14,344 matches
-
total. Cel mai consistent departament era, firește, cel de modă, care avea cam treizeci de oameni, inclusiv asistenții. Departamentele de Îngrijirea corpului, frumusețe și artă completau acest melanj. Aproape cu toții au făcut un popas la biroul Mirandei ca să stea un pic la taclale cu Emily, să afle ultima bârfă despre șefa și să vadă cum stă treaba cu fata cea nouă. În acea primă dimineață am făcut cunoștință cu zeci de persoane și cu toții și-au etalat dinții de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că ne suni din stația de metrou. — Doamna Myers tocmai o lua din stație pe Erika, așa că m-a lăsat și pe mine În drum. Când mâncăm? Mor de foame. — Acum. Nu vrei să te aranjezi? Te așteptăm. Pari un pic cam ciufulită pentru un om ieșit din metrou. Să știi că nu e nici o problemă dacă... — Mamă! am zis eu și i-am aruncat o privire amenințătoare. — Andy! Arăți trăsnet. Vino-ncoace și Îmbrățișează-ți bătrânul tată. Tata, Înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
metodă pentru a sări peste trei, patru, sau chiar cinci ani de muncă umilitoare În calitate de asistentă și de a avansa direct În poziții mai importante În locuri mai prestigioase. — Sigur că da. Deocamdată toată lumea pare extrem de drăguță. Emily e un pic cam... ăă... devotată, dar altminteri, totul a fost grozav. Nu știu, dar când o ascult pe Lily povestind despre examenele pe care le tot dă, sau pe Alex despre chestiile de rahat pe care le face la serviciu, Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pot face vreodată o favoare unei fete excepționale ca tine. Pupici, Miranda Priestly I-am falsificat numele cu o Înfloritură perfectă (nenumăratele ore de exercițiu sub supravegherea lui Emily, care Îmi explicase cum să fac „a“-ul de la coadă un pic mai buclat, Începuseră În sfârșit să dea roadeă, am prins biletul de ultima ediție Runway - care nu apăruse Încă la chioșcuri - și am chemat un mesager rapid să trimită pachetul la biroul din centru al editurii Scholastic. Dacă nici asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încărcată de dispreț și mi-am dat seama că urlasem. Mă scuzați, am zis În timp ce mă străduiam să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată. De ce mă justific față de femeile astea? — Dumnezeule, trebuie că lucrezi pentru Miranda! Stai să ghicesc. Ești noua asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prea tare cafeaua pe care i-o dădeam eu. În ziua următoare i-am adus o cafea cu aromă de vanilie și cu frișcă deasupra. Așa era mai bine? O, da, era mult, mult mai bine, dar acum era un pic cam prea dulce. După Încă o zi am găsit În sfârșit ceva perfect: am constatat că Theresei Îi place cafeaua fără nici o aromă, cu frișcă și cu sirop caramel. Așa că mi-a adresat un zâmbet aproape fără dinți și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că ar trebui să se bucure că nu șprițuiam pe farfurie un pic de soluție de curățat mobila. Eram Îndeajuns de convinsă că mă prăbușisem spre un nou record moral negativ - și ceea ce mă Îngrijora era faptul că mă scufundasem până acolo cu atâta naturalețe. — Și ține minte, vreau ca fetele mele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
continuat: — Ne bucurăm atât de mult că ești aici! Două fete În uniforme cenușii cu fuste mini au dat serioase din cap În spatele lui. — Zău? De ce? Nu mă puteam niciodată stăpâni să nu Îl tachinez pe Sebastian, măcar așa, un pic. Era incredibil de lingău. S-a aplecat conspirativ spre mine, surescitarea lui era aproape palpabilă: — Ei bine, știi ce gândește Întreg personalul aici, la Smith and Woolesky, despre domnișoara Priestly, nu? Runway e o revistă așa de nemaipomenită, cu pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avea să se Întoarcă În secunda următoare. — Andrea, fii rațională! Dacă dai nas În nas cu ea În lift sau la recepție? O să-și dea seama că ai ieșit din birou. Ar sări În sus! Nu merită riscul. Stai un pic, mă duc eu să-ți aduc ceva. Și-a Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a urmat aproape imediat și am rămas impresionată de viteza cu care a sosit mesagerul, dar ușa s-a dat de perete ca să-i facă loc lui B-DAD, care afișa un rânjet mult prea entuziast pentru ora opt fără un pic dimineața. — Andrea, a ciripit el și a venit la biroul meu cu un zâmbet atât de sincer, Încât m-am simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
superioară, cât urăști tu faptul că ești aici. Asta merge, poate, cu mine, dar nu cu domnul Tomlinson. E soțul Mirandei și nu se poate să te porți cu el În felul ăsta. — Dar Em, nu crezi că e un pic cam... nu știu cum să zic... cam bizar? Nu se oprește niciodată din vorbit. Cum poate el să fie atât de drăguț, când ea e așa o... nu chiar așa de drăguță? Am aruncat o privire În biroul ei, ca să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plecare, nu‑i așa, amice? a Întrebat Alex cu vocea aceea liniștitoare pe care ai folosi‑o ca să‑i vorbești unui câine turbat pe care ți‑e teamă să nu‑l enervezi. — Aaaaaaaaamiiiiceeeeee, nici o problemă. Mă distram și eu un pic cu Lily, atâta tot. Ea m‑a agățat aseară la Au Bar - Întreabă pe oricine, or să‑ți spună că așa e. M‑a implorat să vin cu ea. — Nu mă Îndoiesc, a continuat Alex liniștitor. Când vrea, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o pasiune copilărească, nejudecată. Mă auzi, Petre, auzi cum vreau să te alung din suflet? Taci? De ce taci, Petre? Nu-ți pasă? De ce nu pleci tu, dacă nu-ți pasă? Petre, te iubesc, nu pleca, nu mi-ai schimbat nici un pic iubirea, rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În favoarea apariției revistei. Are prieteni la arhitectură și medicină, astfel că a strâns aproape două mii. „Văd că ai vrea să fii redactor-șef al revistei care nu există Încă.“ „Va exista“, răspunde el sigur pe sine. „Dar tu n-ai pic de talent și numai faptul că ești nepotul rectorului nu ajunge ca să conduci o revistă literară.“ Mă privește cu ură. (luni) Discut Îndelung, aproape la fiecare curs de literatură, cu poeta G.M. despre Ion Barbu. Azi, când ieșim din amfiteatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mic preț posibil, În mod banal, prozaic. Poate vei veni și tu o dată să mă cumperi, dar pe tine te voi refuza, oricât Îmi vei oferi. Ce izbucniri nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dușmanii poporului, l-ai împușca, așa cum ar merita, ca pe un câine ? Ca pe un câine ! Și pe maică-ta ? Și pe... Nu, își revenea brusc, pe mama nu... ! Urmau dansul, bocancii călcându-i pe abdomen, băutul de saramură, fără pic de apă după aceea, și altele asemenea. Dacă omul avea destulă rezistență ca să nu treacă în rândul drepților, atunci maica lui trecea, și ea, mai devreme sau mai târziu, în rândul criminalilor ce trebuiau stârpiți. Încât, la un moment dat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ureche la alta și ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace. — Aveți un fel ciudat de a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din nou, să tușească... — Ai răcit... Și mai voiai să te duci pe jos, pe ploaia asta, până la gară... — N-am răcit... Da’ așa-i boala asta, s-adună și mă doare-n piept. După ce tușesc, parcă se desface un pic și-mi mai trece. P-ormă m-apucă iar... Cred că am vorbit prea mult... Trecură de Piața Romană și intrară pe bulevardul Magheru. Trecătorii prinseseră curaj, ploaia se rărise, pe geamurile mașinii picăturile curgeau ca niște zgrunțuri. Ștergătoarele se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își scosese batista. Iadeș privi fără să înțeleagă. S-ar mai fi apropiat cu un pas, să se uite mai bine, dar n-avea curaj. Și cum e ? se interesă. Am vrut să spun, vă mai înveseliți și voi un pic, din când în când ? Lucică se uită la el fără nicio expresie. Apoi se întoarse spre Magdalena, care respira întretăiat, cu pieptul săltând de parcă cineva dinăuntru lovea cu pumnii să iasă, și îi apăsă cu blândețe capul pe umărul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce face, este voința Cerului. A fost voința Cerului ca Hsien Feng să fie numit împărat. Prințul Kung crede la fel. De-aia îl și slujește pe fratele său cu un asemenea devotament. — Dar... prințul Kung a fost măcar vreun pic gelos? — Nu a existat vreun semn. Însă doamna Jin a fost. Ea a fost amărâtă de supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă sunt calificată să intru? Dacă pot obține un „da“ de la dumneavoastră, voi găsi o modalitate de a-mi aranja înfățișarea. — Crezi că m-aș mai fi deranjat dacă n-aș considera că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea va putea să supraviețuiască. Aveți grijă de mama! le zic lui Rong și lui Kuei Hsiang. Rong îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de cap e făcută din flori de aur. Are gâtul lung și postura ei pare să nu-i ceară nici un efort. Cupa trece din mână în mână, până când nu mai rămâne nici o picătură. Toate fetele par să se relaxeze un pic. Fata frumoasă cu față ovală și ochi exotici îmi face semn cu mâna de pe banca ei. Când mă apropii de ea, se dă într-o parte. — Eu sunt Nuharoo. Îmi zâmbește. — Yehonala. Mă așez lângă ea. În această manieră am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]