14,286 matches
-
n-a mai ieșit, simțeam că plesnesc dacă nu-ncerc - și pân-la urmă am dat și-am intrat la actorie. Ce experiențe din facultate simți c-au însemnat ceva pentru tine și ce întâlniri au contat? O să le organizez un pic: tehnic și tematic. Ca tehnică actoricească, ca nivel de disciplină la care se poate ajunge - cred că, cu totul, cei 3 ani de facultate - au fost minunați. Aproape c-aș zice c-ar trebui să se introducă în programa fiecărei
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
poate ajunge - cred că, cu totul, cei 3 ani de facultate - au fost minunați. Aproape c-aș zice c-ar trebui să se introducă în programa fiecărei facultăți, indiferent de specializare, un an de actorie. Pe cuvânt, îți ordonează un pic zemurile interioare și-ți anulează niște blocaje afective pe care s-ar putea să le ai, ieși de-acolo mai disciplinat și mai senzorial. Mai permeabil la realitate - asta-i cert. Și-apoi, fiind o treabă destul de intimă, cu/pentru
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
am apucat să joc). Sau să dăm la masterate. Poate că 3 ani sunt de ajuns, în cazul în care masteratele românești ar fi masterate. Dar nu sunt, în general nu sunt (mai dai la ele ca să mai stai un pic așa, să mai ai un pic reducere la transport). Apoi facultățile noastre sunt închise. Există așa, cumva abstract, în sine. Suntem 3 ani închiși într-un borcănaș de sticlă, ca niște insecte. E ca și cum toată lumea te-nvață cum să faci
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
dăm la masterate. Poate că 3 ani sunt de ajuns, în cazul în care masteratele românești ar fi masterate. Dar nu sunt, în general nu sunt (mai dai la ele ca să mai stai un pic așa, să mai ai un pic reducere la transport). Apoi facultățile noastre sunt închise. Există așa, cumva abstract, în sine. Suntem 3 ani închiși într-un borcănaș de sticlă, ca niște insecte. E ca și cum toată lumea te-nvață cum să faci un calorifer absolut minunat, și dupa
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
că ne dă o bere dacă găsim cel mai bun banc cu homosexuali. Povesteam mult, ne-nregistram, ne uitam la documentare, filmam improvizații. La final, ieșiseră tot felu de scenuțe care trebuiau grupate într-o oarecare logică. Orchestrate și un pic cosmetizate. Asta au făcut Fero și Leta. V-ați gândit de la început c-o să folosiți text în performance? L-ați scris împreună? A scris fiecare o parte din text și apoi l-ați legat? Cum a apărut „rugăciunea-manifest” al rigidității
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
a fi iubiți pentru ceea ce suntem. Asta e o nevoie universală. Care este relevanța personală/ artistică/ politică a acestui performance pentru tine? Personal, pentru mine a fost un soi de jucărie serioasă. M-am distrat, dar am făcut și un pic de terapie. După ce-am terminat specatcolul, am devenit ceva mai lejeră. Asta nu diminuează din gradul de solicitare psihică pe care-l resimt la fiecare reprezentație. E un soi de teatru non-teatru... mă expune destul de serios, și am mari
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
arătăm inevitabil ignoranța, efortul de cercetare și de punere în scenă era justificat ca având și o oarecare valoare pedagogica. O idee OK, din moment ce eu chiar eram ignorant în privința asta, deși, după ce am văzut spectacolul, mi s-a părut un pic cam forțată - poate de-aia au și scos-o din reprezentațiile ulterioare. Oricum, nu prea a contat așa de mult treaba asta. Am fost tăiat la montaj, fără nici un motiv serios, probabil, din motiv ce aia care au ajuns în
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
evident dramatic al acestora, dacă m-aș fi pus să scriu ceva despre mineriade, tare mă tem că mi-ar fi ieșit și mie o sforăiala din aia panicarda sau apologetica în care mi-aș fi dat și eu un pic cu părerea despre „mentalitatea minerului,” gândirea strategică a lui Iliescu, si tăvălugul de dispreț internațional care cică s-a abătut asupra țării ani de-a rândul după iunie 1990. Nu, mersi! [caption id="attachment 1698" align="aligncenter" width="600"] Capete înfierbântate
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
că în vremurile alea nu prea îi apreciam calitățile. Băieții mai răi îl tachinau mereu pe Bruml. Zdeněk: După război, am auzit de la o cunoștință care a făcut lagăr la Birkenau cu Jirka că a murit așa cum a trait - fără pic de noroc. Jiří Bruml, în vârstă de 14 ani, a stat doi ani la Terezín. Pe 15 mai 1944 a fost deportat, împreună cu mama lui, în transportul DZ către „lagărul de familie” al prizonierilor cehi de la Auschwitz-Birkenau. Transportul DZ a
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
unii, ziua veneau alții. Bunicul niciodată nu a știut cum să facă să nu fie acuzat. Toată viața mi-a povestit despre momentele astea, cum au venit rușii, cum au intrat pe teritoriul sârbesc. Și după, când am crescut un pic mai mare, de pe la 10 ani, așa, la scoala, non-stop: război, război, război. Am făcut la scoala materia „Marxism”, care ne învață despre socialism, comunism, cine e Karl Marx, și după, la televizor, numai filme de luptă, partizanii împotriva germanilor, si
„Trebuie să ducem povestea mai departe” () [Corola-website/Science/295731_a_297060]
-
să-i chem și să le zic uite, faceți asta și asta, să-i îndrum să știe, nu să fac ceva rău. De câte ori nu m-au sunat oamenii să mă întrebe cum am facut aia și aia. Eu sunt un pic așa mai... sunt supărată, să știți, pentru că văd că se pot face multe lucruri, dar nu se fac. Nu trebuie mult, trebuie dorința și voință ca să se facă, să fie mai ușor pentru cei care au nevoie, să fie ajutați
„Trebuie să ducem povestea mai departe” () [Corola-website/Science/295731_a_297060]
-
spectatoare și a unei observatoare recente a teatrului independent bucureștean. Nu prea consum teatru din scenele establishment-ului, însă merg destul de des la spectacole independente. Ultimele mele amintiri de la Național sunt de la o Anna Karenina foarte lungă, prăfuită și fără pic de energie. Un spectacol pe care ți-l aduci aminte numai pentru că ți-a fost penibil să pleci și, ca urmare, ai fost pedepsită cu amorțeli și dureri de spate. În toamna trecută, la Sibiu, am lucrat -- pentru prima dată
De ce mai merg la teatru... () [Corola-website/Science/295743_a_297072]
-
vacanța și aveam și haine noi toamna, la școală. Ei, eventual, făceau iarna sus, la Satu Nou. La penitenciar. Atunci am devenit de stânga. Instinctual. Pe Marx și pe cei care l-au urmat în gândire i-am citit un pic mai tarziu. Tot atunci am realizat un fapt, care mă urmărește și în ziua de azi. La atâția ani distanță, și pe care l-am observat la fiecare loc de muncă pe care l-am avut. Lipsa de solidaritate între
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
facă muncitorilor o cabină de duș la vestiar. Care a apărut, spre bucuria tuturor. Poate pare hilar ce zic aici, dar pentru acea mică comunitate de oameni, acest duș de la ieșirea din schimb era ceva ce le făcea viața un pic mai bună. La stat După un an, am plecat. La stat. Într-o unitate militară. De transmisiuni. Specială. Îmi reactivaseră gradul din rezervă din armată. Eram ofițer inginer. Aici era altă lume. Alte salarii. O să mă raportez în continuare la
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
vârstă de 28 de ani și știu despre el doar că a ajuns polițist, sufletul meu. După divorț am ajuns în Pecs. Am locuit cu chirie, munceam și în sfârșit nu trebuia să-mi fie groază că dacă merg acasă, pic într-un moment prost. Șeful meu de atunci, Godon, mi-a dat de muncă timp de aproape un an, m-am gândit „e bine, mă bag”. Am renunțat la chirie și am venit. Doar că, după o vreme, au început
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
după o săptămână. Am aflat mai apoi, de la bunica, că mama ar fi luat niște medicamente pentru întreruperea sarcinii, doar că le-a luat într-un stadiu destul de avansat al sarcinii și la asta s-a ajuns. Mai aveam un pic și împlineam 10 ani în septembrie și ea m-a lăsat în august. Eram la spitalul de pediatrie din Timișoara. Au căutat și alte rude, doar că au refuzat să mă ia, au spus că nu sunt făcut de ei
Am fost mai mult musafir () [Corola-website/Science/296066_a_297395]
-
adus calorifere noi, o centrală nouă. Dar problema e cu personalul, mai mult decât cu condițiile de locuit. Îngrijitorii - și din păcate nu este o situație singulară - unii se comportă agresiv. Sunt așa, mai duri. Ei zic că sunt un pic mai severi. Dar dacă prin a fi sever se înțelege să lovești, să înjuri... Noi eram copii, și fete, și băieți. Când am intrat, cel mai mic avea 5 ani, cel mai mare avea 16 ani jumate. Ăia mai mari
Am fost mai mult musafir () [Corola-website/Science/296066_a_297395]
-
istoric în care piața e semi-saturată de monopoluri și când capitalismul în criză globală are din nou nevoie de stat: de data aceasta, nu atât pentru a scoate resursele publice de sub autoritatea cetățenească, cât pentru a mai scutura lucrurile un pic în același cazan, vânturând aerul stătut pentru recrearea unei imagini a „pieței libere”. Și, desigur, pentru a vinde ce mai este. Iată adevărata veste proastă: momentul reînnoirii relației dintre capitalism și stat poate constitui începutul unei perioade istorice la fel de lungi
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
procesul, dar nu terminasem cu partajul. Trebuia să vindem și lucrurile astea durează. M-au mai acceptat trei luni, dar deja stătusem un an jumate, nu știu dacă a mai stat cineva așa mult acolo. Dar m-au presat un pic și am fost foarte stresată cu chestia asta, să cumpăr eu o locuință. Nu mă lovisem de problema asta până atunci, să fie nevoie să pleci de la serviciu, să cauți prin tot Bucureștiul, să vizionezi apartamente, să umbli cu banii
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
ca ultimă, singură formă de supraviețuire în arta asta contemporană. NOI vă formăm. Pentru că NOI existăm voi existați, ar trebui să fiți formule instituționale DE SPRIJIN nu de piedică. Mentalitățile corporatismului de stat - în care dacă superi chiar și un pic uite ușa! că așteaptă la ea 100 să îți ia locul - nu ar trebui să își aibă locul. Dacă puteți ajuta, ajutați. Dacă nu, UAP, respectați munca donată măcar cât să vă dați seama că trimițând la plimbare Atelier 35
Atelier 35. Între model de autogestiune și brand. O discuție cu Xandra Popescu, Larisa Crunțeanu și Veda Popovici () [Corola-website/Science/295806_a_297135]
-
la o marginalizare clară pe criterii etnice. V: Deci iată coerentă perfectă a proiectului național în sens naționalist de-a lungul întregului secol XX. Cred că e mai interesant să vedem etnocentrismul discursului național din contextul românesc că însemnând un pic altceva decât pur și simplu centralitatea românilor că etnie. Dacă ne întoarcem la ce înseamna de fapt proiectul statului-națiune - cooptare în modernitatea occidentală -, putem înțelege etnocentrismul că un mod de control al populațiilor prin crearea unei narațiuni previzibile și o
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
Ne-au trimis în dimineața zilei de 17 decembrie, la ora 6 dimineața, i-am luat prin surprindere pe oameni, lumea încă dormea. Noi agenții de pază plângeam de mila copiilor. Ne-au spus că trebuie să le dăm un pic de timp, și cine nu vroia să iese după asta, trebuia să-l scoatem cu forța. Am fost vreo 100 de persoane, de la primărie, poliție, jandarmerie. Cineva striga numele oamenilor de pe un tabel, și fiecare trebuia să iasă, să își
„ĂȘTIA NE PUN SĂ FACEM CEVA...#034; - sau „SĂ JUCĂM EVACUAREA, DAR POATE CĂ SCENETA NOASTRĂ SĂ FIE CU FINAL FERICIT!...#034; () [Corola-website/Science/295897_a_297226]
-
înjur, nu mă bat sau ceva de genu... m-am împrietenit foarte bine cu ei și io mă bucur, mie nu-mi place să mă trag de lângă un copil care... [Adina]... da, care... da, deci când vii aicea, ai un pic păru mai creț, mai negru, mai no... deci unii te ciufulesc, te jignește foarte tare... Mesajul Adinei și Sabinei către clujeni [Adina] ...ce le-am putea zice? [Sabina] Să fie fericiți, să aibă o familie... nu bogată, așa... [Adina] cel
„ĂȘTIA NE PUN SĂ FACEM CEVA...#034; - sau „SĂ JUCĂM EVACUAREA, DAR POATE CĂ SCENETA NOASTRĂ SĂ FIE CU FINAL FERICIT!...#034; () [Corola-website/Science/295897_a_297226]
-
plâng, încercam să par așa mai dură, ne dau afară - nu-i capăt de țară, dar în ultimele două zile, până au venit să ne dea afară, nu am dormit. Am strâns lucrurile, nu toate, așa, ce a fost un pic mai de preț, și le-am scos afară, pentru că mi-era frică să nu le pierdem, inclusiv patul, iar în noaptea dinaintea evacuării am dormit cu baiatul pe jos. În ziua evacuării, toată lumea plângea, și bărbați și femei. Am ieșit
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
chiar, doar să vorbesc cu el. Am zis: „Eu vreau cu el să vorbesc, pentru că eu pe el l-am votat trei mandate și vreau să-mi spun durerea la el.” Așa bolnavă cum sunt, mă duc, că am un pic de curaj și de tupeu. Ultima oară acum pe 22 decembrie m-am înscris în audiență și tot așa, nu s-a prezentat. Dar chiar așa, bătrâni amărâți să-i scoți din casă, unde am stat atâta, unde am muncit
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]