KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...542 543 544 ...567 >

14,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste. Și apoi, când eu l-am sărutat, simțeam acea rupere din mine când m-am aplecat peste chipul drag și când am atins buzele mele de obrazul atât de drag. Nu mă puteam concentra În nimic, prin fața mea se succedau acele scene unice, minunate, ale Începuturilor acestei iubiri. Mai ales scena Îmbrățișării, când În suflet mi s-au revărsat minunății atunci când capul meu s-a lăsat supus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi era de ajuns ca să visez. Apoi s-a Îmbrăcat și am mers să-l conduc jos. La plecare, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Nici măcar nu bănuiam că o să mă sărute, prea rece fusese atmosfera. Apoi, Însă, mi-a cerut și mie să-l sărut. M-am codit la Început, iar apoi, cu sufletul cuprins de o exaltare nemaiîntâlnită, l-am prins cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
rece fusese atmosfera. Apoi, Însă, mi-a cerut și mie să-l sărut. M-am codit la Început, iar apoi, cu sufletul cuprins de o exaltare nemaiîntâlnită, l-am prins cu mâna dreaptă pe după gât și l-am sărutat pe obrazul drept. A fost un gest spontan, plăcut, aproape dureros. Când mă apropiam din ce În ce ca să-i ating cu buzele obrazul, aveam senzația de disperare, doream să fug și În același timp o forță mai puternică mă chema să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cuprins de o exaltare nemaiîntâlnită, l-am prins cu mâna dreaptă pe după gât și l-am sărutat pe obrazul drept. A fost un gest spontan, plăcut, aproape dureros. Când mă apropiam din ce În ce ca să-i ating cu buzele obrazul, aveam senzația de disperare, doream să fug și În același timp o forță mai puternică mă chema să mă apropii de omul drag. E un sentiment pe care literele nu-l pot reda, e ceva care izbucnește dinăuntru și cuprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin bădăran din inconștiență de mascul răsfățat. Nu sunt la Înălțime. Îmi retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
o iubesc; mă roade gândul că ea mă Înșală, că poate să mă Înșele după ce mi-a declarat că eu sunt alfa și omega pentru ea; cred că e o chestiune de orgoliu stupid; o suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că, de câte ori face dragoste cu mine, i se Înroșesc obrajii intens, apare o petală de lalea aprinsă pe tenul acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mă Înșele după ce mi-a declarat că eu sunt alfa și omega pentru ea; cred că e o chestiune de orgoliu stupid; o suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că, de câte ori face dragoste cu mine, i se Înroșesc obrajii intens, apare o petală de lalea aprinsă pe tenul acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că, de câte ori face dragoste cu mine, i se Înroșesc obrajii intens, apare o petală de lalea aprinsă pe tenul acela cretos de regină habsburgică; acum, primul lucru ce inspectez când sosește sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o biată ființă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
dormit lângă mine și nu m-a atins nici cu răsuflarea sa. Când eu Îmi apropiam șoldul de al său, și-l retrăgea instinctiv, ca și cum ar fi fost o atingere impudică. La fel, când părul meu se răsfira mângâindu-i obrazul, Îl da la o parte cu o mișcare reflexă. Martin nu mi-a spus niciodată, cu nici o ocazie, o vorbă obscenă, nu m-a privit niciodată ca pe o femeie; el te privește direct În ochi, căutând În tine un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
zăpada, era mai afânată; mă dezgroapă ceilalți copii, suntem În pauza mare; cine a observat dispariția mea a fost Olga; după o oră de căutări, ea era cea care mă scutura cel mai tare de zăpadă, Îmi freca părul, mâinile, obrajii, plângând cu acea gingășie a copilului ce se preocupă de alt copil din pură prietenie. Ce s-a petrecut În căpșorul ei nu se știe; deși eram lângă ea, brusc, am dispărut alunecând Într-o fisură, adică am fost și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de 10 ani. Îmi dau seama acum că am rămas marcat de fragilitatea brațelor ei, ce mă strângeau drăgăstos, mă recuperau treptat din absență; mâinile ei, arzând de ger și febra interioară, scuturându-mi părul (prima parte reînviată), frecându-mi obrajii cu disperare să mă trezesc, oprindu-se gingașe pe ochi, pe nas, pe gură, reluându-mă În stăpânire, smulgându-mă treptat din absență; iată, o revăd susurând: plânge, râde fericită, mă bate pe umeri (Înghețase sloi zăpada În pulovărul vărgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă mă Înșală ca să se răzbune? Mă Întorc brusc spre ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă că, atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă că, atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a feței; o comprimă, parcă ar obliga-o să se retragă, să lase globulele acelea pulsând să irumpă-n afară și să spună ele povestea adevărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
A.; el, corpul, rămâne pur, mă visează, mă așteaptă doar pe mine, deși e probabil terfelit, consumat În gesturi nefirești; de câte ori vreau să constat dacă mă trădează, nu mă mai ghidez după zarea albastră a ochilor, mut privirea spre pomeții obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării. Am devenit un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu cine te-ai...?“. Mă Înfurii, ridic mâna s-o lovesc; ea râde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și milenii de absolutismul necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg șiroaie, fără să le poată opri, fără să se sinchisească de nimeni. E fericită, biata de ea. (duminică) Mă amuz să constat și eu că nu există nimic nou sub soare; totul a mai fost spus (bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un brad, după o oră, când ies să-mi fac plimbarea de după lectură. E strânsă toată În hanoracul ei albastru și mă trage brusc spre ea, „să se Încălzească numai“, Îmi spune; mă Îmbrățișează prinzându-mă pe nepregătite, Își apasă obrajii de pieptul meu: „Azi noapte eu n-am dormit nici o clipă, te-am vegheat tot timpul, tu nici n-ai simțit că m-am uitat la tine cum dormi“. „Păi tocmai de aceea ai și Îndrăznit“, Îi spun, „altfel ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fost dat pasului său mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur, simțind că muntele cel adevărat rămăsese În urmă, culmea Muntelui din el nu i se arăta Încă nicăieri. Gerul Îi Înghețase pe obraz neputința din lacrimi. Copleșit, se așeză o clipă, refuzându-și orice gând. Și, deodată, se liniști. 20 iulie 1965 Am trecut de atâtea ori pe aici. Pasul mi-este rar și greu de gânduri. De fiecare dată, m-au frământat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
obiect considerat, la vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să mă mângâi pe obraz, să mă pipăi, dar e curios că nu atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins Însă că Întâlnesc pe cel dinaintea mea, ce mă privea cu mirare că exist, că arăt așa, că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pe acelea „luate din căluș“. A fi „mutul“ Însemna să fii cineva. (azi) Să fii gelos. Ce decadență! A spiritului și a corpului. Mă simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc!“. (marți) „Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-i faci cele mai proaste glume, nu se supără niciodată, cum ar face o fată simpluță de la țară, care Îți aplică imediat o palmă peste față dacă Îi zici „proastă“; ea râde languroasă, se pisicește lângă umărul tău, Își apropie obrazul de haina ta și toată lumea crede că i-ai făcut un compliment drăgăstos. Poate fi vorba despre o alintare intimă, posibilă Între doi tipi tari ce se iubesc, mai știi; de aceea, sunt capabili să se certe oricând, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

foame și că ea nu mai așteaptă nici pe prințul... Titu se simțea atât de fericit, că trebuia să se răcorească. Se repezi deci la Marioara, o luă în brațe și începu s-o sărute pe gură, pe ochi, pe obraji, până ce toată o ciufuli, ba-i mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o cunoșteau. Puțin mai scundă ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția mai ales când dansa. Îi plăcea să danseze mai mult ca orice

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]