13,889 matches
-
convingerilor rătăcite. În timpurile din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un fior de spaimă, întreaga Franță. Doar la auzul cuvântului comunism, toate existențele s-au alarmat. Văzând cum apar în ziua mare și aproape oficial sistemele cele mai ciudate; văzând cum se succed decrete subversive, care pot fi urmate de decrete încă și mai subversive, fiecare s-a întrebat pe ce cale mergem. Capitalurile s-au înspăimântat, creditele au fugit, munca a fost suspendată, fierăstrăul și ciocanul s-au
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fără garanții, existența fără efort? Cu siguranță am vrea toate acestea dacă ar fi posibil. Dar este acest lucru posibil? Iată chestiunea. Nu putem înțelege ceea ce desemnăm prin stat. Credem că există, în această personificare perpetuă a statului, cea mai ciudată, cea mai umilitoare dintre mistificări. Ce este acest stat care ia asupra sa toate virtuțile, toate obligațiile, toate generozitățile? De unde ia aceste resurse, pe care îl provocăm să le răspândească în binefaceri asupra indivizilor? Nu de la indivizii înșiși? Cum pot
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
găsește, căci, în sfârșit, nu este o vie satisfacție pentru spirit să vadă armonie în libertate, când alții sunt reduși să o vadă în arbitrariu? Cuvintele pline de ură pe care ni le adresează adesea socialiștii sunt în realitate destul de ciudate! Și ce, dacă din nefericire greșim, nu ar trebui ca ei să deplângă acest lucru? Ce răspundem noi? După un examen matur, trebuie recunoscut că Dumnezeu a făcut astfel încât cea mai bună condiție a progresului să fie justiția și libertatea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
după cum costă mai mult sau mai puțin să fie produs, este mai mult sau mai puțin pe piață, este mai mult sau mai puțin căutat; într-un cuvânt, se supune, în ceea ce privește fluctuațiile sale, destinului tuturor producțiilor umane. Dar iată ceva ciudat și care cauzează multe iluzii. Când valoarea numerarului variază, limbajul atribuie această variație celorlalte produse contra cărora se schimbă. Astfel, presupun că toate circumstanțele privind aurul rămân aceleași și că recolta de grâu este distrusă. Grâul se va scumpi; se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
n donjon.// Veneam de departe, albastru derviș,/ și ostenit după șirul de ani/ purtam pe veșmânt și pe frunte înscriși/ versete din Palii și psalmi din Coran.// Eu nu căutam nicăierea nimic,/ Se auzea de prin crânguri de roze/ cântarea ciudată a lui Laostic,/ pierdut în adâncă și blândă hipnoză.// Desculț și purtând o cunună de pai/ de rogoz m-au chemat musafir/ (era chiar în ziua de Sfântu’ Mihai)/ la prânzul cel mare de după turnir.// dar eu am tăcut și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
disputa paradigmelor. Unii ar putea regreta pierderea protecției pe care o oferea disputa paradigmelor, pentru abordările marginale ale disciplinei. Într-adevăr, pluralismul metodologic și teoretic invocat aici nu va fi neapărat binevenit pentru acei cercetători care au o idee foarte ciudată despre ceea ce trebuie considerat ca standarde ale cercetării empirice sau pentru acele abordări care nu pot prin definiție să accepte pluralismul ca pe un fapt științific (pentru amănunte, vezi Meyers 1994: 128). Subminînd disputa paradigmelor în funcția sa de legitimare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Gheorghe -* 15 aprilie 1874, Ipotești; Ioan -* 23 noiembrie 1875, Ipotești. Despre Șerban Eminescu Acad. Rom. a căpătat documente noi. C. Stamati ar fi citit poezii moldovenești la generalul Bologovski, de față fiind Pușkin. Poetul rus s-ar fi amuzat de ciudata fonetică a limbii romîne: "...Ce armonie este în "Ciface Ippolit și în răspuns: boiaru: Saracual Murit"?" (A. V. Boldur, Contrib. la studiul istoriei românilor. Ist. Basarabiei, v. III, Chișinău, 1940, p. 53-54). După Th. Cornel (Figuri contemp.), N. N. Beldiceanu s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gelatinosul lor trup reflexul curcubeului primitiv, ramificată și tentaculară caracatiță i-a plăcut să fie, ori neagră sepie ce aruncă un nor de cerneală în limpezimile în care se reflectează cerul, s-a transformat, precum și în ființa mea neliniștită și ciudată i-a plăcut să se manifesteze spre deznădejdea mulților mei semeni." ION MINULESCU Toate decorurile și ceremoniile simboliste sunt în poezia lui Ion Minulescu (1881-1944); mistica numerelor din Maeterlinck, scheletele, sicriele, cavourile post-baudelairienilor, corăbiile, galerele, iahturile, gările, ploile, spitalele, adverbele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte: La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un prea ciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane, ori tururi de nădragi; Și prin cârpeli pestrițe și printre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Masinca, o luaseși pe coarda razachie, cu sacâz dulce, ușor... Dacă vezi însă că ridică coada, nu te pierde, ia-o înainte oblu, berbecește, ca până la iarnă să te văz crap îmblănit." Din toată scrierea se desprinde o savoare ciudată. Mateiu Caragiale este și el promotor al balcanismului literar, acel amestec gras de expresii măscăricioase, de impulsiuni lascive, de conștiință a unei ereditări aventuroase și turburi, totul purificat și văzut mai de sus de o inteligență superioară. Citatul enigmatic din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu vor fi infirmate de scrierile ce vor urma. Astfel, în romanul Verdictul (1970) pretextul care declanșează și impulsionează „acțiunea” este de factură polițistă, autorul păstrând un timp indecizia asupra genului de literatură pe care intenționează să îl abordeze. Curând ciudatul caz pe care protagonista trebuie să îl elucideze - crimă sau sinucidere - se transformă într-o adevărată problemă de autognoză, fiindcă similitudinile cu propria-i viață sunt atât de flagrante, încât la un moment dat se creează impresia bizară că procuroarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în care materia i se refuza cu îndărătnicie. A avut intuiții fulgerătoare și opacități masive, s-a ridicat la accente de geniu și a căzut în platitudini ciudate, a scris cărți vii și a conceput tomuri moarte, fără apel, a dominat cu temperamentul inteligențe mai organizate și a dat uneori dovadă de absența amândurora. Dar ce nu se poate găsi în alternanța de excelent și rău, de genial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu s-a oprit, din păcate, aici, transformându-se, cuvântul nu trebuie să sperie, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nozière în Franța, trad. de Raul Joil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 86: "Cred, Arist, că te-am făcut să-ți dai seama îndeajuns că orice expresie a unei idei abstracte nu poate fi decât o alegorie. Datorită unei soarte ciudate, acei metafizicieni care-și închipuie că pot scăpa de lumea aparențelor sunt constrânși să trăiască perpetuu în alegorie. Poeți triști, ei sărăcesc fabulele antice de culoarea lor, nefiind decât niște simpli culegători de fabule. Ei fac mitologie albă". Pentru Derrida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
putem descifra. Pentru America, lucrurile stau exact invers. Totul este ușor, transparent, flotant, nu există sens și nici nu e nevoie să cauți vreunul. Într-un anume fel, insignifianța radicală se alătură semnificanței radicale pentru a crea universuri cu totul ciudate pentru noi" (Jean Baudrillard, Marc Guillaume, Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paralela 45, București, 2002, p. 75). 493 Baudrillard notează că deși e evident faptul că realitatea americană a precedat ecranul, ea îți lasă, dimpotrivă, senzația inversă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu cântecul și ciripitul lor, pe Dumnezeu, cel care le-a creat și care le hrănea. Astfel, continuând să le vorbească îndelung, le explica cuvântul lui Dumnezeu ca unor creaturi raționale. Trecătorii l-au remarcat pe acel necunoscut cu îmbrăcăminte ciudată care predica păsărilor, ca și cum ar fi fost oameni, și au răspândit vestea prin oraș. Toți locuitorii orașului, alergând într-acolo, au rămas uimiți la vederea acelei minuni și l-au rugat să se îndure de ei pentru că mai înainte îl
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adică fără un frate însoțitor, prin aziluri... Am văzut și alții care purtau mereu o barbă lungă precum armenii și grecii. Unii nu foloseau ca cingol o frânghie obișnuită, ci o funie modificată, făcută din fire împletite într-un mod ciudat, și fericit era cel care putea să-și procure una cât mai frumoasă!... Ar dura prea mult să amintesc toate bădărăniile și abuzurile pe care le-am văzut; probabil că mi-ar lipsi timpul, nu așa avea hârtie suficientă și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sine și averea sa, pentru totdeauna, la dispoziția fraților și a necesităților lor. Și nu și-a schimbat decizia până la sfârșitul vieții. 3. Seria maeștrilor generali Prezentăm doar fragmentul inițial ce se referă la Sfântul Francisc. Se poate observa formularea ciudată din titlu, «maeștri», în loc de «miniștri». Această operă este din perioada Sfântului Bonaventura și are scopul de a redacta un catalog cu generalii Ordinului, cu limitele cronologice ale funcției fiecăruia, terminând cu perioada în care a fost general Bonaventura. Text din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
nu vrea mai mult. Standardul de excelență al unei companii este Întotdeauna fixat În funcție de cel mai scăzut nivel de performanță. Factorul „uzură”. Aveam o teorie potrivit căreia, dacă dădeam volumul radioului din mașina mea mai tare, astfel Încât să acopere zgomotul ciudat pe care Îl făcea motorul, puteam amâna rezolvarea acestei probleme. Mulți manageri abordează mediocritatea Într-o manieră asemănătoare, mai ales dacă cel În cauză se apropie de pensie. La urma urmei, oricum pleacă peste un an sau doi, nu? Factorul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
rezultatele muncii lor. Mai cu seamă pe un fundal atât de spectaculos. L-am Întrebat pe managerul de achiziții dacă aș putea cumpăra o copie a afișului, ca să-l punem și noi În hol. „Nu”, mi s-a răspuns tăios. Ciudată replică, m-am gândit eu, mai ales că nu a fost urmată de nici o explicație. Mai târziu, i-am povestit unui inginer de acolo ce se Întâmplase și l-am Întrebat dacă nu cumva o ofensasem pe doamnă cu cererea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
egaleze prețul și calificările noastre, această dimensiune În plus, de abilitate a vânzării la nivelul Întregii companii, a fost detaliul care a făcut diferența și care ne-a asigurat comanda. Cine pe cine vinde? A fost, cu siguranță, cea mai ciudată vizită de afaceri pe care o făcusem vreodată. Compania mea proiecta produse care erau utilizate Într-o fabrică din Toronto. Aceasta Își exprimase Îngrijorarea În ceea ce privește afacerile cu un furnizor necunoscut, așa Încât am aranjat să le vizităm uzina și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fi sugerați prin numele tiranilor Apolodor, Alexandru și Falaride. E de la sine înțeles că, denigrându-l pe Augustus și elogiindu-l fățiș pe Cotys, Ovidiu intenționează să capteze bunăvoința acestuia din urmă, pentru a putea fi primit la curtea sa. Ciudată încercarea poetului din Sulmona care, într-un anumit fel, își dorește să-l pornească pe Cotys împotriva lui Augustus; e ușor de înțeles că un asemenea gest din partea lui Cotys ar fi fost interpretat de împărat drept un act propiu-zis
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
LAMBRINO, Tomis, cité gréco-gète, chez Ovide, în "Ovidiana" cit., p. 379-390. 217 Cf. DEM. ST. MARTIN, în: "Epigraphica", anul X, fasc. 1-4, 1948, (publ. în 1950), în mod deosebit, p. 115-130. 218 E. RIPERT, op. cit., nota 687, p. 530. 219 Ciudat mod de a se disocia la Ovidiu, ca și cum ar vrea să sugereze că patria lui Augustus nu este și a sa. 220 Aici Ovidiu îl definește pe Cotys progenies digna parente tuo, adică "demn descendent al tatălui său". Despre caracterul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
apărea mai ușor. Erezie estetică clasicistă, Încredere fanatică În gramatică, Îngrijorare (de Înțeles) În fața anarhiei limbajului: „Avem un dialect bun, ușor și Înmlădios; În el fieșce cuvînt nu e ca la voi legat, cu un articol semeț, cu un pronume ciudat, Pronume-articole lungi care sufletul ți-l scot și seamănă cînd pîșesc cu suita unui despot. Dar ce mai mult să vorbesc?”... Anarhismul dialectului nu-l Împiedică Însă să scrie mult și, dacă ținem seama de compoziția poemului, dialectul refractar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]