15,766 matches
-
în pahar. A ținut această petrecere, pe care nu voi uita-o niciodată, pănă hăt târziu după asfințitul soarelui și nu ne-am împrăștiat înainte de a umplea cu bani albi pentru zile negre mai multe pahară închinate în sănătatea lui moș Barbu Lăutariul. Ce s-o fi făcut el de-atunci nu știu. Unii zic că a murit; alții că trăiește. Eu unul cred că vreun fiu sau nepot de-al lui, împrumutându-i numele, îi continuă tradiția. Iar ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumea alerga după târguieli, pe când dincoace de Prut se refăcea, cu moare de curechi, după armistițiul de care am pomenit data trecută. În casa unui prieten, care de altfel m’a și lămurit, am aflat bradul, la care tocmai venise Moș Crăciun sau Gerilă. Era deci, cu două săptămâni mai târziu, Crăciunul, care venea, nefiresc, după Anul Nou și pe care l’am receptat exact ca pe sticla de mai Înainte: adică ca pe o poluare ori o incompatibilitate a mea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
luxosul palat din marmură cu robineți din aur masiv și florile proaspete aduse cu avionul de la Johannesburg din Africa de Sud sunt doar câteva dintre detaliile picante. (Heilbuth și Bülow 1997) Posesiunile lui Mobutu au inclus 11 castele în Belgia și Franța, moșii în Spania, Italia și Elveția (fiecare cu până la 26 de servitori interni), vile în fiecare dintre cele opt provincii din Zair și un palat în provincia sa natală. Se pare că a deținut mai multe vapoare și aeronave Boeing, 51
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
o imagine colorată cu Nașterea Domnului, cu ieslea și păstorii, iar în fața acestei fotografii, puneam o lumânare, căci becuri electrice nu aveam la îndemână în vremea aceea. Copil fiind, așteptam împreună cu fratele meu, cu emoție și cu bucurie, sosirea lui Moș Crăciun cel plin de daruri, care ne spunea cuvinte frumoase și înțelepte, căruia, cu ochii strălucind de emoție, îi cântam în fața bradului împodobit, cântece frumoase, cu voci înalte și calde de copii: „O brad frumos”, „Moș Crăciun cu plete dalbe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu bucurie, sosirea lui Moș Crăciun cel plin de daruri, care ne spunea cuvinte frumoase și înțelepte, căruia, cu ochii strălucind de emoție, îi cântam în fața bradului împodobit, cântece frumoase, cu voci înalte și calde de copii: „O brad frumos”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Noaptea Sfântă”, colinde... Erau unii dintre „oamenii mari” care spuneau că nu e bine să mințim copii și să-i facem să creadă în ceva ce nu există. Acel ceva însă, trăia viu și adevărat în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de bucurie, de bunătate, de iubire și de speranță în mai bine. Așteptam cu toții să vină un an nou, mai bun, mai îndestulat, mai drept... Cu cât treceau însă anii, sărbătorile vechi și frumoase își modificau culoarea și semnificația. În loc de Moș Crăciun, a apărut Moș Gerilă, în loc de Sărbătorile Crăciunului au apărut vacanțele de iarnă, iar Revelionul, a devenit acum „masă tovărășască”. Nimeni nu îndrăznea să vorbească de Nașterea Domnului sau să cânte „steaua sus răsare” ori „trei păstori se întâlniră”. La
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de iubire și de speranță în mai bine. Așteptam cu toții să vină un an nou, mai bun, mai îndestulat, mai drept... Cu cât treceau însă anii, sărbătorile vechi și frumoase își modificau culoarea și semnificația. În loc de Moș Crăciun, a apărut Moș Gerilă, în loc de Sărbătorile Crăciunului au apărut vacanțele de iarnă, iar Revelionul, a devenit acum „masă tovărășască”. Nimeni nu îndrăznea să vorbească de Nașterea Domnului sau să cânte „steaua sus răsare” ori „trei păstori se întâlniră”. La biserică, chiar în zilele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul. Și îmi mai vine în minte acum, un vechi cântec de Crăciun, bogat în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita, când ești voios, Române să fii bun. Dragii mei, acum vă las să vă gândiți la toate cele ce v-am povestit, vă las cu sufletul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
produselor agricole locale. El putea profita de acest avantaj ca să intre în branșa comercializării acestor produse. Împrumuta adesea bani țăranilor din partea locului, dobîndind astfel stigmatul de cămătar în cadrul comunităților rurale. Notabilii puteau și să cumpere pămînt și să controleze astfel moșii foarte întinse. Firește că bogăția lor le permitea să ducă o viață diferită de cea a vecinilor lor mai săraci. Cu toate numeroasele abuzuri, din rîndul lor s-au ridicat mulți veritabili lideri creștini ai mediilor sătești. Pe măsură ce declinul puterii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pămîntului și deci și asupra țăranilor care trudeau pe moșii. Pe lîngă aristocrația autohtonă, o serie de alte elemente militare au ajuns să facă parte și ele din societatea bosniacă. În secolul al optsprezecelea, spahiii dețineau 144 de ziamete (mari moșii) și 3617 timare. În general, oamenii aceștia trăiau pe propriile lor pămînturi, cu condiția să se fi aflat departe de un teatru de război. Ei formau un element important al forțelor armate otomane. S-a apreciat că 1553 de spahii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Principalele îndatoriri ale căpitanilor erau păzirea frontierelor și a căilor de comunicație, dar o parte dintre ei erau trimiși cu misiuni și în afara țării. Atît ei cît și slujitorii lor aveau uneori statut de salariați. Vechea nobilime slavă care deținea moșii întinse și înalții oficiali guvernamentali și militari alcătuiau clasa conducătoare. Acest grup, cunoscut sub numele de begi sau bey, număra cîteva sute de oameni. Pe o poziție inferioară, dar beneficiind totuși de anumite privilegii, se aflau membrii nobilimii de jos
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de graniță, dar, spre deosebire de aceasta, nu avea o populație musulmană importantă în afara orașelor. Mai mult, aici nu existase o mișcare de mare anvergură, ca în unele părți ale Balcanilor, de transformare a pămînturilor spahiilor și a altor proprietăți funciare în moșii de tip chiftlîk. Țăranul sîrb de rînd deținea anumite drepturi tradiționale asupra pămîntului pe care îl lucra. Din punct de vedere tehnic, el era dijmaș și deci trebuia în general să plătească taxe, dintre care unele crescuseră către sfîrșitul secolului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
taxele erau percepute de notabili, care își păstrau deci intacte vechile privilegii. În timpul războiului însă, guvernul s-a folosit de promisiunea acordării de loturi de pămînt pentru recrutări. Îndeplinirea acestor asigurări s-a dovedit a fi imposibilă. Notabilii care aveau moșii întinse nu voiau să fie puși în situația ca dijmașii lor să pretindă o reformă radicală; iar dacă fostele posesiuni otomane erau împărțite între cei care le lucrau, proprietarii creștini ar fi putut revendica aplicarea aceluiași principiu. Deși nu a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a celui al spahiilor nu mult după aceea dusese la ridicarea chestiunii dispunerii de pămînturile acestora, care ar fi trebuit să revină în posesia statului. Controlul exercitat de spahii începuse deja să decadă, iar unii indivizi își transformaseră proprietățile în moșii chiftlîk. La început, spahiii au continuat să-și stăpînească pămînturile în schimbul plătirii impozitelor, dar Poarta a înlocuit acest sistem cu cel al pensiilor. După plecarea proprietarilor de pămînturi, țăranul care le lucra efectiv și-a considerat lotul drept proprietatea lui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Când-colo, dovleceii mei... nu mai rămăsese nimica din ei. Mă duc la cumnată-miu’, mă, tu i-ai halit? Dă unde? Ia mai uită-te odată, că acolo trebuie să fie! Scotocesc io iară și, într-adevăr, să mă bată Moș Crăciun dacă mint, era undeva, în fundul raftului, o cutiță de conserve mică al dracului. Bag-seamă că strachina cu dovlecei intrase la apă sau, cum se zice, se contractase de la frig. Dacă am umblat io la potențiometru, bag-seamă. Da’ era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcut liniște și culoar ca să iasă învingătorul. Mă pregăteam să-l felicit pe Șubi, că pe atunci nu-l suportam pe Șăfu. Nici nu-l cunoșteam foarte bine. Dar, când a ieșit Șăfu, unii mai căcăcioși deja schimbaseră stăpânul, bravo, moșule, îl lăudau. Șăfu a trecut, s-a îmbrăcat în liniște, ne-a zis „Servus“, cu vocea aia a lui seacă, și a tăiat-o. Șubi era în genunchi și-și culegea măselele. Abia după aia am aflat că se apucase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
audă în timp ce el mătură prin curte. Dă cu mătura, așa se spune. - Dă-i dracu’, am vorbit io cu nea Stelică. Vindea 22.000 de bilete acu’ vreun an. Acu’ abia cu greu vreo 2-3.000. Ăhăhă, a făcut avere moșu’. Mergea în sate de-astea izolate și vindea bilete. Avea o panaramă de Dacie și-acuma și-a luat Merțan! Se duce de râpă Bingo! În dimineața asta, Gigete a făcut rost de o minge. Minge cu petice. A dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceva definitiv. Nici privirea nu i-o puteam interpreta. Pare a se pregăti să ocărască înțelegător pe cineva. Privirea conține ceva aspru și deopotrivă ceva blajin. Un singur lucru puteam spune cu certitudine despre Gheorghe Tatomir. De-aia-mi plăcuse moșul. Că figura lui nu trădează nimic umil sau fățarnic. Deși, dacă vă uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu are nimic meschin. E mândru fără a fi trufaș. Insolent. Sau vulgar. În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu m-am prea înțeles niciodată. Am frecventat mai demult un curs pe care Manolescu îl ținea la Litere. Era destul de mult norod la cursul manolescian. Pe vremea aia, Manolescu era și politician și strecura tot felul de picanterii cu moș Diaconescu, Țepelea. Doar din aceste amănunte să fi fost construit cursul și Manolescu ar fi avut asigurată o frecvență mai mult decât mulțumitoare. Prima dată când am ajuns la cursul lui, tema era literatura proletcultistă. Am plecat de acolo cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Baldovinești-Chercea. Aici s-a născut Panait Istrati, a copilărit în Baldovinești - un gen de zonă satelit a Brăilei de odinioară, înțesată de grecii angrosiști pripășiți aici. Pe strada principală se mai păstrează încă locația a ceea ce a fost cândva bodega „Moș Anghel”, astăzi refăcută substanțial. Cu scrierile sale eu m-am întâlnit mult mai târziu, cred că eram prin prima treaptă de liceu când l am descoperit pe Panait Istrati. Cert este faptul că tata m-a influențat covârșitor deoarece cunoștea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deoarece cunoștea fiecare detaliu din opera sa, era fascinat de stilul și naturalețea acestuia. La urma urmei, tata se născuse și crescuse în Brăila Interbelică, dar mai cu seamă îi cunoștea toate misterele și poveștile sale frumoase, gen „Chira Chiralina”, „Moș Anghel”, „Ciulinii Bărăganului”. Era pe undeva și o trimitere la rădăcinile noastre, gândindu-mă aici că ne-am născut și-am crescut în același areal geografic cu care se identificase existența inegalabilului Panait Istrati. Iar tata era tare mândru de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru, al zilelor noastre de acum, În atâtea privințe anacronic, metacronic și paracronic, mai purtând Încă unele rămășițe din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a dat la școală și că l-a adus În București pe acest fecior mai mic al lui Moș Ghiță Beldie din Stroeștii Argeșului; de unde, poate, chipul lui, al meu și-al unora dintre nepoți cu faciesuri mediteraneene, firea lui mai răsărită și avântată În treburi, amatoare de tot ce-i nou sau depășind condiția lui de-acasă; bun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc În vine, vară bună cu mine, Sultana. L-am apucat pe bunicul, Moș Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]