13,830 matches
-
Șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei, inclusiv în Carpații din România. Până nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola terrestris scherman". În România a fost studiat
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm, greutate: 65-130 g, iar șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"): lungime cap + trunchi: 150-190 mm; membrele posterioare: 28-32 mm; coada: 80-120 mm, greutate: 100-250 g. Șobolanul de apă de munte este răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei: Alpi, Carpați, Munții Cantabrici, Masivul Central (Urrieles) din Spania, Pirinei. A fost găsit în zonele montane din Andorra, Austria, Croația, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
Munții Cantabrici, Masivul Central (Urrieles) din Spania, Pirinei. A fost găsit în zonele montane din Andorra, Austria, Croația, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția, Ucraina. În România șobolanul de apă de munte este răspândit de o parte și de alta a lanțului carpatic între altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar, în păduri. În România este întâlnit
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
le (Arvicolinae) cu denumiri mai vechi arvicolide (Arvicolidae), microtide (Microtidae), microtine (Microtinae) este o subfamilie de rozătoare răspândite în Eurasia și America de Nord, din care face parte șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"), șoarecele scurmător ("Myodes glareolus"), șoarecele subpământean ("Microtus subterraneus"), șoarecele de zăpadă ("Chionomys nivalis"), șoarecele de pământ ("Microtus agrestis"), șoarecele sudic de câmp
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
o viață acvatică, având o coadă mult mai lungă, care este turtită latero-lateral, folosită drept cârmă. La membrele posterioare ei au degetele parțial unite printr-o membrană înotătoare, mărginită de peri aspri, pentru a ajuta la înot. le sunt larg răspândite în regiunea holarctică, fiind găsite pe întreg teritoriul al zonei temperate din America de Nord, Europa și Asia. Lemingii se întâlnesc la latitudini nordice extreme până la Cercul Polar, iar câteva specii de șoareci arvicolini sunt endemice în munți. Bizamul este nativ în
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
drepți ai Răutului, etc.) întretăiate în toate direcțiile, care au înfățișarea unei aglomerări nesfârșite de dealuri mai mult sau mai puțin rotunjite. Întinse suprafețe sunt supuse eroziunii, cu văi adânci disecate de traversarea râurilor mai sus enumerate; de asemenea sunt răspândite rigolele, ravenele și hârtoapele (depresiuni cu diametrul de 3-5 km în formă de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari sau mai mici, s-au format în timpurile miocenului, atunci sedimentele continentale
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
(Hydrodamalis gigas) este o specie de lamantin extins. Lamantinul a fost răspândit în primă fază în Marea Bering. A fost descoperită în apropierea coastei asiatice, în anul 1741 de către biologul Georg Steller, care călătorea alături de exploratorul Vitus Bering. Timp de 27 de ani de la descoperirea de către europeni, lentă și ușoară de vânat
Vaca de mare a lui Steller () [Corola-website/Science/333714_a_335043]
-
unui stejar bătrân, capul său în comparație cu corpul este mic, nu are dinți, ci doar două oase plate și albe - unul deasupra iar celălalt dedesubt”. Specia era complet domesticită, conform spuselor și studiilor lui Steller. Fosilele acestei specii au fost inițial răspândite de-a lungul coastei Oceanului Pacific, ajungând până în sudul Japoniei și al Californiei. Data fiind rapiditatea cu care vaca de mare a lui Steller a dispărut, cel mai probabil acest lucru s-a întâmplat datorită oamenilor care au ajuns în zona
Vaca de mare a lui Steller () [Corola-website/Science/333714_a_335043]
-
Șoarecele scurmător (Myodes glareolus, sinonim Clethrionomys glareolus) denumit și șoarece scurmător de pădure, șoarece roșu, șoarece roșu de pădure este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în regiunea palearctică a Europei și Asiei, care trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților. În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia. Este un rozător de talie
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
roșu de pădure este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în regiunea palearctică a Europei și Asiei, care trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților. În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia. Este un rozător de talie mică. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 8-11 cm; a cozii de 4-6 cm; iar greutatea de 15-36 g. În stare liberă are o durată de viață
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
adulți. Suprafețele de masticație ale molarilor cu bucle și triunghiuri de email nu sunt ascuțite ca la celelalte arvicoline din România ("Arvicola", "Microtus", "Pitymys"), ci au vârfurile rotunjite. Femelele au 4 perechi de mamele: două pectorale și două inghinale. Este răspândit în vestul Regiunii Palearctice, din Marea Britanie și Peninsula Scandinavă spre sud până în Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
două pectorale și două inghinale. Este răspândit în vestul Regiunii Palearctice, din Marea Britanie și Peninsula Scandinavă spre sud până în Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
În 2012, romanul a fost nominalizat la secțiunea Red Tentacle (roman) a premiului Kitschies (2012), iar în 2013 a fost recompensat cu premiile British Science Fiction Association și John W. Campbell. Cartea prezintă un viitor în care omenirea s-a răspândit prin sistemul solar și este condusă de clanuri. Familia Ulanov se află în vârful ierarhiei, controlând totul, iar celelalte familii se luptă pentru a dobândi sau a-și păstra diverse privilegii și ministere. Romanul este format din trei părți. În
Jack-din-Sticlă () [Corola-website/Science/333740_a_335069]
-
Șoarecele subpământean (Microtus subterraneus, sinonim Pitymys subterraneus) este un șoarece din familia Cricetidae, subfamilie Arvicolinae, de talie mică (lungimea cap + trunchi = 7-10 cm; greutatea = 12,5-23,5 g.), răspândit în principal în Europa, inclusiv în România și Republica Moldova. Șoarecele subpământean este un rozător arvicolin de talie mică, având lungimea cap + trunchi = 75-106 mm; coada = 22-35 mm; greutatea = 12,5-23,5 g. Longevitatea este numai 1-2 ani. Are o blana
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
Austria, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, sudul Germaniei, Grecia, Ungaria, nordul Italiei, Liechtenstein, Luxemburg, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția, Turcia, Ucraina. În România este răspândit în mai toate regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a fi numeros. Este larg răspândit din zonele de câmpie până la altitudinea de 2400 m, prin pășunile și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
Italiei, Liechtenstein, Luxemburg, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția, Turcia, Ucraina. În România este răspândit în mai toate regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a fi numeros. Este larg răspândit din zonele de câmpie până la altitudinea de 2400 m, prin pășunile și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
fi soarta tătarilor din „Orașul Nou”, convingător este faptul că după pierderea întâietății din zonă, lituanienii care în 1363 ocupă Podolia (iar în 1369 teritoriile cuprinse între cursurile inferioare ale Nistrului, Prutului și Siretului, asupra cărora pentru scurt timp se răspândește denumirea), în persoana fraților Koriatovici în frunte cu Iurg și care la finele aceluiași deceniu ies la mare de pe ambele maluri ale Nistrului. După ce orașul a fost părăsit de tătari, clădirea principă a citadelei a devenit reședința pârcălabului de Orhei
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră hanīfii, care contestau politeismul, fără a se alătura însă marilor religii monoteiste. Iudeii își răspândeau învățăturile talmudice în marile oaze ( mai ales Yaŧrib ); creștinii ( începând cu ereticii, cu monofizismul iacobit al ġassanizilor, nestorianismul lahmizilor ) erau cunoscuți beduinilor nu numai prin misionariate ( precum cel din Origene, secolul al IV-lea ), ci și prin călugării, sihaștrii care
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
portant" Appianus istorisește de asemenea că, trecând prin deșert pentru a scăpa de războiul egiptean, beduinul care-l însoțea a ghicit după strigătul unei ciori repetat de trei ori că în apropiere se afla un râu.” „Animalele, ca forțe divine răspândite pe pământ, păsările care sfătuiesc și avertizează, accentul pe practici divinatorii privind solul, flora și fauna, precum și palmomanția și anumite tehnici ale extazului au fost caracteristici ale divinației tuturor semișilor ( Fahd, 1966:21-29 ). La fel ca la celelalte civilizații semite
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
subterană, cu trunchi cilindric, cap turtit dorsoventral, cu urechi externe rudimentare, ochi ascunși sub piele și cu coadă scurtă sau fără coadă. Picioarele pentadactile sunt aproape la fel de lungi, dar cele anterioare sunt mai puternice. Subfamilia nu cuprinde decât genul "Spalax", răspândit în Europa, Asia și nordul Africii. Sunt rozătoare subterane foarte specializate, care trăiesc permanent în galeriile pe care le fac rozând și scurmând pământul cu picioarele dinainte. Galeriile sunt complicate și pământul scos este ridicat în mușuroaie mari, cu un
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
pereche pectorală și una inghinală, Numărul diploid de cromozomi de la 48, 50, 54 și 56 la orbetele mic ("Spalax leucodon") până la 60 la orbetele mare ("Spalax microphthalmus") și 62 la orbetele gigant ("Spalax giganteus"). Cele 13-16 specii de orbeți sunt răspândite în estul regiunii mediteraneene și sud-estul Europei - Austria, Ungaria, România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Turcia, în stepele și silvostepele părții europene a Rusiei la est până la râul Emba, în sud-vestul Asiei (Iran, Irak, Siria, Israel, Iordania) și nord-estul
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
2 săptămâni după naștere ei se acoperă cu peri cenușii lungi și ajung la circa 8 cm în lungime. La vârsta de 4-6 săptămâni părăsesc cuibul. În România trăiesc două specii - orbetele mare ("Spalax leucodon") și orbetele mic ("Spalax microphthalmus") - răspândite în Câmpia Transilvaniei, în Câmpia Dunării, în Bărăgan și în Dobrogea; (popular) cățelul-pământului sau țâncul-pământului.
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
lung, și conducta sa se deschide pe fața dorsală a esofagului. Pereții săi sunt alveolari și puternic vascularizați. Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când la suprafața apei pentru a înghiți aer. Lepisosteiformele existente sunt răspândite în apele dulci din estul Americii de Nord, la nord până în Montana (SUA) și sudul provinciei Quebec (Canada), la vest până în Montana și în America Centrală și Cuba. Speciile fosile (dispărute) de lepisosteiforme aveau o biodiversitate și un areal mult mai mare. Fosile
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
nuanță roșcată sau gălbuie. Masculii au un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri aspri, care se extinde pe piept, este legată de o glandă cutanată cervicală. Este răspândit în Africa de Vest, Africa Centrală și vestul Africii de Est. Liliacul frugivor gulerat mic a fost găsit de-a lungul ecuatorului în următoarele țări: Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Republica Democrată Congo, Coasta de Fildeș, Guineea Ecuatorială (Bioko), Gabon, Ghana, Guineea, Liberia, Nigeria
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
și produse finite. S-au găsit obiecte făcute în Bizanț și Asia Centrală. În jurul fortului exista o suburbie, ai cărei locuitori se ocupau în afară de agricultură și cu topirea și prelucrarea fierului. În așezare au fost găsite mai multe elemente similare celor răspândite în Rusia Kieveană, o parte dintre acestea fiind probabil aduse de la Kiev. S-au găsit un număr mare de fusaiole (piese de ax manual) din ardezie roșie, care se extrăgea într-un singur loc în Europa, aproape de Ovruci, în regiunea
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]