KorAP: Find »[drukola/base=ideologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...543 544 545 ...636 >

15,885 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872

cu biografiile lor prelucrate și unde pionierii aveau prilejul să-i cunoască printr-un veritabil ritual al eroilor mitizați, puși pe versuri și muzică. Mitul omului nou ne-a urmărit decenii, cu o veche rădăcină în credința creștină, răsturnat de ideologia de partid și transformat într-un fetiș. Omul nou, pentru care propaganda s-a luptat atîtea cincinale a-l transforma în realitate, am putea spune că el există și se manifestă abia astăzi, cînd ne aflăm în deplină libertate și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
inventat tehnică în care ideologii comuniști erau supraspecializați. Cum aminteam mai sus, literatura și creatorii ei au fost intens utilizați întru fabricarea noilor mituri. În cîțiva ani de la instaurarea comunismului, literatura și manualele școlare au fost purificate și anexate noii ideologii. Iată, spre exemplu, lista întreagă a marilor scriitori, conform noilor grile, incluși în manualul de clasa a VII-a, din 1953: Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Dumitru Theodor Neculuță, Alexandru Vlahuță, George

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
exact douăsprezece personalități cît apostolii lui Iisus. A. Toma, autor și al Imnului RPR, este probabil un caz emblematic pentru noile valori promovate în primii ani ai noii ere. Pus pe același raft cu Eminescu, uneori mai sus prin "puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește" (cum ținea să precizeze G. Călinescu în cuvîntul de omagiere din aula Academiei RPR, la împlinirea vîrstei de 75 de ani de către "poet"!). Solomon Moscovici, alias A. Toma, a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
în foarte scurt timp a fost uitat și părăsit de propaganda comunistă. Erau recuperate valori autentice, convertite de nevoie gen Tudor Arghezi care publică, în 1955, demascatorul 1907, iar în 1956, Cîntare omului, cu teme cît se poate de convenabile ideologiei. Apar poeți noi, Nicolae Labiș supradimensionat și mistificat de activiștii propagandei așa că A. Toma va fi aruncat, cum ar fi spus tovarășii, în lada cu gunoi a istoriei. Între miturile care urmăreau să justifice și să întărească proiectele și realizările

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde libertate, cînd țara era un uriaș lagăr, în care frigul, foamea, natalitatea controlată făceau ravagii. Specialitatea acestor imnologi de duzină era minciuna și propagarea prin vers a ideologiei de partid, a indicațiilor tot timpul prețioase etc. Cu o perseverență demnă de o cauză mai bună, pînă în ziua cînd a căzut dictatura, ziarele au fost pline de astfel de poeme. Dar profesioniștii închinătorilor la idoli falși, gen Adrian

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
de un real folos. E prieten bun cu Petru Dumitriu și prin intermediul lui am reușit să-mi public o parte din traduceri". Iată-l pe actualul rezident la Metz (Germania) și agent de influență, nu numai fidel condeier în slujba ideologiei comuniste sau, mai nou, pe post de agent electoral de rang prezidențial. Lt. maj. Jurca, după arestarea, în 21.07.1958, a grupului de prieteni în compania cărora Blaga a citit de multe ori din scrierile sale, își propune, pentru anchetarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
o stîngă scriitoricească interbelică solidă". Afirmația este cel puțin hazardată și ruptă total de contextul real de după invadarea țării de tancurile sovietice. Se scapă din vedere interzicerea, marginalizarea sau închiderea în pușcăriile comuniste a scriitorilor care nu și-au "însușit ideologia marxist-leninistă" sau/și promovarea politicii partidului unic. În concluzie, singurii cu acces în presă și edituri erau cei de stînga sau proaspeții convertiți prin recompense grase de noua ideologie. Geo Bogza, autorul Poemului invectivă intră în Academia R.P.R., Maria Banuș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
închiderea în pușcăriile comuniste a scriitorilor care nu și-au "însușit ideologia marxist-leninistă" sau/și promovarea politicii partidului unic. În concluzie, singurii cu acces în presă și edituri erau cei de stînga sau proaspeții convertiți prin recompense grase de noua ideologie. Geo Bogza, autorul Poemului invectivă intră în Academia R.P.R., Maria Banuș, Marcel Breslașu, Mihai Beniuc, Aurel Baranga, A. Toma, Mihail Davidoglu, Zaharia Stancu, Cicerone Theodorescu, Nina Cassian, Toma George Maiorescu, Petru Dumitriu, Mihail Sadoveanu și mulți, mulți alții, pentru opera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
una dintre cele mai ascuțite arme ideologice literatura". Se urmărea "a da pe linie de stat o cât mai largă contribuție în vederea introducerii liniei Partidului Muncitoresc Român în sectorul creației literare și pentru combaterea ascuțită și cât mai eficace a ideologiei burgheze și a teoriilor literare și artistice decadente care o reprezintă". Pentru politrucii vremii, riguroși și foarte atenți a nu permite nici o abatere de la linie, "preocupările și sarcinile Direcției Literare" urmăreau în principal: "a) Creația literară ca atare; b) Editarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cărților de literatură; c) Circulația cărților și curățirea pieții literare de toate rămășițele fasciste și reacționare, în general; d) Critica literară, ca instrument de îndrumare și călăuzire a creației literare." După ce clasifică pe scriitori funcție de gradul de aderență la noua ideologie, documentul emis de cancelaria partidului consemnează cu îngrijorare: "Față de această sărăcie în materie de creație literară stau nevoile mereu crescînde ale maselor populare. Nu o dată masele populare și-au exprimat nedumerirea față de faptul că această literatură se creează cu atâta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
comunist își trimitea emisarii pentru a împiedica acordarea acestuia a Premiului Nobel, Bacovia, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu și alții erau ajutați să moară de foame. Pentru a făuri o literatură nouă, erau necesari și scriitori noi, formați în spiritul noii ideologii; așa a apărut, după model sovietic, Școala de literatură și critică literară "Mihai Eminescu". Înființată în anul școlar 1952-1953, ea are un efectiv de 55 de studenți, cu vîrste între 17 și 22 de ani, majoritatea nu au urmat sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
departe de a fi teatru și poză: ele sînt corelatele sufletului meu avîntat și solemn". În timp ce regimul se străduia prin toate mijloacele să extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile sale, în numele "luptei de clasă" și al ideologiei marxist-leniniste, Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a-l analiza și a-l suprima este datoria noastră". I. Negoițescu, în Istoria sa, trece sibilinic peste momentele de "angajare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
și oriunde, marele creator a intuit încleștările de clasă, sugerînd imaginea viitoare a unei existențe mai bune. Poetul a fost totdeauna "vates", poet. (...) Tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej ne-a explicat cu o mare limpezime chipul cum un mare muncitor, instruit la ideologia socialistă, poate să atingă "umanismul socialist", care este un umanism al creației și, deci, al culturii preluate de clasa muncitoare. (...) Operele lui Lenin și Stalin (...) sînt opere care îmboldesc mintea să gîndească și o deprind cu tezele înalte ale concepției

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
literatura română în Enciclopedia Pleiade. În răspunsul său, publicat în "Caiete de dor", în 11 iunie 1957, asistăm la execuția fără replică, elegantă și ironic-amară a Deputatului, Academicianului, Activistului etc., G. Călinescu. Între personalitățile încondeiate, în Cronica optimistului, cu sprijinul ideologiei realist-socialiste, se află și Constantin Brâncuși. "Masa tăcerii" este pentru Divinul critic "o masă circulară de piatră, înconjurată de niște scaune tot de piatră, în formă de ceșcuțe pentru ouă fierte. Aceste monumente pricinuiesc un sentiment straniu de dezolare. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
purtat de vorbe, cînd faimoasa inițiativă a cuvîntului nu este cum ar trebui să fie o inițiativă a ființei ci doar expresia unei podobiri formale, sînt semne tari că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". Ce înspăimînta, între altele, ideologia totalitară, sînt îndeosebi filosofia și poezia. Unul din "comandamentele" vremii a fost exilarea, anihilarea pe toate căile și prin toate mijloacele a acestora. Panica puterii bolșevice era firească, "fiindcă, ne explică Virgil Ierunca, filosofia, de cînd s-a pomenit, a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
își va manifesta excelența în perceperea poeziei. Fin ironist, va încondeia cu aplicație marxizarea lui Bălcescu sau înregimentarea partinică a lui I.L. Caragiale de către propaganda vremii, dornică a-și întregi "moștenirea culturală" cu clasicii literaturii, se înțelege, ajustați la nevoile ideologiei. Tot în această carte, criticul de la Paris recunoaște că în tinerețe a fost om de stînga, troțkist declarat, după cum își amintește Monica Lovinescu în La apa Vavilonului, dar și-a îngropat "repede și fumurile și erorile revoluționare de îndată ce și-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
o altă victimă lucrată de bisturiul lucid al criticului de la Paris, este înrămat în anchiloza marxist-leninistă, servită cu devoțiune și argumentată în lucrarea sa, impresionantă ca dimensiuni, Gîndirea și gîndirismul. Prin cele cîteva zeci de citate zdrobitoare, este devoalată întreaga ideologie comunistă și antiortodoxismul lui Dumitru Micu. Cum, înțelept, spune Virgil Ierunca: "Ideologia trece, citatele rămîn". În doar cîteva cuvinte desființează pe notorii colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
înrămat în anchiloza marxist-leninistă, servită cu devoțiune și argumentată în lucrarea sa, impresionantă ca dimensiuni, Gîndirea și gîndirismul. Prin cele cîteva zeci de citate zdrobitoare, este devoalată întreaga ideologie comunistă și antiortodoxismul lui Dumitru Micu. Cum, înțelept, spune Virgil Ierunca: "Ideologia trece, citatele rămîn". În doar cîteva cuvinte desființează pe notorii colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva nici de Geo Bogza pierzîndu-și identitatea pe Olt în jos, și sus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
exponenți-cîrpe ca Demostene Botez, Eugen Jebeleanu, sau cine mai știe cine". Pamfletele sale nici nu sînt agresive; se mulțumesc a fi constatative. Aparent pașnică, această manieră este extrem de corozivă și de-a dreptul distructivă pentru cei fideli acelei "constante a ideologiei și eticii comuniste: compromisul". Între acești fideli sînt prezentați: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Adrian Maniu etc.; la toți, cum pe drept acuză Virgil Ierunca, se constată o grozavă lipsă de măsură toate se pot înțelege: regimul, contextul etc., dar prostituirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît din ceea ce face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile de azi din România, construindu-și ad-hoc o irealitate amenințată crede el de intelectualii "politizați", ne duce cu gîndul la un realist-socialist

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
elemente care ar avea perspective să se dezvolte ca critici literari". Principalele sarcini ale scriitorului, comunicate de același Novicov, erau: lupta pentru "apărarea Păcii și construirea socialismului; valorificarea experienței literaturii sovietice și însușirea metodei realismului socialist; combaterea hotărîtă a influențelor ideologiei burgheze imperialiste în literatură". Din 1951, almanahul își schimbă titlul, se va numi Iașul Nou, cu o ritmicitate lunară. Din primul număr sînt selectate de Lucian Dumbravă poeme "combative" gen: "Cîntecul Congresului pentru Pace ("Ni-i liberă țara, de aceea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
plan moral, orice încercare de justificare a unei vinovate amînări pălea". Legea a fost promulgată, dar accesul la dosarele personale de la Securitate continuă să rămînă, încă, o iluzie. O constantă a Diagonalelor este afirmarea egalității în criminalitate a celor două ideologii: nazismul și comunismul. Este citat cunoscutul sovietolog Alain Besançon, care, într-un articol din 22 octombrie 1997, publicat în "Le Monde", Nazism și comunism egali în criminalitate, afirmă: "Amnezia comunismului întărește memoria nazismului și invers, pe cînd memoria cea dreaptă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
tribunal nu adăpostește încă inevitabilul, pe termen lung, proces al fărădelegilor comuniste". Nazismul, care a durat cîțiva ani, n-a reușit să distrugă societatea civilă, în schimb, comunismul, în cei 50 la noi și 70 în URSS, a reușit. Prima ideologie urmărea doar supunerea fizică, a doua te obliga la conversiune. De aici, compromisurile și ipocriziile unei societăți pătate de colaborarea cu călăul. Constatînd, din lipsa documentelor în limbi străine, cvasi-absența românilor din Cartea neagră a Comunismului (tradusă și publicată la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
săi optimismul revoluționar și dîndu-le claritatea țelului și perspectivei, nestrămutata convingere în victoria marilor idealuri ale umanității... Cetățean al patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare. La unii scriitori se manifestă confuzii ideologice alimentate de existența în țara noastră a rămășițelor claselor exploatatoare, cît și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare dinafară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]