straniile dispariții și apariții anomale, care după gândul lui erau legate. El a unit termenul grec "tele-" (ce înseamnă "departe") cu termenul latin "portare" (ce înseamnă "a căra", "a duce"). Pentru prima dată termenul a fost folosit de Fort în paragraful doi a cărții sale "Lo!". 1931 - "În această carte am notat, că sunt indicații de existență a unei forțe de transportare pe
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
eshatologia, în limba greacă veche: ', cuvânt compus din τὰ ἔσχατα ' = "ultimele lucruri" și "logos" → "-logie" = "studiu", "învățătură" despre...) este o doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte (""eshatologie individuală"") și destinul final al lumii (""eshatologie universală""). Termenul latin, căzut în desuetudine, este ""De Novissimus"". ""Escatologia individuală"" derivă din doctrina imortalității personale sau, cel puțin, din ideea supraviețuirii într-o formă oarecare după moartea fizică, urmărește să lămurească condiția, temporară sau eternă, a sufletului fiecărui individ în parte, și
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]