14,078 matches
-
individul interpretează activarea ca pe o stare de furie. Identificarea corectă a cauzelor stării fiziologice resimțite (activitatea motrică intensă) ar putea duce la evitarea creșterii sentimentului de furie la provocare. Unele cercetări susțin că activarea fiziologică crește probabilitatea tuturor acțiunilor dominante sau percepute ca fiind adecvate. O'Neal, McDonald, Hori și McClinton (1977) au arătat un film agresiv și unul non agresiv copiilor. Mai târziu, copiii trebuiau să se joace, fie agresiv, fie calm. Rezultatele au arătat că cei care au
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
joace, fie agresiv, fie calm. Rezultatele au arătat că cei care au preferat jocuri agresive încercau să imite comportamentele personajelor din film, mai ales dacă urmăriseră un film violent. Se poate, deci, afirma că activarea fiziologică crește doar probabilitatea reacțiilor dominante, în timp ce caracteristicile situației și cele ale individului determină natura reacției. * Sensibilitate sau reactivitate personală În opinia unor cercetători, indivizii agresivi nu resimt cu adevărat efectele caracteristice ale activării. Studiile efectuate indică, de exemplu, că indivizii foarte agresivi nu resimt reacțiile
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
împotriva unei ținte particulare poate diminua tensiunea. Agresivitatea și activarea par totuși destul de legate una de cealaltă în împrejurări foarte specifice. Activarea declanșează o manifestare agresivă intensă atunci când individul consideră că starea lui se datorează unei provocări, iar răspunsul său dominant sau obișnuit la provocare este agresivitatea. Indivizii puternic reactivi răspund mai des prin forme de agresivitate decât cei considerați fiziologic mai puțin activi. Agresivitatea implică o scădere a activării atunci când individul a învățat că agresivitatea este un răspuns adecvat în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
des prin forme de agresivitate decât cei considerați fiziologic mai puțin activi. Agresivitatea implică o scădere a activării atunci când individul a învățat că agresivitatea este un răspuns adecvat în cazul unei provocări. Este important să subliniem că tocmai executarea reacției dominante este cea care reduce activarea. Concluzii Se pare că nu există nici o relație cauzală simplă între hormoni și comportamentul agresiv. Activitatea hormonală nu permite prezicerea agresivității decât în cazul unor situații interpersonale conflictuale. Legătura dintre activare și agresivitate întărește de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unui eșec să execute mișcări voluntare după ce vor fi auzit un sunet neplăcut (80dB) sau plăcut (20dB). Dispozitivul folosit permite subiecților să execute mișcări voluntare ale căror tipologie este interpretată în termeni de pregătire comportamentală agresivă (îndoirea și întinderea mânii dominante). Rezultatele înregistrează, pe de o parte, o creștere a reacțiilor cardiovasculare și, pe de altă parte, o accelerare a executării mișcărilor voluntare atunci când sunetul neplăcut este combinat fie cu proiecția diapozitivelor cu arme, fie cu reușita subiectului în îndeplinirea sarcinii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la toate contextele sociale: comportamentul agresiv este un comportament care poate fi întărit prin satisfacțiile pe care le oferă. A te antrena sau a fi antrenat pentru folosirea strategiilor fizice de atac sau de apărare conferă acestor strategii o poziție dominantă și imediat accesibilă. Crizele de furie sau de violență apar foarte des la sportivi, mai ales la cei mai antrenați. Spectatori agresivi? Agresivitatea spectatorilor depinde în general de ceea ce se întâmplă pe teren. Competițiile sportive violente sunt excitante și agreabile
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dar și alte variabile legate de istoria lui socială și culturală construiesc baza acestor procese indirecte. Bărbatul interpretează astfel orice act al soției, chiar și comentariile acesteia, drept comportamente ostile și ofensive și reacționează în consecință. Credințele și normele socioculturale dominante consolidează și întăresc schemele personale ale individului cu privire la comportamentul masculin în diverse contexte sociale (Nisbett, 1993). Un exemplu de astfel de credințe poate fi enunțul de tipul "bărbatul ideal trebuie să arate mușchii ca răspuns la o provocare". Nevoia de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a dezvoltat deja o relație cu părinții și se poate apăra mai bine. Pentru copii mici, în schimb, traumatismul sexual provoacă o accelerare a maturizării, fapt ce poate favoriza dezvoltarea unei personalități deviante și învățarea unor comportamente sexuale de tipul dominant / dominat (Briere et al., 1990). * Factorii maltratării infantile Este vorba practic de aceeași factori enumerați în cazul violenței domestice: factorii psihologici, socioculturali și economici. Variabile proximale. Aceste variabile se referă la momentele în care copilul este cel mai vulnerabil. În
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și omniprezentă. Într-adevăr, relația de putere poate exista fără implicarea abuzului, dar un număr destul de mare de indivizi încearcă să obțină recompense prin exploatarea puterii în avantajul lor. Încercarea de a profita de victima mai slabă rămâne un deziderat dominant în relația de putere: la locul de muncă, în închisoare, la școală etc. Studiile făcute în diferite țări surprind existența acestui tip de schimburi la toate nivelurile de relaționare socială. În familie, este mai degrabă vorba despre abuz decât despre
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
puternic proslăvește agresivitatea atât timp cât aceasta permite procurarea succesului și a satisfacției. Modelele comportamentale cele mai admirate sunt cele care permit să lovești primul și să fii cel mai puternic. Cultul armelor devine indispensabil; a omorî înainte de a fi omorât strategie dominantă; intimidarea moneda de schimb; drogul cel mai bun contra-atac și, în definitiv, războiul pe toate fețele cea mai bună soluție. Bibliografie American Psychological Association, Violence and youth: Psychology response, Washington, 1993. ANDERSON C.A. și ANDERSON K.B., Violent crime rate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cancere extraintestinale printre care se situează și cancerul pancreatic, riscul relativ dovedindu-se a fi 4,46 sau în valoare absolută 21.4 cazuri/100,000 persoane/an [53]. Pancreatita cronică ereditară Pancreatita ereditară este o boală cu transmitere autosomal dominantă (defect situat pe cromozomul 7q35, determinat de o mutație a genei tripsinogenului cationic PRSS1) a cărei simptomatologie debutează frecvent înaintea vârstei de 5 ani, pentru ca la douăzeci de ani majoritatea pacienților să fie simptomatici [54]. Ea se asociază cu o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
de 8,6% a riscului față de populația generală) [62,63], în timp ce alte studii însă indică un risc crescut, de până la 30 de ori, cancer apărut înaintea vârstei de 50 de ani [64]. Li-Fraumeni este un sindrom genetic cu transmitere autosomal dominantă care se asociază cu creșterea importantă a susceptibilității apariției de cancere cu diferite localizări (risc global cumulativ de apariție a cancerului de 90%). Mai este cunoscut și ca sindromul sarcom, sân, leucemie și glande suprarenale (SBLA). Sindromul se datorează unei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei lui o constituie exilul, resimțit deopotrivă în plan poetic și existențial, iar modalitatea de surmontare a crizei constă în proiecția de universuri alternative prin exploatarea resurselor imaginarului. Notele distinctive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
câte unui citat semnificativ (Imaginea răzbunătoare - sub semnul unui descântec akkadian, Dezlegarea de mare - sub cel al unui extras din opera lui Dimitrie Cantemir, Ceasul umbrei - cu un moto din Pascal), se valorifică trimiteri livrești variate, adecvate cu precădere asocierii dominante dintre eros, femeie și mare. Alături de aceasta, o sferă tematică des întâlnită la M., derivând dintr-o poetică a primordialității, este aducerea în prim-plan a procesului de geneză a lumii, prin jocul elementelor. Pe plan artistic, preocuparea pentru combinatorica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
dreapta", "de centru" etc. conform unei taxonomii puerile, de clasa a cincea gimnazială. O "taxonomie" fără vreo valență epistemologică! Un fel de dogmatism intelectualo-politic "pictează" autorii și artiștii dintr-o societate în funcție de aderența sau rezistența la vreo ideologie oficială sau dominantă. După 1800, acest principiu al reprezentării în politică și cunoaștere! a devenit dogma muncii intelectuale. Între aceste nuanțe de curcubeu politic(ianist) sunt prinși la mijloc intelectuali precum Voegelin, Foucault, Veyne etc., care sunt etichetați conform reprezentărilor instrumenta lizate de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
history!) au în natura gândirii lor o serie de concepte abstracte și confuze. Este și cazul lui Foucault, ce a inventat noțiunea de pouvoir-savoir, interpretată în mod straniu de LaCapra 87. În concepția istoricului american pouvoir-savoir e interpretat ca "sistem dominant" sau "ideologie dominantă", prezente în discursul "de stânga" al anilor '60. Foucault a vrut să spună cu totul altceva prin putere-cunoaștere. Și anume că toate acele lupte și adversități social-politice, diverse forțe sociale, care acționează imprevizibil, modificând balanța între două
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
natura gândirii lor o serie de concepte abstracte și confuze. Este și cazul lui Foucault, ce a inventat noțiunea de pouvoir-savoir, interpretată în mod straniu de LaCapra 87. În concepția istoricului american pouvoir-savoir e interpretat ca "sistem dominant" sau "ideologie dominantă", prezente în discursul "de stânga" al anilor '60. Foucault a vrut să spună cu totul altceva prin putere-cunoaștere. Și anume că toate acele lupte și adversități social-politice, diverse forțe sociale, care acționează imprevizibil, modificând balanța între două sau mai multe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este a claselor conducătoare, a elitelor!"). Foucault mai vrea să spună că toate acele lupte între două sau mai multe forțe adverse creează puterea-cunoaștere. Lupte discursive, lupte de idei, lupte cu "marii" stăpâni ai discursului public și cu grupurile intelectualo-mediatice dominante și arogante ale unei "puteri" și ale unor cunoașteri, ce sunt folosite drept "arme" în descalificarea publică a "potențialilor" adversari sau "concurenți" într-un domeniu dat formează ceea ce Foucault vroia să spună prin pouvoir-savoir. Ceea ce pot face, în mod radical
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a crea cunoaștere în afara puterii politice, iar multe forme și conținuturi de cunoaștere scapă acțiunii limitate a Politikului. Cunoașterea-putere este valabilă doar în cadrul instituțiilor și mecanismelor social-politice, unde este modelată de norme și directive corespunzătoare intereselor unui grup uman dominant, și nu unei forme coextensive și echilibrate de guvernare ce vizează societatea în ansamblul ei. Deciziile factorilor din instituții nu se pot exercita în afara unor drepturi civice fundamentale. Pe de altă parte, există incompatibilități majore între regimul de funcționare a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intrigării! De exemplu, CTC-ul din fabrici, mecanism de control și instanță a puterii. Un alt exemplu ce atinge fiecare individ din societatea noastră este posibilitatea controlului politic al serviciilor de Internet. Astfel că X politician din Y grup politic dominant poate afla tot felul de informații despre Z civil, fără ca acesta din urmă să fie conștient că poate fi ușor supravegheat în ceea ce spune/face prin intermediul comunicării pe Internet. Tehnologia politică modernă a avut drept obiective: 1) disciplinarea corpului și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și șablonizarea de către edituri și de către alte instituții culturale a creației umaniste prin anumite "tipuri" și "pattern-uri") și anti-civică (prin clișeizarea opiniei publice, a gândirilor personale, prin instrumentalizarea best-seller-urilor, a "modelelor culturale" cărora li se conferă efecte de imagini dominante, de idei și de concepte pentru o societate și prin discursurile ei). Dezumanizarea culturală este forma corporatistă de "a produce cultură", prin urmărirea unei logici a profiturilor maxime! La polul opus fenomenului "liber" al culturii, avem distrugerea deliberată a învățământului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
configurată de către factorul uman. Addenda Emplotment-ul lui Hayden White Criticul și istoricul american Hayden White are la rândul lui un emplotment, adică o intrigă (față de Foucault, față de structuralism, față de realismul occidental) și o stilistică (pattern-uri inconfundabile de exprimare, expresii dominante ale eclecticelor sale analize istoriografice, literare și filosofice, publicate în eseuri academice). Am fost surprins să întâlnesc la un gânditor deconstrucționist din generația lui Foucault aspirația pentru intrigă narativă (plot), încrederea în sens și în hermeneutică: "A meaningful life is
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
euroinst.ro 1 "În primul rând Foucault a fost un istoric. O teorie restrânsă a interpretării a determinat scopul preocupărilor sale. A furnizat înțelegere a credințelor și intențiilor cunoscute ale promotorilor practicilor sociale independent de ceea ce a stabilit privind legătura dominantă dintre cunoaștere și relațiile de putere. În stabilirea acestei legături, a oferit o interpretare a instituțiilor și practicilor sociale. Dar înțelegerea credințelor fățișe și a intențiilor declarate pe care a oferit-o este independentă de aceea a interpretării". Laurent Stern
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
evaluarea acesteia din perspectiva modelelor universale. În contextul anilor 1960-1970, C. statornicește în Republica Moldova un nou tip de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin cultură (artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
tiparelor originare (1981), Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale (1990). Se observă, de la început, ponderea acordată judecăților sintetizatoare, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual. Aprecierile se întemeiază pe factori de ordin estetic și urmăresc să afle „dominante” și permanențe, pentru a surprinde „o dinamică globală a valorilor”. Particularitățile fundamentale ale literaturii române sunt definite prin investigarea modului în care creatorii concep spațiul și timpul, sacrul, natura, alteritatea, coincidența contrariilor, voința de a trăi, capacitatea de a cunoaște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]