15,959 matches
-
alte idiomuri. Astfel de situații sînt oferite de obicei de limba engleză, care a cunoscut o deosebită îmbogățire și a căpătat o mare mobilititate în epoca modernă, exerci-tînd apoi o insistentă influență asupra lumii contemporane. Engleza a împrumutat din latină verbul exhaurio, -ire, -si, -tum "a secătui, a goli", "a termina" în forma to exhaust [ig΄z(:st] "a scoate, a goli", "a epuiza", a cărui formă se explică prin paticipiul (folosit deseori cu valoare adjectivală) exhausted [ig΄z(:stid] ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
democracia este din lat. democratia. De la această bază s-au format pe terenul limbii portugheze și alte cuvinte precum: democratismo [demokrə΄ti(mu] și un cuvînt interesant precum democracidade [democrasi΄dadə] "calitatea de a fi democrat; spirit democrat" (democratico + -idade). Verbul democratizar este un împrumut din franceză (după unii specialiști ar fi un derivat pe terenul limbii portugheze) de la care s-a format derivatul democratizaçăo "democratizare". Pe de altă parte, de la gr. éthnos a rezultat în portugheză prefixoidul etn(o)-, cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întreprindere este constatarea romaniștilor că în vreme ce latina era o limbă sintetică, fiindcă însuma prin desinențe și sufixe valorile gramaticale ale cuvintelor în chiar structura lor, limbile romanice sînt analitice, căci redau aceste valori de obicei prin cuvinte ajutătoare, precum prepozițiile, verbele auxiliare sau unele adverbe. Nu există însă limbi în totalitate sintetice și nici limbi în totalitate analitice, ci oricare limbă este în același timp și sintetică și analitică, încît mai corect este să se afirme că limbile romanice sînt mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corect este să se afirme că limbile romanice sînt mai analitice decît latina, deoarece nu sînt analitice în mod absolut. Pe de altă parte, dacă în cazul substantivului analiti-citatea a devenit definitorie prin instituirea prepozițiilor în realizarea opozițiilor cazuale, la verb, unde pierderea terminațiilor cu valoare desinențială ar fi dus la o nivelare a opozițiilor paradigmatice, s-a produs refacerea acestor opoziții tot pe bază desinențială, deci, tot sintetic și nu s-a produs, decît în franceză, transformarea pronumelui personal subiect
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dominant procedeul perifrastic sînt analitice, și, pe această bază, limbile romanice sînt analitice în raport cu latina. În grupa limbilor romanice situația nu este însă uniformă, deoarece franceza este mai analitică decît celelalte limbi romanice. Cu toate acestea, și aici, în cazul verbului, dacă au apărut forme perifrastice (analitice), ele au evoluat uneori spre sintetic, încît construcțiile cu habeo, la viitor și la condițional, au ajuns la reducerea auxiliarului la o simplă desinență, deci je chanterai, la viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situațiile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
habeo, la viitor și la condițional, au ajuns la reducerea auxiliarului la o simplă desinență, deci je chanterai, la viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situațiile în italiană, spaniolă și portugheză: io contero, yo cantaré, eu cantarei). Dar, totuși, și la verb, diateza pasivă se exprimă numai perifrastic în toate limbile romanice, în vreme ce în latină se exprima sintetic la prezent (amor "sînt iubit"), iar mai mult ca perfectul din franceză și din italiană se exprimă tot analitic, în vreme ce latina îl exprima în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mod sintetic. Apoi, perfectul compus, care a apărut în latina populară tîrzie, este și el analitic în toate limbile succesoare. Ca atare, nu se poate caracteriza o limbă romanică prin analitism total și nici printr-o opoziție între substantiv și verb, deoarece și la substantiv sînt forme sintetice (pentru exprimarea genului și pluralului), și la verb sînt forme analitice, care nu existau în latină. Dacă declinarea latinească a dispărut aproape în totalitate, nu același lucru s-a întîmplat cu numărul, încît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
analitic în toate limbile succesoare. Ca atare, nu se poate caracteriza o limbă romanică prin analitism total și nici printr-o opoziție între substantiv și verb, deoarece și la substantiv sînt forme sintetice (pentru exprimarea genului și pluralului), și la verb sînt forme analitice, care nu existau în latină. Dacă declinarea latinească a dispărut aproape în totalitate, nu același lucru s-a întîmplat cu numărul, încît, dacă în latină forma casae poate fi de dativ sau de genitiv singular ori de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tip în raport cu ea. Pe baza aceluiași principiu, se poate constata că și comparația adjectivelor se face analitic (sau perifrastic) în limbile romanice, fiindcă este o determinare externă, în vreme ce în latină comparația se exprima sintetic (altus, altior/altius, altissimus). În cazul verbului, valoarea la timpurile simple este una internă, fiindcă nu exprimă un raport între două momente. Acolo însă unde acest raport există (între momentul actual și un alt moment) exprimarea a devenit perifrastică în limbile romanice. În general însă, în trecerea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
astăzi în consoană, iar accentul a devenit fix, pe silaba finală. În domeniul gramaticii, franceza se evidențiază ca fiind limba romanică cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece, prin preluarea modelului germanic de folosire obligatorie a pronumelui personal pe lîngă verbul predicativ, a renunțat la rostirea desinențelor personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
punctul de vedere al formării diatezei pasive, engleza, neerlandeza și germana procedînd analitic, iar norvegiana, daneza și suedeza atît sintetic cît și analitic. Dintre limbile cu pasiv analitic engleza se distinge prin faptul că folosește, la fel ca limbile romanice, verbul auxiliar "a fi" (to be), în vreme ce celelalte două uzează de auxiliarul "a deveni" (germ. werden, neer. worden). Deși structura gramaticală a limbii engleze este în esen-ța ei germanică, ea se prezintă într-o manieră foarte econo-mică și simplă în raport cu modelul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
semnificație în limbile romanice în care a fost moștenit: fr. chose, it. cosa, sp. cosa, pg. coisa și cousa, toate avînd semnificația "lucru, obiect". Limba română, care nu a moștenit cuvîntul, folosește pentru redarea acestei semnificații derivatul postverbal lucru, de la verbul lucra, urmașul lat. lucrare. De aceea, existența neologismului cauză în această limbă nu realizează fenomenul dublei articulări. În celelalte limbi romanice însă, împrumutul neologic (fr. cause, it. causa, sp. causa, pg. causa), cu semnificația "cauză", generează acest fenomen. Uneori, dacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și uzează de cuvinte proprii care calchiază cuvîntul latin acidus. În germană, substantivul Säure [΄zoerə] întrunește atît semnificația specială "acid", cît și semnificația din limba comună "acreală, acritură", întîlnită și la adjectivul sauer [΄sauər], "acid, acidulat" și "acru" (de unde și verbul säuern "a acidula" și "a acri"). La fel se prezintă lucrurile în neerlandeză cu substantivul zuur [zü:(], în daneză syre [΄sürə] (și verbul syre "a acri"), în suedeză syra [΄süra] (și verbul syra "a acri") și în norvegiană syre [΄süre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din limba comună "acreală, acritură", întîlnită și la adjectivul sauer [΄sauər], "acid, acidulat" și "acru" (de unde și verbul säuern "a acidula" și "a acri"). La fel se prezintă lucrurile în neerlandeză cu substantivul zuur [zü:(], în daneză syre [΄sürə] (și verbul syre "a acri"), în suedeză syra [΄süra] (și verbul syra "a acri") și în norvegiană syre [΄süre] (dar adjectivul este sur [sur] "acid", "acru"). Asemenea aspecte dovedesc faptul că, deși în mare parte internaționalizate, terminologiile, chiar în cazul științelor exac-te
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sauer [΄sauər], "acid, acidulat" și "acru" (de unde și verbul säuern "a acidula" și "a acri"). La fel se prezintă lucrurile în neerlandeză cu substantivul zuur [zü:(], în daneză syre [΄sürə] (și verbul syre "a acri"), în suedeză syra [΄süra] (și verbul syra "a acri") și în norvegiană syre [΄süre] (dar adjectivul este sur [sur] "acid", "acru"). Asemenea aspecte dovedesc faptul că, deși în mare parte internaționalizate, terminologiile, chiar în cazul științelor exac-te, nu sînt sustrase evoluției limbilor istorice și nu ilustrează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi redat eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda semnificațiile "a fi" și "a avea", fiecare dintre aceste verbe avînd regimuri de întrebuințare distincte. Astfel, în spaniolă, pentru semnificația "a fi", ser este folosit pentru relația de întărire (Juan es español Juan este spaniol), iar estar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda semnificațiile "a fi" și "a avea", fiecare dintre aceste verbe avînd regimuri de întrebuințare distincte. Astfel, în spaniolă, pentru semnificația "a fi", ser este folosit pentru relația de întărire (Juan es español Juan este spaniol), iar estar pentru relația circumstanțială (Juan está aqui Juan este aici). Cele două verbe pot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceste verbe avînd regimuri de întrebuințare distincte. Astfel, în spaniolă, pentru semnificația "a fi", ser este folosit pentru relația de întărire (Juan es español Juan este spaniol), iar estar pentru relația circumstanțială (Juan está aqui Juan este aici). Cele două verbe pot fi folosite și pentru a stabili gradul de permanență al atributului: ser pentru o însușire sau stare permanentă, durativă și esențială (Juan es simpatico Juan este întotdeauna simpatic), iar estar pentru o însușire sau stare trecătoare, momentană, accidentală (Juan
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stare trecătoare, momentană, accidentală (Juan está simpático Juan este acum simpatic). La fel, în portugheză, ser este pen-tru însușiri sau stări permanente și estar pentru cele trecătoare. Ca auxiliar al diatezei pasive, spaniola poate uza de oricare dintre cele două verbe, dar portugheza recurge pentru această valoare numai la ser. Aceste situații specifice celor două limbi iberice impun echivalări prin unele determinări lexicale în alte limbi pentru a indica nuanțele de stabil sau de trecător, încît este antrenat nivelul sintagmatic 105
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și lipsa de atitudine atunci cînd s-a lansat campania intenționată de distrugere a unității scrierii limbii române, în anul 1991: dacă ar fi fost cercetători veritabili ai documentelor, ei ar fi observat, de exemplu, că forma limbii istorice pentru verbul a fi este, la prezent indicativ, sînt, iar această scăpare dovedește superficialitatea cu care tratează lucrurile în general, precum și continuarea unei nefaste tradiții a obedienței față de puterea politică. Secolul al XX-lea a fost secolul inginerilor și al tehnicienilor în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice și germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
le:və] semnifică deopotrivă "a trăi " și "viață ", cînd este substantiv, de obicei se articulează însă, încît "a trăi viața " se spune leven het leven; la fel, în daneză, forma evne [äwnə], ca substantiv feminin, semnifică "îndemînare; capacitate ", iar, ca verb, semnifică "a fi în stare, a putea ". 49 După Antoine Meillet, engleza și daneza sînt cele mai îndepărtate limbi de tipul indo-european, căci au pierdut cele mai multe dintre trăsăturile acestui tip și reprezintă un altul (op. cit., p. 17). 50 Vezi Otto
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nume predicativ, este -(e)ster. 57 Dacă adjectivul este precedat de articol, forma sufixului de superlativ relativ este -aste: det billigaste kybskåpet "cel mai ieftin frigider ". 58 Aceasta este forma pentru plural preterit. 59 Har este forma de prezent a verbului att har "a avea ", la care se adaugă participiul trecut al verbului conjugat. 60 Acest aspect al limbilor nordice se corelează cu păstrarea realizării sintetice a diatezei pasive, cu ajutorul desinenței -s, la toate persoanele. Latina realiza, de asemenea pasivul, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
forma sufixului de superlativ relativ este -aste: det billigaste kybskåpet "cel mai ieftin frigider ". 58 Aceasta este forma pentru plural preterit. 59 Har este forma de prezent a verbului att har "a avea ", la care se adaugă participiul trecut al verbului conjugat. 60 Acest aspect al limbilor nordice se corelează cu păstrarea realizării sintetice a diatezei pasive, cu ajutorul desinenței -s, la toate persoanele. Latina realiza, de asemenea pasivul, în mod sintetic, dar cu desinențe diferențiate în funcție de persoană și de număr. 61
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Această lucrare are însă marele merit de a desființa ultimul pseudoargument folosit de cei care au stricat scrierea limbii române în 1993, căci, la p. XLV, conține precizarea că folosirea lui â în interiorul cuvintelor se face și în cazul conjugării verbelor "spre deosebire de ortografia dinainte de 1953 " (nota 42). Așadar, pretenția de întoarcere (= înapoiere !) la "tradiție " este surpată. 147 Uneori și aceasta falsificată de criticii literari și de alți impostori. De altfel, respectul pentru trecut și pentru valorile lui nu-i caracterizează în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]