13,997 matches
-
a publicat-o pe propria ei cheltuială la 18 ani, dar apoi a adunat toate exemplarele din librării și le-a distrus. În anii 1970 Mishol a publicat trei volume de versuri care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
exemplarele din librării și le-a distrus. În anii 1970 Mishol a publicat trei volume de versuri care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal de livadă). Weinfeld a continuat și mai târziu să-i sprijine acceptarea în mainstreamul lumii
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
operă oratorică și, ca atare, poemul este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai multe aluzii, mai ales la mitologie, iar identitatea Ulalumei, dacă era o persoană reală sau nu, a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evoca „marșul hipnotic sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
de tristețe și suferință. Poemul utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Folosirea acestei teme a fost adesea sugerată de criticii și biografii lui Poe ca fiind autobiografică, ea decurgând din pierderea repetată a femeilor de-a lungul vieții lui Poe, inclusiv mama sa Eliza Poe și mama sa adoptivă Frances Allan. Identitatea Ulalumei din poezie este incertă. Cercetătorul și ruda
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a identificat 11 versiuni ale poemului „Annabel Lee” care au fost publicate între 1849 și 1850. Cu toate acestea, cea mai mare variație este în versul final: Nu este clar la cine se referă personajul omonim Annabel Lee. Biografii și criticii sugerează adesea că utilizarea frecventă de către Poe a temei „morții unei femei frumoase” provine din pierderea repetată a femeilor de-a lungul întregii sale vieți, precum mama sa Eliza Poe și mama sa vitregă Frances Allan. Biografii interpretează adesea că
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce, supranumit „Sam lingușitorul”, anclanșată cu prilejul unei întâlniri anuale (1860) a Asociației Britanice pentru Progresul Științei; dezbaterile purtate au atras atenția
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
un poem de dragoste pentru o femeie decedată și a fost, probabil, inspirat de poemul "Cristabel" (1797-1800) de Samuel Taylor Coleridge (1772-1834). Poe a considerat-o până la moartea sa ca fiind una dintre cele mai reușite poezii scrise de el. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de artă ce provin exclusiv din ermetismul estetic al altei limbi”. Potrivit biografului Jeffrey Meyers, „Clopotele” este de adesea criticat din cauza faptului că este mecanic și forțat. Criticul român Vladimir Streinu a afirmat că ultimele poeme ale lui Poe sunt create „pe baza unui principiu muzical specific”, ce este observat mai ales în „Clopotele”. „Dar intențiunea de a-și impersonaliza existența prin simbol, așa cum șade bine în orice
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
fals bine ticluit. Naratorul se căsătorește în cele din urmă cu doamna Stephanie și promite să poarte permanent ochelari de acum înainte. „Ochelarii” a fost publicată pentru prima dată în ediția din 27 martie 1844 a ziarului "Philadelphia Dollar Newspaper". Criticii au sugerat că povestirea a fost plătită după numărul de cuvinte, așa explicându-se, prin urmare, lungimea sa relativ mare, mai ales pentru o scriere umoristică. La retipărirea ei în ediția din martie 1845 a revistei "Broadway Journal", Poe însuși
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
care precede „Demonul perversității”, se află în romanul "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Într-o scenă, personajul principal este copleșit de o dorință copleșitoare de a se lăsa să cadă de pe o stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că Poe a avut propriul său demon al perversității. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a scris-o pentru a-și justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică a fost dificil de urmat. „El o urmărește din pustia frenologiei în cea a transcendentalismului, apoi în cea a metafizicii în general; apoi pe parcursul a mai multor pagini
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
calitate și caracterul instructiv al lecturii. "Un român în lună" este considerat „cel mai important roman S.F. din faza de pionierat” a literaturii științifico-fantastice românești, apariția sa reprezentând un moment important în istoria literaturii științifico-fantastice românești. În ciuda acestor merite incontestabile, criticii literari au susținut că romanul lui Henric Stahl este o operă literară minoră. Criticul Florin Manolescu îl considera o scriere inferioară „ca literatură, ca mișcare epică, dar nu și ca sentiment”, conținând numeroase naivități științifice. Jurnalistul cultural Cristian Tudor Popescu
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
important roman S.F. din faza de pionierat” a literaturii științifico-fantastice românești, apariția sa reprezentând un moment important în istoria literaturii științifico-fantastice românești. În ciuda acestor merite incontestabile, criticii literari au susținut că romanul lui Henric Stahl este o operă literară minoră. Criticul Florin Manolescu îl considera o scriere inferioară „ca literatură, ca mișcare epică, dar nu și ca sentiment”, conținând numeroase naivități științifice. Jurnalistul cultural Cristian Tudor Popescu evidenția existența mai multor minusuri precum „construcția neglijentă, apelul la prefabricate narative de tipul
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
a împiedica numeroși fotografi amatori și profesioniști să facă fotografii în locuri publice. Poliției nu i se cerea să aibă nici măcar „suspiciuni rezonabile” că o persoană este un terorist pentru a o opri și percheziționa. Deși legea nu interzice fotografierea, criticii au afirmat că aceste puteri au fost utilizate în mod abuziv pentru a împiedica fotografierea legală. Cazuri notabile au fost cele al unui elev, al unui membru al parlamentului și al unui fotograf al BBC. În urma litigiilor la Curtea Europeană
Libertate de panoramă () [Corola-website/Science/334439_a_335768]
-
conservator îi propune să candideze pentru un loc vacant de deputat în județul Bihor. Romanul este împărțit în 18 capitole, numerotate cu cifre romane (de la I la XVIII) și fără titluri. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu i se datorează într-
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
două categorii în funcție de modul de acțiune: eroii vulgari, care sunt mânați de instincte și de interese și nu au o viață sufletească, și eroii inactivi, ce se izolează de exterior și se exprimă prin tăceri sau priviri pline de înțeles. Criticul Mihai Ralea remarca inactivitatea personajelor, învinuind-o însă pe autoare că se mărginește să le povestească viața și nu le dă personajelor șansa de a acționa singure. Arta pare să fie singura posibilitate de salvare a personajelor din meschinăria unei
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
boierești, arendași și funcționari energici încep să se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. După cum remarca și criticul Eugen Lovinescu, conducătorul cercului literar „Sburătorul”, arivismul devenise o temă recurentă în literatura română: „Dacă din civilizația noastră de azi n-ar fi rămas posterității decât puținele romane ce avem, urmașii și-ar face o falsă idee despre fizionomia societății
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
să epateze precum Ada Razu care poartă pe degete un inel cu un safir uriaș. „Sufletul lor [acestor oameni - n.n.] e încă primitiv și grosier subt reflexe de aur și de purpur. Din civilizație ei n'au decât confortul”, observa criticul Mihai Ralea. Mediul uman descris de Hortensia Papadat-Bengescu aparține „unei burghezii de formație recentă, fără tradiții, fără morală, fără gust”, dar care cultivă luxul și dorește să constituie o elită. Concertul din muzică de Bach organizat în saloanele Elenei Drăgănescu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de Bach" este o mare lucrare epică, cu analize sufletești de finețe, concluzionează că „în opera epică și dramatică a acestei scriitoare, calității de fond nu-i corespunde și una de formă. H. Papadat Bengescu nu are simțul limbii noastre”. Criticul Mihai Ralea remarca, în plus, că limba de conversație folosită de lumea bună este nefirească și forțată. Greșelile gramaticale și lingvistice existente în scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu sunt frecvente: dezacorduri dintre subiect și predicat, folosirea greșită a prepozițiilor și locuțiunilor, declinările
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de adjective, abuz de neologisme, construcții obscure și pedante și cacofonii. Scrisul pare neglijent și stângaci, producând mirarea criticilor cu atât mai mult cu cât autoarea susține că romanul a fost citit anterior într-un cenaclul literar. În ciuda acestor greșeli, criticii și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ales ca domeniu personal high-life-ul, descriind cu fine nuanțe stările morale ale super-structurii sociale. Limitându-și investigația asupra unui teritoriu bine conturat, d-sa a suit în ultimii zece ani treptele unei frumoase cariere epice”, îi descria laudativ activitatea literară criticul Șerban Cioculescu. Criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt precursoarele literaturii de analiză românești, excelând în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind comportamentul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
personal high-life-ul, descriind cu fine nuanțe stările morale ale super-structurii sociale. Limitându-și investigația asupra unui teritoriu bine conturat, d-sa a suit în ultimii zece ani treptele unei frumoase cariere epice”, îi descria laudativ activitatea literară criticul Șerban Cioculescu. Criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt precursoarele literaturii de analiză românești, excelând în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind comportamentul bolnavilor precum studierea
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
iubirii feminine de la formele ei simple și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert din muzică de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu, criticul Silvian Iosifescu consideră că mai ales romanele "Concert din muzică de Bach" și " Drumul ascuns" au o „rigoare expresivă în compoziție” și o „echilibrare a diferitelor elemente” ca rezultat al unei perioade mai lungi de elaborare. Mihai Zamfir afirmă că
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
din perioada anterioară „prin viața intensă, puterea de analiză, intelectualitatea și chiar ordonanța compoziției”. Lirismul scrierilor anterioare pare să se fi resorbit în noul roman, mai obiectiv și aproape în întregime epic. Limitele romanului au fost evidențiate cu severitate de criticul Mihai Ralea într-o analiză misogină în care afirma că femeia scriitoare „nu poate vedea decât confuz și nedeterminat, dincolo de viziunea ei sublectivă, (...) nu poate face observație psihologică asupra altuia, fără s'o falșifice prin punctul propriu de vedere”. Criticul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]