136,121 matches
-
pomenirea Domnului Dumnezeului nostru. Biserica asta venea drept în ograda curților domnești și după ce-a trecut mai o sută de ani, s-a făcut Episcopie a Hușului. Piscul Coțoiou acum scade, din pricină că poalele dealului dinspre târg se dărâmă în vremea ploilor îndelungate.
Cerdacul lui ?tefan-Vod? [Corola-other/Imaginative/83501_a_84826]
-
ținutul Vasluiului, care-i făcută din pământ și pietre sfărmate, de Ștefan cel Mare, cam odată cu biserica din Scânteia. Movila asta a fost făcută să slujească de pază, ca atunci când vor veni varvarii să se deie de știre din bună vreme. o) Aproape de satul Solești, comuna Solești, ținutul Vaslui, sunt 2 movile, care ar fi din vremea lui Ștefan-Vodă pentru paza de varvari.
Movili [Corola-other/Imaginative/83526_a_84851]
-
biserica din Scânteia. Movila asta a fost făcută să slujească de pază, ca atunci când vor veni varvarii să se deie de știre din bună vreme. o) Aproape de satul Solești, comuna Solești, ținutul Vaslui, sunt 2 movile, care ar fi din vremea lui Ștefan-Vodă pentru paza de varvari.
Movili [Corola-other/Imaginative/83526_a_84851]
-
1924, pagina 29. footnote> Dealul Tabăra din comuna Bogdana, Ținutul Tutovei, după cum spun bătrânii, își trage numele de la împrejurarea că Bogdan, tatăl lui Ștefan-Vodă, a tăbărât odată aici cu armata sa, din pricina leșilor. Iar alții spun, din pricină că mulți oameni, în vremea năvălirii tătarilor și turcilor, tăbărau, ascunzându-se pe dealul acesta. Și veneau aici oameni nu numai din satele apropiate, dar și din alte sate îndepărtate și chiar din târgul Bârladului, aducându-și în care și trăsuri femeile și copiii, cum
Tab?ra din Bogdana by Ioan Antonovici [Corola-other/Imaginative/83495_a_84820]
-
deasupra, tăiau copacii și astupau bine drumurile de pe coastele dealului, pentru ca să se adăpostească și să se apere mai bine de vrăjmași. Oamenii care n-aveau copii, fugeau de ceilalți, pentru ca să nu fie obliciți de tătari, după plânsul bieților prunci. În vremea tătarilor, pogorându-se o fată mare de dealul Taberei, ca să ia apă de la fântâna Gâdesei, a ucis cu cobilița pe un tătar, numai dintr-o singură lovitură. La locul Gorunii, au avut tătarii o arie de aramă. Pe podișul Taberei
Tab?ra din Bogdana by Ioan Antonovici [Corola-other/Imaginative/83495_a_84820]
-
Gorunii, au avut tătarii o arie de aramă. Pe podișul Taberei, la capătul râpii Turului, au fost trei movilițe foarte vechi, înalte de 1,5 stânjeni și cea dinspre apus avea pe lângă ea un șanț. Unii spun că erau din vremea bejeniei, iar alții zic, că din timpul vreunui război. La Râpa Buftii, pe dealul Taberei, s-a ascuns odată Ștefan-Vodă și-n poienile pădurilor de-aici - Florești - și-au păscut odată caii, oștenii lui Ștefan-Vodă.
Tab?ra din Bogdana by Ioan Antonovici [Corola-other/Imaginative/83495_a_84820]
-
f - Idem, f.148; g - Idem, f.214; l - Dicționar geografic al județului Vaslui, f.134; m - Idem, f.203; n - Idem, f.70) e)Locuitorii din satul Căputești, comuna Ivănești, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, având și hrisoave de pe vremea Marelui Domn Ștefan-Vodă. f) Cea mai mare parte din locuitorii satului Pâhnaveche din comuna Târzii, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, împământeniți de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din comuna Vinețești, ținutul Fălciului, zice că
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
70) e)Locuitorii din satul Căputești, comuna Ivănești, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, având și hrisoave de pe vremea Marelui Domn Ștefan-Vodă. f) Cea mai mare parte din locuitorii satului Pâhnaveche din comuna Târzii, ținutul Fălciului, sunt răzeși vechi, împământeniți de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din comuna Vinețești, ținutul Fălciului, zice că este foarte vechi și că locuitorii sunt răzeși de baștină. Ei stăpânesc moșia de la moșii lor, care au căpătat-o din vremea lui
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
de pe vremea lui Ștefan cel Mare. g) Satul Vinețești, numit și Ivinești, din comuna Vinețești, ținutul Fălciului, zice că este foarte vechi și că locuitorii sunt răzeși de baștină. Ei stăpânesc moșia de la moșii lor, care au căpătat-o din vremea lui Ștefan cel Mare. l) Locuitorii satului Oșești, comuna Oșești, ținutul Vaslui, sunt răzeși din vremea lui Ștefan cel Mare. m) Satul Valea Satului din comuna Valea Satului, ținutul Vaslui, a fost dat de Ștefan cel Mare, ca răzășie, unui
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
Fălciului, zice că este foarte vechi și că locuitorii sunt răzeși de baștină. Ei stăpânesc moșia de la moșii lor, care au căpătat-o din vremea lui Ștefan cel Mare. l) Locuitorii satului Oșești, comuna Oșești, ținutul Vaslui, sunt răzeși din vremea lui Ștefan cel Mare. m) Satul Valea Satului din comuna Valea Satului, ținutul Vaslui, a fost dat de Ștefan cel Mare, ca răzășie, unui oștean de-al lui. n) Satul Dobrovățul-Ruși, din comuna Dobrovăț, ținutul Vaslui, își trage numele de la
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
Valea Satului, ținutul Vaslui, a fost dat de Ștefan cel Mare, ca răzășie, unui oștean de-al lui. n) Satul Dobrovățul-Ruși, din comuna Dobrovăț, ținutul Vaslui, își trage numele de la o ceată de Mazuri rusnaci aduși și așezați aici din vremea lui Ștefan cel Mare.
R?ze?ii lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83524_a_84849]
-
AVRAM HUIBAN <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 276. footnote> (După cele auzite de d. C. Solomon, învățător din comuna Avrămești, ținutul Tutova) În vremea războiului de la Racova, un ostaș de-al lui Ștefan cel Mare - - a fost trimis după nuiele de corn, ca să facă arcuri din ele. Huiban și ceilalți care-l întovărășeau, au nimerit în Cornișul Lungășiei, din jos de unde-i astăzi satul
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
în primăvară de-un aprod, însemnând din Tutova, la gura Mărășeștilor, către miază-noapte până în zarea Tuleștilor, unde-a așezat o icoană într-un stejar bătrân. Urmele stejarului tot se mai cunosc și astăzi, în hotarul pădurii, moșierului Iorgu Constandache. Pe vremea aceea moșiile se măsurau în lungiș i se puneau hotare, iar în curmeziș se întindea până unde ajungea o vită păscătoare în șase luni de zile, așa că răzășia lui Avram Huiban, către asfințit era până la zarea Zeletinului de azi, și
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
pe pământul acesta. Domnului nu-i mergea mâncarea la inimă și odihna în oase, de amărât ce era. A întrebat el de lume, s-a sfătuit cu vrăjitorii și cărturarii timpului, dar n-a dat de leacul muțeniei. Într-o vreme așa în amurg de vară, iaca vine la Domn o babă, dar bătrână de-și scărpina pieptul cu nasul, așa era de gheboasă - și-l povățuiește să cheme pe Soare la un ospăț și să-l cinstească după toate rânduielile
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
minuni de vitejie. Cum a sfârșit războiul, Ștefan a poruncit să facă în Scânteia o biserică cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril și a mai făcut și un pod de piatră peste pârâul Rebricea. Morții câți au căzut în vremea războiului cu turcii, i-a îngropat înspre miază-zi și răsărit de Pungești, în locul unde-i zic oamenii Țintirimul lui Vodă, iar celor care-au trăit și s-au purtat vitejește în cumpăna asta așa de mare, Ștefan i-a răsplătit
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
din căpitani le-a dăruit chiar locurile unde și-au arătat ei faptele lor vitejești. Așa a fost la bătălia din satul Fundătura. Răzeșii din Bucătăria, Cănțălărești, Chetrești, Ciofeni, Gârceni, Mircești, Telejna de Sus și Tătătăni, toți sunt împământeniți din vremea războiului de la Racova, pentru că au știut să-și apere: Crucea, Vodă și Moșia. Și așa, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu bărbăția ostașilor moldoveni, a scăpat Ștefan- Vodă, țara de necaz și de închinare înaintea păgânului.
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
bate, de să le meargă peticele. Și-au mers până ce-au ajuns la un boier mare, bogat și înțelept, căruia îi dăduse Ștefan multe moșii, pentru slujbele ce făcuse țării și lui Vodă. Dar boierul acesta, de o bucată de vreme, nu se prea înțelegea cu Vodă, ci mai pe lesne se înțelegea cu dușmanii lui Vodă. Cum a ajuns Peștiovici aici, a poposit cu oastea și hatmanul a tras în gazdă la boier. Boierul se înțelesese de bună vreme cu
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
de vreme, nu se prea înțelegea cu Vodă, ci mai pe lesne se înțelegea cu dușmanii lui Vodă. Cum a ajuns Peștiovici aici, a poposit cu oastea și hatmanul a tras în gazdă la boier. Boierul se înțelesese de bună vreme cu ungurii, că de-a trimite Ștefan vreo oștire și de-a veni pe la dânsul, el să facă ce-a face și să ungă ochii hatmanului, cu daruri și cu plocoane oricât ar fi de scumpe, numai să izbutească și
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
dat bani de aur, de s-a prea îndestulat. Că nu degeaba zice românul: „banu-i ochiul dracului”, ți-a apucat a face cu ochiul, toate le-ai dat pe una și nici aceea nu-i bună. Și cum era pe vremea secerișului, Peștiovici, a dat poruncă ca toată oastea să lase puștile de o parte și să deie boierului o clacă de secerat, căci cele ce s-au zvonit nu-s adevăruri. Ostașii lui nu s-au pus de pricină, ba
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
bate-n palme, alții trăgeau câte un cântec de voinicie de te luau fiori, mă rog, era o treabă și un chef de-ți curgeau ochii la ei și nu te-ai mai fi dezlipit de dânșii. Hatmanul, într-o vreme, își aruncă ochii în zarea dealului de către munți și când acolo ce să vadă? Ungurii veneau cât puteau în goana cailor asupra secerătorilor. Ostașii noștri, fără zăbavă, iau puștile și fuga înaintea ungurilor, dar când să deie foc ... pace! iar
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
să vadă? Ungurii veneau cât puteau în goana cailor asupra secerătorilor. Ostașii noștri, fără zăbavă, iau puștile și fuga înaintea ungurilor, dar când să deie foc ... pace! iar ungurii pătuleau la pământ oastea moldovenească de te lua groaza. Nu multă vreme au trecut la mijloc și ungurii au împrăștiat pe moldoveni și s-au dat la prădat și jefuit până când s-au săturat și pe urmă s-au dat cu toții de petrecut, făcând chef și bucurie. Ștefan cel Mare a auzit
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
Concert „în re” Anca FLOREA Cunoscută, încă din primele decenii ale veacului trecut, ca fiind una dintre cele mai importante orchestre europene, Suisse Romande s-a impus, de-a lungul vremii, deopotrivă prin numeroasele turnee pe meridianele lumii și prin discurile realizate sau prin înregistrările pentru radioteleviziunea elveŃiană, sub bagheta unor dirijori de elită. Timpul a trecut, strălucirea s-a mai estompat, ca și faima de altfel, rămânând însă o orchestră
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
ȘOLCAN ȚIGANUL <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 337. footnote> (După Arhiereul Narcis Crețulescu) În coastele târgului Suceava era pe vremea lui Ștefan cel Mare o lae de țigani fierari, care erau robii Domnului și potcoveau caii domnești, tocmeau rădvanele și carele din curtea domnească. Mai mare peste dânșii era bulibașa și stăpânul lor și mai mare, era un boier: „Pârcălabu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
frumușel, pe furiș, și se duce la țigani; strânge toată țigănimea, prinde pe jupân Pârcălab și-l bate înaintea țiganilor de-l lasă lat pe pământ, arătându-i porunca lui Vodă: „Fie în voia ta”. A doua zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul, de frică, a zis bine rugăciunea. După ce-a trecut o bucată de vreme, numai ce cheamă Vodă pe boierul Pârcălab la curte
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
Fie în voia ta”. A doua zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul, de frică, a zis bine rugăciunea. După ce-a trecut o bucată de vreme, numai ce cheamă Vodă pe boierul Pârcălab la curte și-l întrebă de rândul cailor. Pârcălabu vine umilit și scârbit în sinea lui de cele ce pățise. Cum Vodă l-a văzut așa, l-a și-ntrebat de pricina scârbei. Boierul
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]