KorAP: Find »[drukola/base=dur & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...543 544 545 ...606 >

15,136 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

cutițele lungi și extrem de ascuțite pe care unii dintre bărbați le purtau la brâu. Pentru niște oameni că ei, care nu văzuseră niciodată metal, era o experiență fascinantă, căci în ochii lor o spadă de Toledo era lucrul cel mai dur, măi strălucitor și mai letal care se putea gasi pe scoarță pământului. Crucile de aur, săbiile de oțel și cratițele de cupru erau obiecte străine mentalității celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează cu atâta sârguința, încât pot transforma Marara într-o epavă. —Cum? —Mâncând-o. Niho-Nui se hrănesc cu lemn, orice fel de lemn și oricât de dur ar fi, dar care să se afle în apă. Iar asta este perioada anului când se înmulțesc. Când apa este atat de caldă și de liniștită cum este acuma, Niho-Nui fac milioane de pui, care înoată în grup până găsesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo norvegica din apele reci, iar viteza lui de creștere, până ajunge la mărimea unui deget mic de la mână, surprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

a candidatului opoziției, Ramón Cáceres, sub niște titluri gigantice: „Cáceres denunță criminala politică industrială a Guvernului.“ Ziarul Seara nu lăsa îndoieli asupra poziției sale în favoarea lui Cáceres și împotriva partidului la putere. Îl ataca pe președintele Jaén cu cele mai dure expresii pe care le poate suporta hârtia tipărită și îl considera pe candidatul oficial, doctor Agustín Carrión, drept înapoiat mintal și vândut „trusturilor“ americane. Remarca, de asemenea, cu surle și trâmbițe, că Ramón Cáceres „câștigase deja“ alegerile care urmau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Și dumneavoastră ați venit să căutați pace. N-ați fugit din Vietnam pentru asta. — Poate că da. Se așeză pe vine în fața lui. Glasul îi suna diferit, iar chipul, marcat de umbrele schimbătoare ale focului, părea și el diferit, mai dur, mai de nepătruns. — Și puteți să o spuneți în ziarul dumneavoastră, adăugă el. Yubani-i nu sunt singuri. — Un singur om nu poate face nimic pentru oamenii ăștia. — Doi. Se întoarseră să îl privească. Inti Ávila zâmbi timid, de parcă s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
propunere reală, concretă, mult mai precisă decât a mea. Și o știe și el. E sigur pe el, pentru că are în mână două lucruri care mie îmi lipsesc. Banii companiei și puterea aliaților, Îi privi. Vocea lui sună ciudat de dură, deși voia să fie ironică, aproape umoristică. Dacă o să-i vindeți ceva, luați-i mulți bani! Selvele astea, indienii ăștia și libertatea lor valorează mult. Nu îi vindeți pe nimic. Stevens și Gubern veniseră. Americanul îi zâmbi lui Cáceres. — Bună ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

este cu circumstanțe agravante, fapta lor va fi privită cu o anume îngăduință. Pe undeva și eu simt impulsul să spun "bine i-au făcut!" La o cercetare mai rece îmi dau seama că greșesc. Legea talionului părea sălbatică, prea dură, nu ținea cont de împrejurări. Pedeapsa a fost socotită prea aspră chiar în timpul de glorie al acestei legi. Revin la tînărul violator. A primit 4 ani de pușcărie, prin urmare instanța a luat în considerație anumite împrejurări în care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
răi. Celor buni însă nu le este permisă gîndirea bolnavă: Bine i-au făcut! Eu dacă... îl omoram! Poate mai uman ar fi să-i aplicăm legea talionului: a plătit destul pentru fapta sa. A primit o replică mult prea dură și este de ajuns. Într-o logică corectă, tînărul ar trebui eliberat din pușcărie. Consider că și-a ispășit păcatul. Numai că legea este dură. Personal l-am iertat pe tînărul violator. Nu-i voi ierta însă pe violatorii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
aplicăm legea talionului: a plătit destul pentru fapta sa. A primit o replică mult prea dură și este de ajuns. Într-o logică corectă, tînărul ar trebui eliberat din pușcărie. Consider că și-a ispășit păcatul. Numai că legea este dură. Personal l-am iertat pe tînărul violator. Nu-i voi ierta însă pe violatorii lui, care ar trebui să plătească cu o prelungire a detenției lor cu 5-6 ani. În sufletul meu schilodit tot mă mai bate gîndul prostesc "bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

nu însemna ceva bun, nu însemna nici ceva rău. Odată cu trecerea timpului însă, am descoperit că mă gândesc tot mai des la Clio Aames. Mă întrebam în ce relație era cu Eric, cum se înțelegeau, cum făceau sex, ce lucruri dure își spuneau fără să le gândească atunci când se certau. Mi-o imaginam. Randle zisese că Clio se pregătea să devină avocat. Mi-o imaginam uneori blondă, alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
le gândească atunci când se certau. Mi-o imaginam. Randle zisese că Clio se pregătea să devină avocat. Mi-o imaginam uneori blondă, alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă și grijulie, în altele dură și cu capul pe umeri. Era un joc, un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul meu nu putea acționa fără instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
O gură de operă, mi-am spus, mare și plăcută. Am început să mă pricep la fețe. Primul pas e să vezi. — Păi, am greșit drumul, am zis. Și n-am zăbovit mult acolo. — O, scumpete. Îmi aruncă un zâmbet dur. — Uită-te la el. De obicei nu acceptăm animale de companie. Lui John - John e soțul meu - nu-i plac animalele, dar nici nu te putem trimite înapoi în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
singură victimă iar și iar până când... Am lăsat propoziția neterminată; stomacul meu nu era în stare să reziste la asta. — Asta e o marcă a teritorialității. Din când în când, câte-un ludovician - cel mai adesea un mascul mare și dur - se fixează asupra unei singure surse de hrană. Nimeni nu știe de ce fac asta. Ce încerc să spun e că nimeni nu știe foarte multe despre oricare dintre animalele astea. Cuvintele domnului Nimeni se afundau în mâlul din mintea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la rândul lui. — Eric Sanderson. Era ceva dur în felul în care-mi rosti numele, ceva care mă făcu să tresar. — Ce cauți aici? — Nu-și amintește nimic, interveni Scout și mă cuprinse cu brațul, strecurându-și degetul mare pe sub talia pantalonilor mei și trăgându-mă spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ci acelora care se vor întâmpla. Întâlniri, aniversări, toate obligațiile și planurile, toate speranțele și visurile și ambițiile care alcătuiesc viața oricărui om - ne amintim ce am făcut, dar și ceea ce vom face. Numai muchia de cuțit a prezentului este „dură“ într-o oarecare măsură. Trecutul și viitorul sunt lucruri care țin de minte, iar o minte poate fi schimbată. Eric Sanderson M-am uitat țintă la cuvinte. Probabil că le scrisese înainte de-a pleca de acolo în căutarea ludovicianului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a planului podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din mai multe cutii. Printre acestea se numărau cutii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
anunță doctorul peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat pe direcția indicată de doctor și l-am văzut, l-am văzut - o înotătoare triunghiulară, înaltă și dură brăzdând albastrul apei, întorcându-se într-un cerc larg spre Orpheus. O umbră lungă și întunecată pe sub valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză îndreptându-se spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
început că sunt - o adevărată cușcă pentru rechini. Eu și cu Scout am scos părțile cuștii din debaraua de depozitare și le-am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și greu, un cadru dur, umplut cu zăbrele din plastic negru. Noi i-am ținut în loc în vreme ce Fidorous i-a prins între ei și de baza cuștii cu mai multe nituri și bolțuri de cauciuc, care odinioară probabil fuseseră butoanele de stop, play și record

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fiecare dată când îi spuneam ceva o vedeam concentrându-se, ca și când ar fi pus informațiile la păstrare în minte. Știu că probabil nu voi mai revedea niciodată vreun membru al familiei sale. E pur și simplu prea dureros și prea dur și n-am face decât să ne tăiem reciproc dacă am păstra legătura. E amiază. Toate lucrurile lui Clio au dispărut. Mult timp n-am atins nimic. Din nou atemporală, casa era ca un templu secret în vreme ce praful se aduna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii din subordine, le vorbea elevilor cu dumneavoastră. Internatul din Meaux era al treilea prin care trecea, și nu era cel mai dur; știa că, aproape totdeauna, victimele refuză să-și denunțe călăii. Nu putea face decât un lucru: să-l sancționeze pe supraveghetorul ce răspundea de dormitorul elevilor dintr-a șasea. Pentru acești copii, majoritatea lăsați În voia soartei de părinți, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]