136,390 matches
-
din imediata apropiere a zidurilor Ragusei purta inscripția "Non bene pro toto libertas venditur auro" (Libertatea nu poate fi vândută pentru tot aurul din lume). Comerțul cu sclavi a fost interzis în 1416. Republica a fost un adversar înverșunat al Bisericii Ortodoxe, numai romano-catolicii putând dobândi cetățenie ragusană. La sediul Sfatului exista o inscripție care spunea: "Obliti privatorum publica curate" (Mânuiește treburile publice ca și cum nu ai avea treburile tale); în secolul al XIX-lea, nuanțe ale ideii exprimate de acest epigraf
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
după dispariția Republicii; în particular, pe perioada care a urmat Revoluției Franceze. Anterior acesteia, statele nu erau în general bazate pe concepte unificatoare actuale cum ar fi națiunea, limba sau etnia, loialitatea fiind îndreptată mai ales spre familie, oraș și biserică. Marele cartograf Muhammad al-Idrisi considera în 1154 Dubrovnikul ca parte a Croației ("Grwasiah") și îl menționează ca fiind ultimul oraș croat de coastă în cartea sa "Nuzhat al-Mushataq fi ikhtiraq al-afaq" (Bucurie celor ce vor să navigheze prin lume). Republica
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
practicată în mod tradițional în Letonia este creștinismul. Luteranismul este principala confesiune creștină din rândul etnicilor letoni datorită legăturilor istorice strânse cu țările nordice și cu nordul Germaniei, în timp ce romano-catolicismul este mai răspândit în estul Letoniei (Latgale) datorită influenței poloneze. Biserica Ortodoxă Letonă este cea de-a treia denominațiune creștină din Letonia ca număr de aderenți, aceștia provenind în special din rândul minorității vorbitoare de limba rusă. Letonia a fost una dintre ultimele regiuni din Europa ce au fost creștinate. Locuitorii
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
formează astăzi statul Letonia, au practicat inițial păgânismul finic și mitologia baltică, dar această practică s-a diminuat gradual de-a lungul secolelor. În secolele al XII-lea și al XIII-lea Letonia a căzut pentru prima dată sub influența Bisericii Romano-Catolice, ca urmare a faptului că regii creștini din Danemarca, Suedia și Livonia nord-germană, ca și cavalerii teutoni, s-au luptat pentru stăpânirea regiunii în războaiele ce au devenit cunoscute mai târziu sub numele de Cruciadele Nordice. Porțiuni din estul
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
principatele Koknese și Jersika) au intrat în scurt timp sub influența conducătorilor vikingi din dinastia Rurik, care adoptaseră creștinismul ortodox încă din secolul al XII-lea. După ce Letonia a căzut sub dominația Ordinului Livonian în secolul al XIII-lea, influența Bisericii Ortodoxe s-a estompat până în secolul al XIX-lea. În ciuda creștinării, populația autohtonă din mediul rural și-a menținut credința păgână timp de mai multe secole, practicile păgâne supraviețuind în Letonia până în secolul al XVII-lea. Ca și restul sărbătorilor
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
Latgale a rămas catolică în cele din urmă, datorită influenței polono-lituaniene. Din cauza politicii ateiste de stat din timpul perioadei sovietice și a tendinței europene generale de secularizare un procent tot mai mare de letoni pretinde că nu practică nici o religie. Biserica Evanghelică Luterană din Letonia are 708.773 membri. Biserica Romano-Catolică are 430.000 de membri în Letonia. Din punct de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
influenței polono-lituaniene. Din cauza politicii ateiste de stat din timpul perioadei sovietice și a tendinței europene generale de secularizare un procent tot mai mare de letoni pretinde că nu practică nici o religie. Biserica Evanghelică Luterană din Letonia are 708.773 membri. Biserica Romano-Catolică are 430.000 de membri în Letonia. Din punct de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea Latgale - a fost predominant catolică, deși catolicii există astăzi
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
în Riga și alte orașe datorită migrației din Latgale. Luteranii erau majoritari până la cel de-al Doilea Război Mondial, dar regimul comunist a slăbit luteranismul mult mai mult decât catolicismul, iar astăzi luteranii sunt doar puțin mai numeroși decât catolicii. Biserica Ortodoxă Letonă este semi-autonomă și are 370.000 de membri. Ortodoxia predomină în rândul populației letone vorbitoare de limba rusă. În anul 2011 populația evreiască din Letonia a fost de 416 persoane; trăiau acolo, de asemenea, 146 de hinduși și
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
Ortodoxia predomină în rândul populației letone vorbitoare de limba rusă. În anul 2011 populația evreiască din Letonia a fost de 416 persoane; trăiau acolo, de asemenea, 146 de hinduși și câteva sute de musulmani. O organizație neopăgână modernă este Dievturība. Biserica Reformată din Letonia este o denominațiune creștină reformată redusă numeric cu doar două congregații în Riga. În anul 2011, Ministerul Justiției avea în evidențe 1145 de congregații. Acestea erau: luterane (294), romano-catolice (250), ortodoxe (122), baptiste (94), ortodoxe de rit
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
baptiste (94), ortodoxe de rit vechi (69), penticostale (52), adventistă de Ziua a Șaptea (51), evanghelice (39), Noua Generație (18), musulmane (17), Martorii lui Iehova (15), evreiești (13), metodiste (12), apostolice noi (11), Hare Krishna (11), Dievturi (10), budiste (4), Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormonii) (4) și alte 18 congregații. În anul 2003, guvernul a înregistrat, de asemenea, organizația Oamenii de Știință Creștini ca o congregație religioasă recunoscută de stat. În 2011, bisericile din Letonia au
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
10), budiste (4), Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormonii) (4) și alte 18 congregații. În anul 2003, guvernul a înregistrat, de asemenea, organizația Oamenii de Știință Creștini ca o congregație religioasă recunoscută de stat. În 2011, bisericile din Letonia au furnizat Ministerului Justiției următoarele estimări de membri:
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" din Micești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" din Micești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" din Micești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe din lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" din Micești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe din lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării ei un sprijin în datare îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe din lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării ei un sprijin în datare îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat pe bolta altarului. Materialele folosite la construcția bisericii au
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe din lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării ei un sprijin în datare îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat pe bolta altarului. Materialele folosite la construcția bisericii au fost piatra și cărămida: piatra - la fundații, turn și pereții bisericii, iar cărămida - la bolțile din naos. Lemnul a fost utilizat la realizarea acoperișului bisericii, care a fost acoperită
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe din lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării ei un sprijin în datare îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat pe bolta altarului. Materialele folosite la construcția bisericii au fost piatra și cărămida: piatra - la fundații, turn și pereții bisericii, iar cărămida - la bolțile din naos. Lemnul a fost utilizat la realizarea acoperișului bisericii, care a fost acoperită inițial cu țiglă și ulterior cu tablă, așa cum este și
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării ei un sprijin în datare îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat pe bolta altarului. Materialele folosite la construcția bisericii au fost piatra și cărămida: piatra - la fundații, turn și pereții bisericii, iar cărămida - la bolțile din naos. Lemnul a fost utilizat la realizarea acoperișului bisericii, care a fost acoperită inițial cu țiglă și ulterior cu tablă, așa cum este și astăzi. Construcția se desfășoară în lungime pe 22,60 metri, cu 3
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat pe bolta altarului. Materialele folosite la construcția bisericii au fost piatra și cărămida: piatra - la fundații, turn și pereții bisericii, iar cărămida - la bolțile din naos. Lemnul a fost utilizat la realizarea acoperișului bisericii, care a fost acoperită inițial cu țiglă și ulterior cu tablă, așa cum este și astăzi. Construcția se desfășoară în lungime pe 22,60 metri, cu 3 încăperi ale bisericii propriu-zise, altarul fiind îndreptat spre est, retras față de corpul bisericii cu
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
la bolțile din naos. Lemnul a fost utilizat la realizarea acoperișului bisericii, care a fost acoperită inițial cu țiglă și ulterior cu tablă, așa cum este și astăzi. Construcția se desfășoară în lungime pe 22,60 metri, cu 3 încăperi ale bisericii propriu-zise, altarul fiind îndreptat spre est, retras față de corpul bisericii cu aproximativ 0,75 metri, de-o parte și de alta. Altarul are o formă poligonală la exterior și semicirculară în interior; el are 4,40 m în lungime și
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
acoperișului bisericii, care a fost acoperită inițial cu țiglă și ulterior cu tablă, așa cum este și astăzi. Construcția se desfășoară în lungime pe 22,60 metri, cu 3 încăperi ale bisericii propriu-zise, altarul fiind îndreptat spre est, retras față de corpul bisericii cu aproximativ 0,75 metri, de-o parte și de alta. Altarul are o formă poligonală la exterior și semicirculară în interior; el are 4,40 m în lungime și 4,60 m în lățime. Naosul (nava) are 7,40
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
Naosul (nava) are 7,40 m în lungime pe 5,80 m, pronaosul are 4,40 în interior pe 5,80 m, iar turnul este de 4,20 pe 3,25 m. Intrarea e situată pe latura de sud a bisericii. Din pronaos există o ușă de acces spre turn și o alta spre naos. Pe jos, turnul are turnat ciment, iar în celelalte două încăperi (pronaos și naos) se află dușumea din scândură de brad. Se remarcă prin vechimea sa
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
ceramice provenind fie de la castrul roman Potaissa¬Turda, fie de la un alt punct fortificat roman, pe drumul Potaissa-Napoca; plăcile ceramice care formează pavimentul altarului păstrează încă inscripția „LVM”, adică „Legio V Macedonica”. Pronaosul sau tinda femeilor este prima încăpere a bisericii, în care se intră pe latura sudică a construcției, intrare mărginită de două ferestre, care asigură iluminarea interiorului și care se situează între naos și turnul clopotniței. Fundația pronaosului este din piatră legată cu mortar, la fel ca și pereții
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
artistică. Tavanul pronaosului este drept, realizat din grinzi și căptușit cu scândură. Tencuiala a fost decapată în întregime în pronaos, în urma unor lucrări de consolidare, și înlocuită cu una pe bază de ciment. La fel ca și în cazul altor biserici românești, în peretele despărțitor dintre naos si pronaos există două ferestre de comunicare fără geam. Practica aceasta, foarte veche, este de tradiție bizantină; pronaosul fiind rezervat femeilor, iar naosul bărbaților. Femeile fiind considerate la originea păcatului strămoșesc, puteau să participe
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]