13,724 matches
-
ridicîndu-l și coborîndul în chip de salut pentru cei carepleacă și strigînd: "Gustav vă spune adio, adio!" Ea îl scapă în apă. Consternare și disperare generală. Un marinar sare însă după el, prinde băiețelul și, încă în apă fiind, îl înalță și strigă: "Gustav vă spune bună ziua, bună ziua, bună ziua!" Un val de rîsete jubilante, de eliberare înlocuiește tensiunea și spaima. Sînt cuprinse în el, în același timp, un anumit triumf asupra purtării mamei nesocotite și o bucurie plină de simpatie pentru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
urmă, o alegere. Iar pentru Platon nu exista nici un dubiu de care parte se afla adevarata valoare. Sentimentul său total era un entuziasm intelectual, bucuria cunoașterii trezită de activitatea gîndirii pentru a ajunge la ideile eterne și de a fi înălțat astfel deasupra fluxului schimbărilor. Cu toate acestea, îi revine lui Platon o mare însemnătate în dezvoltarea sentimentului total de care ne-am ocupat, prin înalta sa idee despre existență ca o mare ordine a lucrurilor, în comparație cu care evenimentele vieții omenești
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care nu e capabilă să producă pentru ochii noștri numai perfecțiunea, ci și imperfecțiunea (Ethica, I, Încheiere) observație pe care o punea într-un ascuțit contrast cu teama superstițioasă sau cu mărginita enervare a oamenilor în această admirație, el era înălțat deasupra comediei și tragediei vieții și asemenea contradicții nu puteau determina pozitiv starea lui sufletească în fața vieții. Ar fi nedrept să tragem de aici concluzia că, în viața sa personală, Spinoza a rămas neatins de acele sentimente al căror ansamblu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
străzi abrupte 155. La fel este și în cazul podgoriei elvețiene din cantonul Vaud, unde casele viticultorilor sunt aproape peste tot adunate una lângă cealaltă. Fiind înguste și înalte, vârful lor este de regulă paralel cu strada, iar acoperișul este înălțat de o boltă prevăzută cu un arc cu pârghie pentru a ridica până la acoperiș vrejurile și butucii de vie smulși. Locuința se află adesea la primul și la al doilea etaj, în timp ce parterul este frecvent rezervat pivniței. Dacă e destul de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian, o încercare de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale, domnița se inițiază în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
exigență, de valoare artistică, pe care urmează să-l suplinească melodia (...). Iată un exemplu de proletcultism, îmbăiat în puțin semănătorism: În uzină harnici muncitori au pornit motoarele în zori, brațele încep cu vlagă munca lor atât de dragă ce-și înalță rodul chiuind sub scânteile ce-ntr-una plouă frunțile ce se îmbracă-n rouă ca rotunde zâmbete de-argint. Versuri semnate de C.Ghiban - ce sunt oare aceste zâmbete rotunde? - pot fi citite și în ordine inversă, fără să-și trădeze conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cunoaște în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate...» (...). În unele poeme foarte valoroase ca În satul lui Sahia de E. Jebeleanu, imaginea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Reprezintă ceva nou, o contribuție, o împlinire a ansamblului poeziei și literaturii noastre? Care sunt meritele, dar și scăderile acestor creații? În ce măsură înseamnă aceste poeme, pentru cititor, o îmbunătățire a cunoașterii sale despre viață, despre om, despre societate? În ce măsură îl înalță ele din punct de vedere etic, în ce măsură îl înnobilează și-i înfrumusețează sufletul și îi oferă un model de imitare în viața sa proprie? Iată întrebări la care trebuie să răspundă literatura noastră de azi. Războiul tinde să exprime drama
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor apropia de Mare. Aurora CORNU - Sondorița. În: Viața românească, nr.3, mart., 1953 O fată cu privirea calmă Ce-ascultă cum se-nfoaie vântul Și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care au știut să prezinte ceea ce este mai caracteristic în țara noastră în această perioadă de trecere de la capitalism la socialism. Cititorul este interesat să afle cum se construiește Canalul Dunăre-Marea Neagră, cum apar noi fabrici și uzine, cum se înalță Combinatul Casa Scânteii, cum se muncește la Hidrocentrala V.I. Lenin, cum se fabrică noul tractor pe șenile. De exemplu, numai printr-o bună cunoaștere a realității a reușit Dumitru Ignea să redea viața de pe șantierele canalului în reportajul Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Scânteii, cum se muncește la Hidrocentrala V.I. Lenin, cum se fabrică noul tractor pe șenile. De exemplu, numai printr-o bună cunoaștere a realității a reușit Dumitru Ignea să redea viața de pe șantierele canalului în reportajul Acolo unde s-a înălțat stema partidului (volumul Constructorii vieții noi). Citind acest reportaj, apare în mod evident că Dumitru Ignea nu a trecut pe șantierele Canalului ca un fotograf grăbit (...). Din păcate, nu toți reporterii s-au convins că numai o atentă și stăruitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialist”. După cercetările lui Nicolae Popescu - împotmolit bietul, nu o dată în mărăcinișul presei, dar salvat de magistru, fericitul! - să trecem la cercetările noastre. Așadar, așa se prezentau lucrurile în anul 1949. În următorii patru ani, edificiul literaturii realist-socialiste s-a înălțat binișor; știm de către cine, cum, când, cu ce umoare. Ce va fi în 1954 și mai încolo? În acest sens, cum spuneam, pregătirile au început din vreme. Întâi și-ntâi, pe rând, fără zarvă, au fost scoase de prin ungherele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
particulare. Iar eu aveam de gînd să-mi cumpăr cizmele alea cu toc cui de la Vivienne Westwood. În fine. Au și o variantă la cincizeci de lire, la Topshop. O să mi le iau pe alea. Poate nu chiar acum, Îmi Înalț bărbia, mîndră. Dar atunci cînd o să Închei următoarea ta mare afacere, o să fim. Și, Între timp... Mă uit În jur, la bucătăria fabuloasă, de designer. Nu stăm rău deloc. Insulă ne luăm un pic mai Încolo. Rămîn cîteva clipe pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care erau supuși cei arestați. În fiecare scrisoare își exprimă optimismul asupra viitorului Basarabiei românești. În ultima scrisoare, din 26 martie 2002, anunță dorința să ajungă la Soroca și să așeze un steag tricolor la bustul lui Constantin Stere, recent înălțat în curtea Liceului de la Soroca. Moare la Galați, în vârstă de 93 de ani și este înmormântat, după dorința sa, la Iași, dorință pe care și-a exprimat-o în toate scrisorile adresate prietenilor în ultimii ani de viață. ROZMARIN
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
, revistă apărută la Alba Iulia, lunar, între septembrie 1938 și martie 1939. Director responsabil este Liviu Bica, iar redactori - Ion Țolescu-Văleni și V. Oprescu-Spineni. M. A. își propune să fie o publicație de afirmare a tinerilor („să înălțăm talentul tânăr către culmile înveșmântate în freamătul cerului românesc”) și, pe de altă parte, să devină purtătoarea de cuvânt a doleanțelor moților, încercând să înfățișeze „fețele problemei”. De remarcat în primul număr versurile lui V. Oprescu-Spineni, închinate lui Avram Iancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
de Lucian Blaga sugerează existența unui limbaj secret, încifrat în liniile palmei, trăsături sub care se ascunde trecutul/cealaltă zare și viitorul/celălalt țărm; TOATE locuiesc SUB SEMNELE, PĂMÂNTULUI/uliți, APEI/țărm, AERULUI/un vânt și ale FOCULUI/lumină. Poetul înalță o laudă magică a celui care poate descifra cifrele tainice, semnele/patruzeci de ani, șaptezeci și șapte de uliți și corespondențele de tip simbolic ale durerii/miere neagră, vei tăcea. - semne ale destinului planetar: Arta de a transmite informații magice
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de aici revarsă siguranța senină din belșug, unde de lumină asupra întinsului apelor nestatornice și agitate. În lumina proiectată de el, corăbierul înaintează fără primejdie spre limanul veșnic. Aceasta e menirea Farului nou"389. Acest
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și încercau să ducă în eroare publicul: "Fără milă vom pironi la stâlpul infamiei pe cei ce încearcă să-și facă drum în lume prin minciuni. Nu vom ierta nici pe cei ce lingușesc pasiunile, exploateză suferințele mulțimii, ca să se înalțe unde nu au chemare"946. În încheierea articolului program, în care nu s-a făcut nicio referire directă la faptul că acest ziar ar fi unul religios (ceea ce nici nu a fost, în sensul clasic al definirii unei publicații religioase
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
biserici, construiește un caz, înțelege prea mult și în final eșuează din propria lui voință, identificându-se cu ucigașul legendar. Prima frază rostită de Dyer (adresată ajutorului lui, Walter) este: Nu sunt robul frumuseții geometrice, trebuie să clădesc ceva ce înalță și înspăimântă. În sprijinul esteticii urâtului și terifiantului (în bună tradiție eliotiană), continuă: Declar că-mi construiesc bisericile temeinic pe acest deal de excremente care e pământul și cu ideea limpede a firii decăzute. Pentru a urma firul asemănării cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lirism), Ackroyd este menit să fie citat. La un moment dat ne amintește de Matthew Arnold în Dover Beach: Această mundus tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
De la prima pagină Timothy ne spune că e deja bătrân, în 1992, dar a izbutit să se întoarcă în trecut, întrucât O zi trece-n alta, însă nimic nu se pierde. Se întoarce în timp, la o sală de întruniri înălțată în 1892, pe locul unde a fost distrusă o capelă a Sectanților în 1887. E un loc de întâlnire, unde tatăl lui, mediu și vindecător, adună un mic cerc de adepți, întâmpinându-i astfel: Bine ați venit la Chemical Theatre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ta se scoală din pat și umblă lumina argintie din afara gratiilor se apleacă înainte ca malurile râului indispensabile peste apa stătătoare îți vezi fața ca o bucată din altă față semnul care rămâne o sută de mile mai sus se înalță și se mistuie o lume ia haina mea și o iau eu pe a ta hai către lumină împreună deschizându-ne unul altuia poarta (deschizând...) Tandrețea împărtășirii ultimului hotar e în fapt promisiunea unui alt început. Moartea e o mântuire
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
perceptibilă, o perdea de foc, o altă formă de a fi, ceva care amintește de Byzantium, al lui Yeats, unde trăiesc "flăcări" (ființe după moarte): trec oameni întrepătrunși ca flăcările (să facem deosebirea...) În acest timp de După Modernism, Ackroyd își înalță propria distopie, care înseamnă de fapt să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere, pentru liniștea lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole, cel care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai falnică biserică, nu e doar a spațiului românesc. În multe culturi întâlnim mitul creatorului care sacrifică iubirea operei. Mimi Khalvati reface mitul atunci când scrie cu ochiul Desperado pentru ironie, zădărnicie dar și tragic Femeia din zid: E inutil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au avut norocul să aibă de lucru în vremea recesiunii, să-și permită să cumpere casă într-o zonă care e acum iar scumpă și foarte căutată. Chiar și aici, puține clădiri sunt tocmai din 1829, anul când s-a înălțat casa noastră. Mulți New Yorkezi locuiesc în clădiri cu mai multe apartamente, care sunt mai ieftine și se află mai ales dincolo de Manhattan, în Brooklyn, Queens, Bronx, Staten Island ori chiar peste râul Hudson, în New Jersey. LV. Când erai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]