15,576 matches
-
mai bună În acest sens decât imaginea morții Înseși pe care o avem În fața ochilor, așezată pe un scaun și Înfășurată În cearceaful său, și având pe orografia chipului său osos un aer de totală deconcertare. Se uită neîncrezătoare la plicul violet, Îl Întoarce pe toate fețele ca să vadă dacă găsește pe el vreuna din acele specificații pe care poștașii trebuie să le scrie În cazuri similare, cum ar fi, refuzat, schimbat domiciliul, lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
noi, tehnologii tot mai perfecționate, poate Într-o zi mă hotărăsc să Încerc, până atunci voi continua să scriu cu stilou, hârtie și cerneală, are șarmul tradiției, și tradiția cântărește mult În treaba asta de a muri. Moartea privi fix plicul de culoare violetă, făcu un gest cu mâna dreaptă și scrisoarea dispăru. Am aflat astfel că, Împotriva a ceea ce credeau atâția, moartea nu duce scrisorile la poștă. Pe masă se afla o listă de două sute nouăzeci și opt de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la poștă. Pe masă se afla o listă de două sute nouăzeci și opt de nume, ceva mai puțin decât media obișnuită, o sută cincizeci și doi de bărbați și o sută patruzeci și șase de femei, un număr egal de plicuri și coli de hârtie de culoare violetă destinate următoarei operațiuni poștale, sau deces-prin-poștă. Moartea adăugă la listă numele persoanei căreia Îi era destinată scrisoarea care se Întorsese la punctul de plecare, sublinie cuvintele și așeză pixul În suport. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gluga dată peste cap, meditează la ceea ce s-a Întâmplat, În timp ce oasele degetelor sale, sau degetele sale de oase, bat darabana pe tăblia mesei. Se surprinde un pic dorind ca scrisoarea trimisă din nou să-i vină iar returnată, ca plicul să poarte, de exemplu, indicația de lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută, pentru că asta, da, ar fi o surpriză absolută pentru cineva care a reușit Întotdeauna să descopere unde ne ascunsesem, dacă am crezut vreodată că puteam scăpa de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
surpriză absolută pentru cineva care a reușit Întotdeauna să descopere unde ne ascunsesem, dacă am crezut vreodată că puteam scăpa de ea În acest mod copilăresc. Nu crede, totuși, că presupusa lipsă de la domiciliu Îi va apărea notată pe dosul plicului, acolo arhivele se actualizează continuu În mod automat la fiecare gest și mișcare pe care o facem, la fiecare pas, schimbare de casă, de profesie, de obiceiuri și uzanțe, dacă fumăm sau nu fumăm, dacă mâncăm mult, sau puțin, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În termenul, irevocabil și fără drept de prelungire, de o săptămână, vă doresc să folosiți cât de bine puteți timpul pe care Îl mai aveți, servitoarea dumneavoastră devotată, moarte. Două sute nouăzeci și opt de foi, două sute nouăzeci și opt de plicuri, două sute nouăzeci și opt de tăieri de pe listă, nu s-ar putea spune că o astfel de muncă te omoară, dar adevărul este că moartea ajunse la sfârșit istovită. Cu gestul mâinii drepte pe care deja i-l cunoaștem făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
n-a avut vreodată mai multă putere decât mine, eu sunt moartea, restul nu e nimic. Se ridică de pe scaun și se duse la fișier, de unde se Întoarse cu fișa suspectă. Nu exista nici o Îndoială, numele corespundea cu cel de pe plic, adresa la fel, profesia era cea de violoncelist, starea civilă era În alb, semn că nu era căsătorit, nici văduv, nici divorțat, căci În fișierele morții nu apare niciodată starea de necăsătorit, ajunge să te gândești ce prostie ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
uite să trimită scrisorile zilei. Gândi și instantaneu două sute optzeci și patru de fișe apărură pe masă, jumătate erau bărbați, jumătate erau femei, și odată cu ele două sute optzeci și patru de coli de hârtie și două sute optzeci și patru de plicuri. Moartea se așeză din nou, puse deoparte fișa muzicianului și Începu să scrie. O clepsidră de patru ore avea să lase să cadă ultimul fir de nisip exact când ea termină de semnat a două sute optzeci și patra scrisoare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din nou, puse deoparte fișa muzicianului și Începu să scrie. O clepsidră de patru ore avea să lase să cadă ultimul fir de nisip exact când ea termină de semnat a două sute optzeci și patra scrisoare. O oră după aceea plicurile erau Închise, gata de trimis. Moartea se duse după scrisoarea pe care o trimisese de trei ori și de trei ori fusese returnată și o puse pe grămada de plicuri de culoare violetă. Îți voi da o ultimă șansă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a două sute optzeci și patra scrisoare. O oră după aceea plicurile erau Închise, gata de trimis. Moartea se duse după scrisoarea pe care o trimisese de trei ori și de trei ori fusese returnată și o puse pe grămada de plicuri de culoare violetă. Îți voi da o ultimă șansă, spuse ea. Făcu gestul obișnuit cu mâna stângă și scrisorile dispărură. Încă nu trecuseră zece secunde când scrisoarea muzicianului reapăru, În tăcere, pe masă. Atunci moartea spuse, Asta ai vrut, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cine tace, consimte. Coasa tăcuse, prin urmare consimțise. Înfășurată În cearceaful ei, cu gluga trasă pe spate ca să-și lase vederea liberă, moartea se apucă de treabă. Scrise, scrise, orele trecură și ea tot scria, și erau scrisorile, și erau plicurile, și era Îndoitul, și era lipitul, vă veți Întreba cum reușea dacă nu are limbă nici de unde să-i vină salivă, asta, domnii mei, era În vremurile fericite ale artizanatului, când Încă trăiam În cavernele unei modernități care abia Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și era lipitul, vă veți Întreba cum reușea dacă nu are limbă nici de unde să-i vină salivă, asta, domnii mei, era În vremurile fericite ale artizanatului, când Încă trăiam În cavernele unei modernități care abia Începea să răsară, acum plicurile sunt din acelea numite autocolante, li se Îndepărtează fâșiuța de hârtie, și gata, dintre multele Întrebuințări pe care le avea limba, se poate spune că aceasta a trecut În istorie. Moartea nu ajunse la sfârșit cu Încheietura mâinii desfăcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acestei morți ale noastre, care dintotdeauna umblă pe aici sub formă de schelet, Încheietura mâinii Îi este desfăcută din naștere, ajunge să ne uităm la radiografie. Gestul de expediere făcu să dispară În hiperspațiu cele două sute optzeci și ceva de plicuri de azi, Întrucât numai de mâine avea să Înceapă coasa să Îndeplinească funcția de expeditor poștal care-i fusese recent Încredințată. Fără să rostească vreun cuvânt, nici adio, nici la revedere, moartea se ridică de pe scaun, se Îndreptă spre singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din aceia pe care admiratorii Îi așteaptă o oră numai ca să-i atingă sau să le ceară un autograf, Dacă asta e problema, pot să vă cer și eu unul, n-am adus albumul de autografe, dar am aici un plic care ar fi perfect pentru asta, Nu m-ați Înțeles, ceea ce am vrut să spun este că, deși mă simt onorat de atenția dumneavoastră, nu simt că aș merita-o, Publicul nu pare să fi fost de aceeași părere, Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru șpăgi. Aici mă tem că va trebui să mă credeți pe cuvânt. — Ei bine, să sperăm că te pricepi să apreciezi pentru ce merită să plătești. — N-am avut plângeri. Și presupun că vrei un avans. Îmi dădu un plic: — Înăuntru vei găsi o mie de mărci. Consideri mulțumitoare această sumă? Am aprobat din cap. — Vreau, desigur, o chitanță pentru banii ăștia. Bineînțeles, i-am zis și am semnat hârtia pe care o pregătise. O manieră foarte profesională, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit un plic în care erau două scrisori care fuseseră scrise de către fiul meu unui alt bărbat. Doctorului Kindermann. Bineînțeles că am recunoscut scrisul fiului meu și, deși nu le-am citit, am știut că sunt de natură intimă. Fiul meu e homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai făcut așa ceva înainte v-ar fi spus să îi dați înapoi bilețelele la fiecare plată. Ca să vă împiedice să strângeți orice dovezi împotriva lui. — Da, înțeleg. Am aruncat o privire la ceea ce în mod optimist numeam dovezi. Bilețelele și plicurile erau scrise la mașină pe articole de papetărie de bună calitate, fără nici o trăsătură distinctivă, și erau expediate din diverse cartiere din vestul Berlinului - W.35, W.40, W.50 - toate timbrele celebrând a cincea aniversare de la venirea naziștilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dragoste ale lui Reinhard Lange erau în mod sigur de ajuns ca să-i asigure nerușinatului lor autor o excursie într-un KZ, unde să aibă pieptul plin de triunghiuri roz. — Dr. Lanz Kindermann ăsta, am zis eu citind numele de pe plicul mirosind a parfum de lămâie. Ce anume știți, de fapt, despre el? — A fost o perioadă când Reinhard a fost încurajat să se lase tratat de homosexualitatea sa. La început, a încercat diverse preparate pe bază de hormoni, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Becker rânji. Conducând într-acolo, păru să-și recapete ceva din buna dispoziție. — Vă supărați dacă vă pun o întrebare foarte personală, domnule? Am ridicat din umeri: — Dă-i bătaie. Numai să nu fiu nevoit să pun răspunsul într-un plic și să-l trimit prin poștă. — Păi, întrebarea e: V-ați pus-o vreodată cu o evreică, domnule? M-am uitat la el, încercând să-i prind privirea, dar se uita fix înainte. — Nu, nu pot să zic că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acum dumneavoastră aranjați o mașină pentru soțul meu. Nici nu vă pot spune cât de mult vă mulțumim. I-am strâns mâna cu compasiune și apoi am plecat. De la farmacia de jos am cumpărat niște prafuri și am înghițit un plic în mașină. Becker mă privi cu dezgust: — Dumnezeule, nu știu cum de puteți să faceți asta, zise el scuturându-se. — Își face efectul mai repede așa. Iar după cele prin care tocmai am trecut nu pot zice că am băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Elsa se întoarce: „Spune-mi, ce vrei?“ (de obicei le tutuiește pe fetele din clasele inferioare). Italia se simte rău, amețește, nu a dormit și nu a mâncat. „Nimic“, spune și se întoarce spre ușă. Apoi privirea îi cade pe plicul alb cu ecografia aflat în hol... Între prima și a doua operație o sun pe Elsa. — Cum te simți? — Foarte bine. Nu ieși? — Mai târziu puțin, derulez un interviu. — Să nu deschizi nimănui. — Cui ar trebui să-i deschid? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în spatele ei. Deasupra noastră atârnau o grămadă de animăluțe din pluș prinse cu ventuze din gumă de tavan. În raionul dedicat distracției copiilor erau jocuri din plastic cu colțurile rotunjite, iar fetele de la casă, cu o pălărioară în formă de plic roșu, ca și minijupa, dăruiau tuturor copiilor care ieșeau din magazin un balon fixat pe o mică tijă din plastic. Am urcat cu scara mobilă. Ne-am plimbat amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim să ne hotărâm. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități risipite pe cele cinci continente, dar par să nu fie încredințate niciodată poștei regulate, ci unor mesageri ocazionali, care le franchează altundeva, din care cauză timbrele de pe plicuri nu corespund țării de proveniență. Și cronologia e incertă: sunt scrisori ce fac referiri la misive precedente, care rezultă, însă, că au fost, scrise mai târziu; scrisori ce promit precizări ulterioare, care se află, însă, în pagini datate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ikoka, autor de altfel mai mult decât respectabil. Vă pot da o traducere engleză, pentru a vă despăgubi de pierderea suferită. Am luat volumul care se afla pe masă și i l-am dat, după ce l-am pus într-un plic, ca să nu fie tentat să-l răsfoiască și să-și dea imediat seama că nu avea nimic comun cu Într-o rețea de linii ce se intersectează și nici cu vreun alt roman al meu, apocrif sau autentic. — Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cum? Tu și majoreta nu sunteți încă pregătiți să mergeți împreună într-o călătorie? Sau cumva e interzis să călătorești înainte de căsătorie? El a oftat, sugerând că nici nu se aștepta la altceva din partea lui Emmy, i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]