14,490 matches
-
dacă imaginea este executată din spațiul public, fără alte accesorii cum ar fi scări, platforme elevatoare, avioane etc. În anumite cazuri permisiunea este valabilă și pe proprietăți private, de exemplu în parcuri private unde accesul publicului este admis și în castele unde nu există restricții la intrare, dar uneori proprietarul poate cere o taxă pentru utilizarea comercială a imaginilor. În unele țări din Europa de Est legile drepturilor de autor limitează permisiunile la uzul necomercial al imaginilor. La fel pentru Rusia. După cum se
Libertate de panoramă () [Corola-website/Science/334439_a_335768]
-
la acest “ajun al Ajunului”, să vă spun o poveste. Generalul de Charette, un aristocrat din Vendee, comandând cetele care se opuneau revoluționarilor parizieni, a fost în cele din urmă capturat și așezat, rănit, pe o masă din bucătăria unui castel. Generalul revoluționar, aristocrat și el, i-a spus comandantului din Vendee: “Ce păcat de atâta vitejie, pierdută în zadar”! La care de Charette a răspuns: “Nimic nu se pierde niciodată”! Majestatea Să Regina, Alteța Să Regală Principesa Margareta și cu
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
cunoștință cu Henric când a vizitat Kassel în 1751 și s-a căsătorit cu el la 25 iunie 1752. Wilhelmina a fost descrisă ca o frumusețe a vremii. Wilhelmina li Henric au avut propria lor curte și au locuit la castelul Rheinsberg din Berlin. Wilhelmina nu a avut copii cu Henric, despre care s-a spus că acorda mai multă atenție preietenilor bărbați decât ei. Cuplul s-a separat în 1766 după o presupusă aventură a Wilhelminei. După separare, ea a
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
de izvoarele ei, la sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca o pădure ostilă între Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
Petru și subordinată diecezei Freising. În Evul Mediu Scharnitz a fost o importantă poartă de intrare spre Tirol pe ruta comercială Veneția-Augsburg, denumită "Strada d´Allemagna". Inițial satul a făcut parte din județul Werdenfels (Bavaria), granița cu județul Tirol fiind "Castelul Schlossberg" la nord de Seefeld. Dar tirolezii au încercat să mute granița spre pasul Scharnitz care a fost pe atunci de importanță strategică. Un succes parțial s-a notat pe 20 octombrie 1500 pentru ei, când împăratul Maximilian I al
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
V-lea, a fost în imposibilitatea de a conduce Scoția, confruntându-se cu aristocrația și intransigența populației care favoriza Calvinismul și dezaproba religia catolică. Aceasta a fost forțată să abdice și să fugă în Anglia, unde a fost închisă în castele și conace diferite timp de 18 ani, iar ulterior a fost executată pentru trădare împotriva reginei Elisabeta I. La abdicarea ei, fiul său, conceput cu un membru al familiei Stuart, a devenit rege. Staurții din Lennox au fost o ramură
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
este întreruptă de întoarcerea subită a lui Victor de la o vânătoare anulată, iar lordul stă ascuns o noapte întreagă pe pervazul unei ferestre și moare în câteva zile din cauza frigului. Deprimată, Julie se retrage, împreună cu fiica sa, Hélène, la vechiul castel al familiei aflat în apropiere de Saint-Lange. Preotul satului o vizitează de câteva ori și încearcă zadarnic să-i aline durerea. Trec patru ani de la moartea lordului Arthur. Julie, acum "„la frumoasa vârstă de treizeci de ani, culme poetică a
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
realiza în Epoca de piatră o procesare a alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
scopuri agricole, 34,6% este împădurită, iar 51,6% este neproductivă (râuri, ghețari sau munți). Comuna este situată în sub-districtul Sur Tasna al districtului Inn, pe malul drept al râului Inn. Este formată din satul Tarasp, 10 sate și dealul castelului. Majoritatea populației () vorbește germana (52.4%), a doua cea mai vorbită limbă fiind retoromana (38.4%), iar a treia portugheza (3.4%). În ciuda dominației timp de câteva secole a austriecilor, populația a vorbit până la Primul Război Mondial dialectul retoroman vallader
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana. În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista monumentelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Gara "Scuol-Tarasp" este stația terminus al rețelei private de căi ferate Rhätische Bahn, deservită de trenuri din Chur și Pontresina.
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
Johann Casimir (; 12 iunie 1564 - 16 iulie 1633) a fost Duce de Saxa-Coburg. El a fost descendent al ramurei ernestine a Casei de Wettin. Johann Casimir s-a născut la Castelul Grimmenstein din Gotha la 12 iunie 1564. A fost al doilea fiu din cei trei ai Ducelui Johann Friedrich al II-lea de Saxonia și a soției acestuia, Elisabeta de Simmern-Sponheim. Din cauza sancțiunii Sfântului Imperiu Roman împotriva Gothei ("Reichsexekution"), tatăl
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
Moriz fost înzestrat de către Johann Casimir în 1598, în onoarea părinții săi, cu una dintre cele mai frumoase epitafurile renascentiste din Germania - un monument alabastru înalt de 12 metri bogat sculptat. În plus, el a fondat Gimnaziul Casimirianum, a extins castelul familiei pentru a include moștenirea lui de colecții de cărți și l-a angajat în 1603 pe compozitor Melchior Franck ca "Hofkapellmeister". În timpul domniei sale, procesele de vrăjitoare și arderile au atins apogeul. El a permis continuarea a 178 procese de
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
a fost o căbănuță din lemn, construită în 1898, în pădurea de lângă Castelul Peleș din Sinaia, la înălțimea de 8 m de la sol, între niște brazi falnici, la cererea viitoarei regine Maria a României pe când aceasta avea 21 de ani și era încă principesă de coroană. La cererea unchiului său, regele Carol I
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
desenat și pictat, etc., care puteau fi găsite întotdeauna acolo. În biografia sa, intitulată „Povestea vieții mele”, regina Maria descria astfel acest „cuib”: Realizarea practică i-a fost încredințată arhitectului regal, André Lecomte du Noüy, ajutat de Karel Líman, arhitectul castelului Peleș. Întreaga construcție a fost terminată în patru luni, inaugurarea făcându-se în iulie 1898. Construcția a rezistat până după Primul Război Mondial, când s-a prăbușit în timpul unei furtuni violente.
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
3: Wild Hunt" conține un mediu massive open world, pe care jucătorul îl poate exploata liber. Există și câteva locații, precum: Orașul Liber al Novigradului, mlaștinile din Velen, insulele Skellige și două teritorii ale Imperiilor Nilfgaardian: satul Livezilor Albe și Castelul Regal din Vizima. Școala de magie Kaer Morhen, care a apărut în cărți și în primul joc "The Witcher", își face din nou apariția. Fiecare locație are un număr mare de sate, fiecare cu propriile condiții sociale și economice. Nilfgaardians
The Witcher 3: Wild Hunt () [Corola-website/Science/335368_a_336697]
-
Stâlpii masivi, rotunzi, și pereții groși ai clădirilor romanice erau necesități structurale până la descoperirea tehnicilor perfecționate, asociate cu stilul gotic târziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale) fiind utilizate chiar și în perioada precedentă. Multe castele au fost construite în această perioada, dar fiind depășite că număr de biserici. Cele mai largi grupuri de edificii romanice ce au supraviețuit timpului se găsesc în sudul Franței, nordul Spaniei și în Italia rurală, constând în case, palate, mănăstiri
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
mozarabe și asturiene din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate mari, clădiri civile sau comerciale, ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate mari, clădiri civile sau comerciale, ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive. În Occident, arhitectura ecleziastică comună, cuprinde bazilica romană ca un model primar cu evoluții ulterioare. Acesta constă
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de stilul bizantin de domuri și stilul crucii grecești, cu altarul situat în sanctuarul pe partea de est a bisericii. Exemplarele supraviețuitoare ale arhitecturii medievale seculare au servit pentru apărare. Castelele și zidurile fortificate sunt cele mai notabile exemple non-religioase medievale. Ferestrele aveau forma de cruce în scop decorativ, dar oferea o potrivire perfectă pentru un arcaș ca să tragă în condiții de siguranță în invadatori. Ziduri crenelate (creneluri) erau bune adăposturi
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
Universitatea Sorbona din Paris, ultimul nepot al lui Octavian Goga, scria în cartea „Privighetoarea lui Hitler“ că el crede că Veturia era agent secret al Reichului și că după 1944 Veturia Goga a devenit comunistă și și-a păstrat astfel „castelul” de la Ciucea (Conacul Octavian Goga din Ciucea), ce fusese cumpărat și renovat de Octavian Goga. Mircea Goga susține că mariajul cu Octavian Goga a fost, de fapt, misiunea încredințată Veturiei de către serviciile secrete germane, care ar fi recrutat-o încă
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
de către fratele său, Prințul de Condé, care a rămas fidel Curții. Dar, după pacea de la Rueil, Condé începe să susțină Fronda. Trio-ul Conți, Condé și Longuevillea a fost oprit de Palatul Regal la 16 ianuarie 1650 și închis în castelul Vincennes, apoi în castelul Marcoussis și în cele din urmă la Le Havre. În 1651, Cardinalul Mazarin este obligat de Fronda să plece în exil iar Conți este eliberat la 7 februarie. În iunie 1654 este obligat să-și părăsească
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
de Condé, care a rămas fidel Curții. Dar, după pacea de la Rueil, Condé începe să susțină Fronda. Trio-ul Conți, Condé și Longuevillea a fost oprit de Palatul Regal la 16 ianuarie 1650 și închis în castelul Vincennes, apoi în castelul Marcoussis și în cele din urmă la Le Havre. În 1651, Cardinalul Mazarin este obligat de Fronda să plece în exil iar Conți este eliberat la 7 februarie. În iunie 1654 este obligat să-și părăsească soția pentru a prelua
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
primele grădinițe la Arad și Șiria. În anul 1844 a finanțat tipărirea unui album "Aradi Vészlapok", iar cu banii obținuți din comercializarea acestuia a sprijinit sinistrații în urma inundațiilor din același an. În timpul revoluției din 1848-1849 a transformat un imobil din fața castelului de la Șiria, în spațiul în care funcționaseră până atunci o cantină a săracilor și o creșă, în spital pentru îngrijirea răniților, unde a adus în jur de o sută de paturi. Iar mai târziu a adunat fonduri, alimente, haine pentru
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
pe Fortuna, iar licorna fuge împreună cu Schmendrick. Pe drum, magicianul este capturat de o bandă de tâlhari, dar licorna îl salvează, gest care le-o aduce alături pe soția șefului bandiților, Molly Grue. Cei trei merg mai departe împreună spre castelul regelui Haggard, unde se află Taurul Stacojiu, nemesisul licornelor. Ei ajung la Hagsgate, un oraș a cărui prosperitate se află în contradicție cu sărăcia restului țării lui Haggard. De fapt, datorită unui blestem, această prosperitate va înceta odată cu ruinarea castelului
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
castelul regelui Haggard, unde se află Taurul Stacojiu, nemesisul licornelor. Ei ajung la Hagsgate, un oraș a cărui prosperitate se află în contradicție cu sărăcia restului țării lui Haggard. De fapt, datorită unui blestem, această prosperitate va înceta odată cu ruinarea castelului regelui, care poate veni tocmai de la fiul acestuia, Prințul Lir. Acesta a fost fost găsit de rege pe când era doar un bebeluș și dus la castel, unde a fost crescut ca fiu al său. Molly, Schmendrick și licorna părăsesc Hagsgate
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]