13,967 matches
-
de anatomie ținute de către Academia de Arte Frumoase din Paris. După doar câțiva ani guvernul francez a achiziționat una din lucrările sale, fapt care i-a dat o recunoaștere importantă în lumea artei. Pierre Puvis de Chavannes a debutat la Salonul Oficial din anul 1850 cu lucrările "Cristos mort, Băiatul negru, Lecția de citire" și "Portretul unui om". A avut o aventură amoroasă cu Suzanne Valadon în cartierul Montmartre, care a devenit unul dintre cei mai importanți artiști ai acelei epoci
Pierre Puvis de Chavannes () [Corola-website/Science/336458_a_337787]
-
că lucrările artistului sunt vindecătoare”, scriitorul Daniel Corbu. S-a născut în data de 15 iulie 1954 în Agapia, un loc faimos, de altfel, și pentru icoanele lui Nicolae Grigorescu. Expune începând din 1975, iar din 1987 participă la toate saloanele anuale, județene și municipale, organizate de cenaclul „Aurel Băeșu”. Din 1990 este membru al Asociației artiștilor plastici profesioniști - Neamț. Ioan Popei a avut o pasiune pentru pictură încă din copilărie. La „Gazeta de perete” a școlii se aflau caricaturile pe
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
neoclasic, cu o ornamentație opulenta cvasi-barocă. El figurează că și hotelurile Sacher din Viena, Ritz din Paris sau Astoria din Bruxelles printre locurile mitice ale industriei hoteliere de lux. Pe 13 iunie 2003, fațadele și acoperișurile ansamblului de clădiri, precum și salonul central denumit „salonul regal” cu acoperiș de sticlă, au fost înscrise în lista de inventar a monumentelor istorice. La 1 martie 2001, el a obținut distincția « Patrimoine du XXe siècle ». Fondatorul acestui hotel a fost românul Henri Negresco, care a
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
ornamentație opulenta cvasi-barocă. El figurează că și hotelurile Sacher din Viena, Ritz din Paris sau Astoria din Bruxelles printre locurile mitice ale industriei hoteliere de lux. Pe 13 iunie 2003, fațadele și acoperișurile ansamblului de clădiri, precum și salonul central denumit „salonul regal” cu acoperiș de sticlă, au fost înscrise în lista de inventar a monumentelor istorice. La 1 martie 2001, el a obținut distincția « Patrimoine du XXe siècle ». Fondatorul acestui hotel a fost românul Henri Negresco, care a lucrat mulți ani
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
mobilierul creat de Paul Dumas în cele 450 de camere. Bolta vitrata, după cum dovedește înscrierea să în lista monumentelor istorice, este opera lui Édouard-Jean Niermans care a conceput clădirile în totalitate (contrar credinței populare, armatura metalică a boltei vitrate a Salonului Regal nu a fost realizată de Gustave Eiffel, care nu a lucrat niciodată la Negresco). Sub bolta se află un candelabru de Baccarat de 4,60 metri, cu 16.800 de cristale, ce era destinat inițial pentru tarul Nicolae al
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
niciodată la Negresco). Sub bolta se află un candelabru de Baccarat de 4,60 metri, cu 16.800 de cristale, ce era destinat inițial pentru tarul Nicolae al II-lea al Rusiei (un exemplar identic se află la Kremlin); podeaua salonului este confecționata din marmură de Carrara. Restul hotelului nu este modernizat: întrerupătoarele electrice sunt acționate manual, curățarea se face prin aspirarea aerului, autoclava cu aburi și un serviciu pneumatic de livrare a mesajelor printr-un tub în camere. Până în ajunul
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
în cele din urmă 6.000 de obiecte de artă franceză.. Jeanne Augier a tapițat liftul principal cu catifea roșie ce conținea imaginea în leagăn a regelui Romei și a cutreierat magazinele de antichități pentru a găsi mobilier pentru utilarea saloanelor, a celor 21 de apartamente și 96 de camere, care rezumau cinci secole de istorie a Franței. Există aici cele mai renumite portrete ale lui Ludovic al XIV-lea (pictat de Hyacinthe Ringaud, celelalte două exemplare existente se află la
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
Moretti, picturi realizate de Mignard și Vasarely, precum și cea mai mare colecție privată de afișe realizate de René Gruau; șemineul monumental provine de la castelul de Hautefort (Dordogne), iar plafonul casetat (secolul al XVII-lea) din castelul din Saint-Pierre-d'Albigny (Savoia). Salonul Pompei a fost transformat într-un „carusel Pompadour”, cu heruvimi și căi de lemn, asortați cu culori luminoase și cu vesminte bărbătești într-un cort de campanie napoleonian. Hotelul are propriul studio de artă și angajează anual un restaurator, tapițeri
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
mai noi tehnologii, bar și spațiu de pranz. În celelalte etaje, cincizeci de băi au fost complet refăcute. Lucrările au dus, de asemenea, la renovarea bucătăriilor, curățarea fațadei vopsite în alb și refacerea în întregime a acoperișului de sticlă al salonului regal. Jeanne Augier, ce nu avea descendenți, a decis să doneze hotelul Negresco și averea sa personală fundației Mesnage-Augier-Negresco, al cărui statut a fost depus la prefectura pe 17 aprilie 2009. Această fundație se concentrează pe trei axe majore: apărarea
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
printre care "La Cage aux folles 2", "Chacal" sau chiar "Le Héros de la famille", regizat de Thierry Klifa în 2006 și turnat la Nișă. Multe scene din acest film au fost turnate în decorul natural al hotelului Negresco: holul principal, salonul Versailles, unul din apartamente, restaurantul "La Chantecler" și barul "Le Relais". Întreaga echipă a filmului a fost găzduită la Negresco, printre cei cazați aici fiind Catherine Deneuve, Emmanuelle Béart, Miou-Miou, Gérard Lanvin, Claude Brasseur, Valerie Lemercier, Géraldine Pailhas sau Pierrick
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
să promoveze economia colaborativă și să conecteze participanții pentru a facilita tranzacțiile. Câteva exemple mai importante: Prin folosirea mai eficientă a resurselor disponibile (reciclare, refolosire) economia colaborativă este o cale de reducere a poluarii și a cheltuielilor. Website-ul de știri „Salon.com” și revista americană „CounterPunch” au criticat partea „pentru profit” a economiei colaborative care „extrage” profitul prin scurt circuitarea anumitor costuri precum taxelor, asigurării și evitarea regulamentelor pe care afacerile înregistrate trebuie să le respecte. Revista americană „New York Magazine” a
Economie colaborativă () [Corola-website/Science/333465_a_334794]
-
Barbarigo a fost deținut de familia Barbarigo timp de mai multe secole și a fost locul de naștere al lui Gregorio Barbarigo, care a refuzat odată coroana papală. El a fost deținut mai târziu de către familiile Minotto și Martinengo. Trei saloane au vedere la Canal Grande și alte trei la Rio Zaguri. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea Pietro Barbarigo a comandat artiștilor Giovanni Battista Tiepolo, Francesco Fontebasso și Carpoforo Tencalla o serie de fresce și picturi. Capela este
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
și Poezia. Frescele de deasupra reprezintă "Meritul" și "Abundența". Acest ciclu întreg este influențat de tendința neoclasică care cucerise întregul orașul în această perioadă, prin motivele sale ornamentale, sculpturi antice, sarcofage, amfore și vaze, împreună cu "harul Olimpic" al chipurilor sale. Salonul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Camera Înțelepciunii", deoarece evidențiază ideea artelor și științelor care conferă bogăție și noblețe. Pânza centrală a fost pictată de Tiepolo în 1744-1745. Alături de cele două figuri feminine care reprezintă "Virtutea" și "Noblețea" este
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
secolul al XVIII-lea, palatul a devenit celebru datorită nobilei Marină Querini (1757 - 1839), soția lui Pietro Giovanni Benzon, care, la rândul său, în perioada de la sfârșitul Republicii Venețiene (1797) și-a transformat reședința într-unul dintre cele mai renumite saloane literare ale Veneției, frecventat de mulți artiști importanți ai epocii. Edificiu fără niciun merit arhitectural deosebit, palatul are un portal către apă cu scară, un etaj principal cu o deschidere cuadriforă arcuita flancata de două perechi de ferestre monofore, toate
Palatul Querini Benzon () [Corola-website/Science/333490_a_334819]
-
Marelui Duce Leopold de Baden și ale soției sale și a fost numit pictor la curtea Marelui Ducat. Cu toate acestea, a părăsit Badenul și s-a mutat în Franța unde lucrarea sa "Il dolce Farniente" a atras atenția la Salonul din 1836. Un an mai târziu, "Il Decameron" a fost, de asemenea, lăudat; ambele tablouri sunt compozițiile academice în stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
și s-a mutat în Franța unde lucrarea sa "Il dolce Farniente" a atras atenția la Salonul din 1836. Un an mai târziu, "Il Decameron" a fost, de asemenea, lăudat; ambele tablouri sunt compozițiile academice în stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în același an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, și al fiului
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
pe partea stângă printr-un "pasaj". Fațada etajului principal se caracterizează prin cincisprezece deschideri cu arcade rotunde, unite printr-o balustradă lungă. Sunt de remarcat scara de pe partea dreaptă, realizată în secolul al XVIII-lea la dorința lui Farsetti, și salonul de la etajul principal cu stucatură din același secol.
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
Toate deschiderile de la etajele principale sunt decorate cu coloane gemene necanelate în stil corintic. Clădirea are o formă piramidala anormală, având în centru un atrium cu trei arcade în stil clasic foarte admirate de Andrea Palladio, care corespunde celor două saloane de la etajele superioare. O legendă leagă marile deșchideri arcuite ale clădirii de un incident în care a fost implicat un tanar Grimani, pe care cineva l-a identificat cu același Gerolamo: vrând să se căsătorească cu o tânără din familia
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
Celelalte două încăperi sunt afectate unei expoziții foto - documentare și unei săli multifuncționale unde sunt expuse primele ediții ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziționată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparținând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moștenite de la
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
integrarea edificiului în contemporaneitate. Completând sfera documentară oferită de celelalte muzee de profil din fosta capitală a Moldovei, expoziția cu caracter memorialistic reface ambientul unor încăperi specifice locuinței boierești de la jumătatea secolului al XIX-lea: holul, camera de primire, dormitorul, salonul doamnei, sufrageria și biroul. Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Napoleon al III-lea, mobilierul din lemn dorat și cu împletitură din pai, două „grands buffets” din stejar
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
prevăzute cu mecanisme muzicale. Menționăm o astfel de piesă realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcțiune care are pe cadran inscripționat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brașov). Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menționăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi, datează de la
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
au suferit Nicolae și Ecaterina Iorga”. In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărți, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente. Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonașul mic și salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului - lăzi de zestre moldovenești, scoarțe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza și Elena Cuza, și nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
XIX pictate pe sticlă. Salonașul mic era locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare de primire are aceeași notă populară marcată de mobilier și tapițerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereții văruiți în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniței” și “Flori de măr” și Elena Popeea- “Flori
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
com a numit "Our Political Nature" drept una dintre cele mai bune cinci cărți despre evoluție din 2013. Cercetarea lui Tuschman a primit o acoperire în media din 19 țări, inclusiv în "New York Times, the Economist, the Atlantic, Bloomberg Businessweek, Salon, Forbes", MSNBC, "Contrepoints" din Franța, "El País" din Spania, "El Tiempo" din Columbia, CCTV din China, "The Marker" din Israel, și "Veja Magazine" din Brazilia. Tuschman a fost născut în Stanford, California, pe 17 noiembrie 1979. Este fiul fotografului Mark
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
în care remarca ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen, Veneția, Paris, etc., vizitând și studiind marile saloane ale pictorilor germani, italieni și francezi. Vâlsan avea în pensula lui, ca nimeni altul, tristețea molatecă a satelor, amărăciunea vântului și a ploilor românești. O analiză făcută de C.I. Botez ne spune că: "Țara lui Grigorescu e o idilă neîntreruptă
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]