15,494 matches
-
unde se știe că rezonabilitatea n-are nici un sens. În vremuri îndepărtate, omul megaloman lua la ochi una dintre minunile lumii - să zicem templul Artemisei din Efes - și-i dădea foc. Lumea afla astfel de Herostrat. Megalomania se măsura cu minunile lumii, care nu erau multe - doar 7. Se lucra cu maximă exigență. Un alt megaloman, nesatisfăcut de rolul său de împărat, alegea incendierea capitalei imperiale. Vocația piromană spune multe. Nero își otrăvise în prealabil rivalul, își asasinase mama printr-un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
hotărî să incendieze Roma. De bună seamă, aceste istorii îi erau recunoscute Annei Paola Bonsignori, căci la 59 de ani, câți avea, italianca era învățătoare la Livorno. O învățătoare știe istorie - dar ea trăia în secolul nostru rezonabil, în care minunile sunt în număr mai mare de 7, pompierii își perfecționează zilnic munca, orașele au milioane de stingătoare, mii de polițiști, câteva balamucuri și alte milioane de televizoare care sunt grădinile Semiramidei, templul din Efes și farul de la Alexandria la un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care a depășit granițele și nu datorită unor străduințe speciale cât, mai ales, prin anvergura și statura morală a Conducătorului Statului nostru, al cărui nume este pomenit pe meridianele cele mai îndepărtate. Prin întreaga sa Operă, Președintele Ceaușescu ilustrează de minune ceea ce spunea un filozof: «un conducător e mare nu atunci când face ce vrea, ci atunci când face ce trebuie».“ („Independență, construcție“, Scînteia, 26 ianuarie 1984) „În istoria de aproape 120 de ani ai Academiei Române a avut loc săptămâna aceasta un eveniment
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o epocă așa cum este aceasta a noastră. Sub conducerea Partidului Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, întreaga națiune urmărește cele mai generoase idealuri - cele ale socialismului și comunismului.“ (Flacăra, 29 septembrie 1977) PERPESSICIUS Perpessicius descoperă minuni în RPR (nota V. I.) „...Un nou peisaj și un nou climat s-au instaurat pretutindeni. În locul ficțiunilor teoretice și al idolilor interimari, cultul muncii constructive și al demnității omului domină și cârmuiește. Un ritm nou, de o febrilitate nemaiîntâlnită
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Și ei urcând mereu pe frontul muncii, Cum luptă azi un om pentru o țară.“ („Un om pentru o țară“, Contemporanul, 19 octombrie 1973) „Veniți, prieteni, făurarii mei, Lângă oțel și schele, și condei În timp și munți să dăltuim minuni, Veniți cu cei mai buni din cei mai buni.“ („Poem pentru alegeri“, Orizont, 7 martie 1975) MUȘAT Virginia „De veghe stă zborul în jurul poetului. Pe năframa tricoloră când scrie partid - Oglinda cerului coboară-n cuvinte, Grădini suspendate în noi se
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
câștigă suficient, iar cărțile apărute în ediții superbe, cu ilustrații, adună cozi la librării, când femeile cad în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în pături și bând ceaiuri fierbinți. Acum programul s-a tâmpit la loc, nu mai deschidem decât la desene animate, pentru Tomi, sau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că nu știam ce este. Doar că aveam presentimentul că n-o s-o mai duc mult. Continuam să mă spăl cu apă rece ori călâie, la dușurile căminului nostru socialist, sperând într-o minune. După câteva zile, am întrebat o colegă. Și ea, ca și mine, era de părere că la policlinica studențească nu era de mers. Și-a început investigația: cine mai avusese așa ceva, cine ce-a făcut. În cele din urmă, s-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
criză domestică nu era prea mare pentru mama, indiferent că era vorba despre niște musafiri veniți pe neașteptate sau despre un copil căzut la pat cu febră uriașă. Îmi plăcea foarte mult să mă îmbolnăvesc, pentru că atunci eram martora celor mai multe minuni făcute de mama. Nu am stat niciodată în spital, mulțumită eficienței sale și constat astăzi, când pruncii mei se îmbolnăvesc, că un soi de memorie secretă mi se activează, amintindu-mi precis mișcările și ritualurile cu care mama ne învăluia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe pământ după așa o treabă, încălzindu-I bătrânele Sale oase. Muntele pe care venea acuma la vale, oamenii locului îl numiseră deja, Negoiul Cel cu Plete Albe, iar Dumnezeu călca din stei în stei minunându-Se El Însuși de minunile Sale pe care le săvârșise. Dintr o parte Îl întâmpinau ciopoare de capre negre, zvelte și săltărețe, însoțite de cerbi încoronați ca niște adevărați regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți de prezența sa, neștiind bag
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fi repartizat și comunei în vatra satului. După unirea cu Țara Românească am primit moara cu grădina iei de la grofu în 1918, ș-apoi în grădina morii au mutat grădina de pomărit, un loc foarte bun și creștiau altoile de minune, dar ce folos, când ai loc bun nu mai ai bunăvoință de a munci, așa s-a părăsit totul. Copiii astăzi nu numai că nu știu să altoiască, dar nici măcar să sădească un pom, dar să nu ne mirăm dacă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
copci. Să ne ridicăm gulerele pentru a nu fi recunoscuți. Să avem tot timpul gumă de mestecat la noi sau, și mai bine, frunze de pătrunjel sau rămurele de tisă, pentru a nu ne mirosi gura (pătrunjelul și tisa făceau minuni, iar tisa avea și avantajul că putea fi culeasă de pe drum). Să tragem, de fapt, aerul, făcîndu-ne că-l dăm afară, atunci cînd vreun profesor ne punea să suflăm. Să avem șervețele parfumate cu care să ne ștergem degetele (sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
continuu cu pedanteria.) De altfel, carpațiurile de Timișoara reprezentau un mit. Se spunea că la Timișoara se făceau kentanele și din rebuturile de la ele se bagă și la Carpați. La tutungerie nu puteai găsi Carpați de Timișoara decît printr-o minune - și atunci o răsplăteai pe vînzătoare cu un bacșiș gras. Am avut mult timp cîteva țigări Carpați de Timișoara păstrate în bibliotecă, în spatele unor cărți, pentru momente deosebite. Din cînd în cînd, dădeam cărțile la o parte, le scoteam și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a nu fi văzuți de profesori cînd fumam), îmi aprin deam țigara și meditam la întrebarea : „Oare viața merită să fie trăită ?“. Bineînțeles, cochetam și cu ideea sinuciderii (sinucidere din rațiuni înalte, filozofice, cum altfel ?). Vremea urîtă îmi convenea de minune, căci mă facea să-mi ridic gulerul... Numai că plimbarea de unul singur, adîncit în gînduri și fumînd agale, îi favorizează doar pe eroii din filme ; atunci muzica e corespunzătoare, iar personajul nu-și iro sește talentul în van - spectatorii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
altuia, pe rînd, pumni. Cred că n-am ajuns să dau nici un pumn cu adevărat. și nici taică-meu mie. Asta nu înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea îmbrîn celii, am plecat de acolo cu Svetlana și individul s-a oferit să ne găzduiască la el acasă, la Buzău. Nu știam de manevra lui, așa că am acceptat. După o săptămînă de stat la el, ne-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele de unt prin el) și făcuse războiul și îi intrase o schijă în el. Îi intrase în braț și rămăsese acolo ; rana se acoperise, iar bucata de oțel se obiș nuise de minune cu noua ei casă și se plimba în sus sau în jos cînd nenea Dode își dezvelea brațul și și-l încorda. Nenea Dode era un om bun și îi lăsa pe toți să pună mîna pe schijă, să o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cred - a fost cu ideea. Cel mai rău era că numele ăsta se preta la tot felul de porecle. țelu rimează cu foarte multe lucruri : țelu-cățelu’, țelu-purcelu’, țelu vițelu’ ș.a.m.d. și copiii din fața blocului se pri cepeau de minune să facă rime de-ăstea. Drept să spun, cel mai rău mă deranja țelu-purcelu’, fiindcă se potrivea cu realitatea. La țelu-cățelu’ mă înfuriam doar de formă. țelu-vițelu’ îmi ziceau puțini. Cei mai mulți însă nu erau specializați pe cîte una, ci mi le
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și că acolo se afla ușa unei șoferițe aprige, cu mulți copii, sau ușile unor familii de unde se auzeau mereu certuri. Tot la parter stătea și domnul Popescu, un individ slab, pipernicit, plăpînd ca o femeie, care se pricepea de minune la table, cînd juca pe bancă împreună cu domnul Golescu, dar care își toca soția în mod siste matic și bestial - după cum ziceau ai mei. Chinul începea după ce urcam primul rînd de scări și ajungeam la etajul unu. La etajul unu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să le aplic. Oamenii mari nu se mai bat. Iar atunci cînd o fac - cum a fost penibila scenă dintre mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
exerciții serioase de ținut respirația, cu ochii pe ceas. și am făcut ceva progrese. Dar hotărîtoare pentru inițierea mea în această taină a fost o carte. Spre deosebire de ceilalți adoles cenți, eu mă puteam socoti un privilegiat : nu știu prin ce minune, între puținele cărți rămase de la bunica se afla și un „cod al bunelor maniere“. Pe la paisprezece ani, am descoperit cartea, care arăta jalnic - îngălbenită, fără coperte și începînd de la pagina 23 -, dar care avea niște titluri ce m-au făcut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acolo căzu pe căldarîm. Pe parbrizul Rover-ului rămăseseră cîteva picături roșii și, la cîțiva centimetri de acestea, o boabă de rouă. John Wayne Bobbitt se odihnea acum, cu masca de oxigen pe față și cu penisul la locul lui. O minune a chirurgiei moderne. Aparatele piuiau încurajator : „Piu ! Piu ! Piu !“. Punctul luminos de pe ecran plutea zglobiu, executa mici piruete și lăsa în urmă o dîră verzuie. Rezerva de spital în care stătea era bine luminată și aerisită. Oricum, dimineața aceea frumoasă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Iubita locotenentului francez 45. F.M. Dostoievski, Frații Karamazov 46. Ian McEwan, Amsterdam 47. Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul 48. George Orwell, Ferma Animalelor 49. Ilf și Petrov, America fără etaje 50. Haruki Murakami, La capătul lumii și în țara aspră a minunilor 51. Cătălin Dorian Florescu, Zaira 52. Charles Bukowski, Femei 53. Jack Kerouac, Pe drum 54. N.V. Gogol, Mantaua • Nasul • însemnările unui nebun 55. Nora Iuga, Sexagenara și tînărul 56. José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos 57. Marguerite Yourcenar, Ca o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și felul în care erau ei obișnuiți. Cu răbdare, cu înțelegere dar și cu tenacitate, tânărul dascăl a reușit încet, încet să le impună un comportament școlăresc și o atitudine binevoitoare față de învățătură. Știa că în educație nu se produc minuni de la o zi la alta. Din capul locului, proaspătul dascăl a dorit să transforme lecțiile sale într-o activitate serioasă, chiar solemnă, asemănătoare slujbei oficiate de preot în biserică. Dar nu i-a fost ușor. A trebuit să lupte din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de studiu, cancelaria și repetitoriul internilor; de cealaltă, internatul. Iar între amândouă, ca element de legătură, "Arcul", faimosul arc, cu coridorul de trecere de la un corp la celalt, care a dat străzii numele pe care-l poartă până azi. (Ce minune, ce minune că-l mai poartă!) Cu arhitectura lor simplă și sobră, clădirile aceste aveau o înfățișare atrăgătoare și nu lipsită de oarecare distincțiune; mai ales clădirea externatului, a cărei porțiune centrală (în cuprinsul căreia azi se află sala mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cancelaria și repetitoriul internilor; de cealaltă, internatul. Iar între amândouă, ca element de legătură, "Arcul", faimosul arc, cu coridorul de trecere de la un corp la celalt, care a dat străzii numele pe care-l poartă până azi. (Ce minune, ce minune că-l mai poartă!) Cu arhitectura lor simplă și sobră, clădirile aceste aveau o înfățișare atrăgătoare și nu lipsită de oarecare distincțiune; mai ales clădirea externatului, a cărei porțiune centrală (în cuprinsul căreia azi se află sala mare a Pinacotecei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
profesor de istorie, Brandea (adică Brânză), în care acesta ne-a evocat moartea lui Caton! Brandea avea o elocință greoaie; fraza lui se construia încet și penibil, ajutată de o mimică expresivă, în care gestul preceda întotdeauna cuvântul... Prin ce minune, cu asemenea mijloace insuficiente și improprii, omul acesta mărunt și nervos reușea totuși să ne transmită mai totdeauna căldura generoasă a entuziasmului său, iată un lucru pe care la depărtarea la care mă găsesc mi-ar fi greu să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]