13,916 matches
-
a regulilor impuse de aceștia aducea cu sine arestarea persoanei vinovate și chiar și torturarea acesteia. Unii autori au identificat câteva similitudini între situația intelectualilor în regimul medieval francez și cea din regimul comunist românesc în care poeziile compuse de deținuți erau memorate pe de rost de aceștia, în spăeranța că vor așternute pe hârtie după eliberarea lor. Astfel, poeziile lui François Villon sunt memorate de temnicerul Mathieu (interpretat de Valentin Teodosiu) și transmise de acesta prin viu grai altor persoane
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
data de 27 septembrie 1331, el s-a luptat în Bătălia de la Płowce în Kuyavia împotriva unui grup de cavaleri teutoni. Celelalte grupuri de inamici s-au retras în nord. După numeroase victime, forțele lui Vladislav au cucerit domeniile, capturând deținuții și oprind extinderea teutonilor în regiune. Vladislav s-a străduit să stabilească un cod uniform legal în toată țara. În acest cod, el a asigurat siguranța și libertatea evreilor pe care i-a pus pe picior de egalitate cu creștinii
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
la șantierul colonie de muncă „Valea Neagră”. La Canal i s-a redeschis hernia făcută pe front și operată în 1945 și a fost operat pe viu. A avut un organism foarte rezistent și un doctor foarte bun (tot dintre deținuți), altfel nu scăpa. A fost eliberat la 20 septembrie 1954. Când s-a întors acasă avea doar 40 de kg, mai puțin de jumătate din greutatea sa normală. După o perioadă de refacere relativă, a reușit să se angajeze paznic
Ștefan Hălălău () [Corola-website/Science/330779_a_332108]
-
să muncească la un șanț de apărare antitanc împotriva sovieticilor. "Suzanna "(Virna Lisi), soția sa, este constrânsă să ceară divorțul pentru a-și putea păstra casa, deoarece nemții ar fi confiscat toate bunurile familiei, considerându-i evrei. Evadând cu alți deținuți evrei spre Ungaria, țară „"unde viața este mai puțin grea pentru evrei"”, este prins de autoritățile ungare si considerat spion român. După ce a fost torturat, este trimis ca muncitor maghiar „voluntar” în Germania. Este scos din rândurile deținuților de către un
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]
-
cu alți deținuți evrei spre Ungaria, țară „"unde viața este mai puțin grea pentru evrei"”, este prins de autoritățile ungare si considerat spion român. După ce a fost torturat, este trimis ca muncitor maghiar „voluntar” în Germania. Este scos din rândurile deținuților de către un medic SS, ca fiind un specimen excepțional de puritate al unei „familii eroice”, dintr-o veche linie ariană. Moritz sfârșește războiul ca SS, îmbrăcat în uniforma SS, și are ocazia să ajute câțiva prizonieri să fugă și să
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]
-
200.000 lei, majorat ulterior la 440.000 lei. Pentru o scurtă perioadă, între 1948-1950, nou instalatele autorități comuniste au transformat din nou mănăstirea în închisoare, având două secții: una pentru femei deținute din motive politice și alta pentru bărbați, deținuți de drept comun, de fapt tot deținuți politici, cei închiși aici fiind în special reprezentanți ai clasei de mijloc, acuzați de nou-introdusa infracțiune de „deținere de devize și valută”. Între anii 1950-1960 s-au efectuat lucrări de modernizare în vederea transformării
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
000 lei. Pentru o scurtă perioadă, între 1948-1950, nou instalatele autorități comuniste au transformat din nou mănăstirea în închisoare, având două secții: una pentru femei deținute din motive politice și alta pentru bărbați, deținuți de drept comun, de fapt tot deținuți politici, cei închiși aici fiind în special reprezentanți ai clasei de mijloc, acuzați de nou-introdusa infracțiune de „deținere de devize și valută”. Între anii 1950-1960 s-au efectuat lucrări de modernizare în vederea transformării locașului de cult în spital pentru bolnavii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
de la muncitoarele din Bodaibo, orășel din regiunea minieră Irkutsk din Uniunea Sovietică, iar un deputat comunist din parlamentul francez cerea respingerea unui ajutor de 100 de milioane de franci pentru România, din cauza persecuțiilor la care guvernul român îi supunea pe deținuții politici români, exemplificând cu cazul „"martiriului femeilor încarcerate în închisoarea de la Plătărești"”. Universul concentraționar al închisorii Plătărești a fost subiectul romanului popular "Din fundul ocnelor (închisoarea de femei de la Plătărești)", scris de Panait Macri în 1904. În 1952 mănăstirea a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și Justiție începerea urmării penale împotriva colonelului (r) Ioan Ficior, pentru săvârșirea infracțiunii de genocid. A fost acuzat că în perioada în care a condus închisoarea de la Periprava a impus un regim de detenție inuman, în urma căruia au murit 103 deținuți. În mai 2016, a fost condamnat în primă instanță la 20 de ani de închisoare.
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
pe drum, cu complicitatea celor ce păzeau garnitura de tren.”. Ajuns în țară, Motora a fost anchetat de Siguranță, de Serviciul Secret de Informații, dar și de Inspectoratul general al Jandarmeriei, timp de trei săptămâni, fiind suspectat de înțelegere cu deținuții. Mulți dintre evreii salvați de Motora au emigrat spre Israel sau în alte țări, iar alții au ajuns să ocupe diferite funcții unele chiar foarte importante - în noua conducere politică și de stat. A fost șansa colonelului. Acesta a fost
Sabin Motora () [Corola-website/Science/330179_a_331508]
-
ar fi acuzat în fața puterilor străine "de favoritism și de protecția bandiților. După proces, hoțul a fost închis întâi la Santo Stefano și apoi la închisoarea din Portoferraio, în provincia Livorno, unde a petrecut restul vieții. În timpul vieții sale de deținut, Crocco a menținut întotdeauna o atitudine calmă și disciplinată față de toată lumea, fiind respectat de către alți deținuți datorită numelui și trecutului său. Nu s-a alăturat protestelor și încăierărilor altor prizonieri, preferând să rămână pe margine și să ajute pe cei
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
fost închis întâi la Santo Stefano și apoi la închisoarea din Portoferraio, în provincia Livorno, unde a petrecut restul vieții. În timpul vieții sale de deținut, Crocco a menținut întotdeauna o atitudine calmă și disciplinată față de toată lumea, fiind respectat de către alți deținuți datorită numelui și trecutului său. Nu s-a alăturat protestelor și încăierărilor altor prizonieri, preferând să rămână pe margine și să ajute pe cei bolnavi. El a fost vizitat în închisoarea din anto Stefano de către Pasquale Penta care a rămas
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în 1737. Nicolae Iorga a vizitat cetatea în anul 1903 și a găsit-o aproape de ruină. Între 1948 și 1960 cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din "închisorile din sistemul Gulagului românesc". În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare. În prezent, cetatea adăpostește Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, precum și Biblioteca Municipală.
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
a fost capitala Regatului Poloniei și membră al Ligii Hanseatice orașul înflorind ca o importantă metropolă europeană. În plus față de funcțiile sale comerciale originale Piața principală a asistat la multe evenimente istorice, și a fost folosit la execuții publice ale deținuților. A fost un loc de ceremonii regale, ca parte a Căii Regale("Droga Królewska"), frecventat de diplomați și demnitari care călătorind spre Castelul Wawel. În 1364 regele Cazimir a ținut acolo Congresul Pan-European de la Cracovia pentru a propune o
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
revoltă, prin urmare nefiind implicat în luptă. În 2008 și 2010 bornele Ghetoului Varșoviei au fost reconstruite de-a lungul graniței cartierului evreiesc unde, între anii 1940-1943, era poarta ghetoului, podul de lemn de peste strada Aryan și clădirile importante pentru deținuții din ghetou. Cele patru clădiri de pe strada Próżna nr. 7, 9, 12 respectiv 14 sunt unele dintre cele mai cunoscute clădiri rezidențiale originale ce au găzduit familii de evrei între anii 1940-1941 în Ghetoul Varșoviei. În mare parte au rămas
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
verifice informația cu alt student, care i-a raportat totul lui Țurcanu. Timp de o săptămână, Rodas a fost torturat într-o celulă izolată. Desfigurat în urma bătăilor, a fost plimbat cu un sac pe cap prin mai multe camere atunci când deținuții se întorceau de la munca din atelier, ca să le servească drept exemplu celor care ar fi încercat să deconspire acțiunea violentă. Rodas povestește că Țurcanu îl bătea de mai multe ori pe zi și nu îl lăsa să doarmă aproape deloc
Constantin (Tache) Rodas () [Corola-website/Science/329253_a_330582]
-
nas din gură și din toate rșnile corpului; dus în această stare la baie, i-au vârât capul în vasul de la toaletă și au tras apa, considerând astfel că l-au spălat. A fost văzut în această stare de majoritatea deținuților din Gherla: ...era un ghemotoc. Un mușuroi acoperit cu preșuri murdare de sub care se prelingeau câteva șuvițe de sânge. Nu se distingea nici un fel de formă a trupului omenesc [...]. "Mă numesc Rodas Tache. Mă găsesc în situația aceasta pentru că am
Constantin (Tache) Rodas () [Corola-website/Science/329253_a_330582]
-
administrativ la Gherla alte douăsprezece luni. Pe 10 iulie 1954 a fost transferat la Securitatea Ploiești și cercetat pentru procesul Țurcanu, în care trebuia să joace rolul de martor al acuzării. A refuzat să colaboreze cu anchetatorii, considerând că nu deținuții sunt cei care trebuie condamnați, astfel că s-a renunțat la implicarea sa în proces și a fost pedepsit prin reactivarea pedepsei din 1942, din care i s-a scăzut un an și patru luni. A fost eliberat pe 17
Constantin (Tache) Rodas () [Corola-website/Science/329253_a_330582]
-
organelor represive din România comunistă este dată de Cicerone Ionițoiu în lucrarea sa, "Morminte fără cruce": "Canalul Morții trebuia săpat, și erau și alte lucrări în perspectivă, o dată ce problema mâinii de lucru nu se mai punea: rezervele erau suficiente. Printre deținuții politici de aici se găsea și un criminal, Alimănescu. Fusese adus de la lagărul Midia dintre cei de drept comun, care vroiau să-l linșeze. După ce omorâse sute de borfași cu care operase ani de zile, intrase în securitate. A participat
Eugen Alimănescu () [Corola-website/Science/329347_a_330676]
-
de drept comun. Eliberat după doi ani, ajunge gestionar al unui debit de tutun în zona Pieței Dorobanți din București. Este arestat din nou, pentru nereguli în gestiune și dispare definitiv, în circumstanțe necunoscute. În 1952 este menționat ca fiind deținut la Canal. Pe 26 decembrie 1951 s-a clasat dosarul, iar actul de deces este datat 1958.
Eugen Alimănescu () [Corola-website/Science/329347_a_330676]
-
i-a obligat prin emiterea unei proclamații să-l lase în pace pe coregizor. Nava "SS Cap Arcona", pe care s-au făcut filmările, a fost scufundată de către Royale Air Force pe 3 mai 1945, în timp ce transporta peste 5.000 de deținuți evrei, majoritatea murind în timpul atacului. Numărul morților a fost de trei ori mai mare decât cel de pe "RMS Titanic". YouTube
Titanic (film din 1943) () [Corola-website/Science/328700_a_330029]
-
anticomuniste, purtând numele conspirativ "Hans", deși la acea vreme nu era un filogerman. Astfel, între anii 1952 și 1964 a trăit în clandestinitate, fiind în permanență căutat de Securitate, până în anul 1964, când a fost emis decretul de eliberare a deținuților politici. În septembrie 1964 s-a prezentat la Procuratura Generală Militară din București și s-a predat autorităților, fiind luat în primire de Securitate. A fost închis și anchetat la închisoarea Malmaison, dar a fost eliberat în urma ulcerului și datorită
Nicolae Stroescu-Stînișoară () [Corola-website/Science/328740_a_330069]
-
și s-a predat autorităților, fiind luat în primire de Securitate. A fost închis și anchetat la închisoarea Malmaison, dar a fost eliberat în urma ulcerului și datorită faptului că dosarul său fusese închis ca urmare a decretului de eliberare a deținuților politici. În septembrie 1969 a emigrat în Republica Federală Germania, fiind căsătorit cu Inge, germană din Bucovina, care plecase în RFG în anul 1963. S-a stabilit la München, unde și-a reluat studiile în filosofie, și a devenit colaborator
Nicolae Stroescu-Stînișoară () [Corola-website/Science/328740_a_330069]
-
Prof. Dr. Mircea Sabău a urmat școala primară și liceul la Turda, apoi a urmat cursurile Facultății de Fizică a Universității C.I. Parhon, București, 1952 - 1957. În adolescență și în tinerețe a avut de suferit, având ambii unchi dinspre tată, deținuți politici. Licențiat în Fizică Nucleară a lucrat la Institutul de Fizică Atomică din București, 1957 - 1970. În anul 1970 a obținut titlul de doctor în Fizica Energiilor Înalte. A fost cercetător principal la Institutul Unificat de Fizică Nucleară, Dubna, Rusia
Mircea N. Sabău () [Corola-website/Science/328784_a_330113]
-
a conceput modelul P38. P38 are un design clasic, imitat și de alte companii, de remarcat fiind și faptul că modelul este folosit și în zilele noastre. Din 1942 până în 1945, compania Walther s-a folosit de muncă forțată a deținuților din lagărul de concentrare Neuengamme. Fabrica Walther din Zella-Mehlis a fost distrusă în Al Doilea Război Mondial odată cu ocuparea Germaniei de Est de către Armata Roșie. Fritz Walther a reușit să salveze o mână de documente cu proiecte și să le
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]