14,810 matches
-
mari înzestrări care a năzuit să ajungă la desăvârșire în tot ceea ce făcea. După mulți ani de îndoieli și suferințe, și-a dat seama că nu realizări excepționale, ci o viață simplă, umilă îi poate aduce împăcarea cu sine, liniștea sufletească. Muncea într-o grădină, îi învăța carte pe copii, îi îngrijea pe bolnavi. Era, poate, viața pe care și-a dorit-o Wittgenstein atunci când a decis să trăiască mai departe ca învățător de țară. La încheierea instruirii sale pedagogice, în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de mirare că unii elevi au văzut în învățătorul lor întruchiparea exemplară a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața pe care a ales-o Wittgenstein în speranța de a-și găsi liniștea sufletească. O viață care nu-i putea bucura pe cei care îl iubeau. În decembrie 1920, Hermine îi scria unui prieten al lui Ludwig că „nu este, firește, ușor să ai drept frate un sfânt și, potrivit proverbului englezesc I had
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
i-o transmiteau echilibrul și moderația lor, el s-a exprimat într-un mod enigmatic: „Ființele omenești normale sunt pentru mine un balsam și, în același timp, un izvor de suferință.“ Relațiile sale cu prietenii veneau în întâmpinarea unor nevoi sufletești cu totul diferite de cele care țin de ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin sociabilitate. Wittgenstein nu a fost niciodată căsătorit. De altfel, reprezentările sale despre căsătorie erau atât de neobișnuite, încât nu ar fi putut fi niciodată acceptate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a vedea răul drept altceva decât ceea ce este el și de a-l minimaliza. Din punct de vedere spiritual, sunteți omul cel mai de seamă pe care l-am întâlnit. Am găsit la dumneavoastră o forță a năzuinței spre puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut personal.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 205.) Reacțiile prietenilor nu-l puteau însă liniști pe Wittgenstein. El vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ion Giurgea, Humanitas, București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în care activitatea oamenilor ar fi însoțită de monologuri, de o convorbire cu ei înșiși: „Dar ne-am putea închipui și un alt limbaj în care cineva și ar putea nota sau ar putea exprima experiențele sale lăuntrice - sentimentele, stările sufletești etc. - pentru propria sa folosință? - Ei bine, nu putem noi oare să facem asta în limbajul nostru obișnuit? - Dar nu asta am eu în vedere. Cuvintele acestui limbaj trebuie să se refere la ceea ce poate ști doar vorbitorul; la senzațiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
i-o dictează propria lui conștiință și să-i ajute pe cei apropiați. Chiar și faptele socotite bune, aprecia el, sunt până la urmă menite, nu atât să schimbe starea de lucruri, cât să ne ajute să câștigăm pacea și liniștea sufletească. Prietenului său Drury îi va spune: „Sunt convins că îți vei găsi în cele din urmă drumul spre Dumnezeu dacă vei încerca să-i ajuți pe alți oameni.“31 Iar profesoarei lui de rusă de la Cambridge, care tocmai fusese aleasă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acelor opinii care sunt susținute de considerații raționale, asemenea schimbări reprezintă însă „convertiri“, schimbări ale modului de a trăi și de a judeca viața. Tocmai deoarece un mod de a trăi sau de a judeca viața poate oferi cuiva pacea sufletească, poate reprezenta pentru el „salvarea“, adoptarea lui nu va fi rezultatul unei deliberări, al unui examen critic al argumentelor, ci o adeziune pasionată. „Ar fi ca și cum cineva m-ar lăsa, mai întâi, să văd, pe de o parte, starea mea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rațională, o problemă socială, nu una individuală. Russell se distanța în mod ostentativ de reflecția centrată asupra problematicii existențiale a individului, calificând-o drept expresia unui „ideal aristocratic“ ce se cere depășit.51 Wittgenstein vorbea, dimpotrivă, oamenilor a căror stare sufletească bună sau rea nu depinde în primul rând de împrejurări exterioare, ci de ei, de gândurile lor. Atitudinea autentic religioasă era pentru Wittgenstein cea a seriozității etice. În contrast cu discursurile pe teme morale și religioase, el credea că o asemenea seriozitate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje religioase. Pe acestea le privea drept practici care răspund nevoilor sufletești ale membrilor comunității. Era interesat să afle cât mai multe despre religiile arhaice. A citit și comentat cu Drury Creanga de aur a lui James G. Frazier. Iar în 1931, a pus pe hârtie câteva observații pe care i le-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
magice omul arhaic urmărește obținerea unor efecte utile din punct de vedere practic, material și că, din acest punct de vedere, ar exista o deosebire semnificativă între magie și religie.60 El susținea că toate ritualurile magic religioase răspund nevoilor sufletești ale oamenilor, că pentru aceștia important este, în primul rând, ceea ce le oferă actul săvârșirii lor: „A arde o efigie. A săruta imaginea celui iubit. Acestea nu se bazează firește pe o credință într-un anumit efect asupra obiectului pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o dorință; ea exprima o dorință.“63 Datorită mentalității sale raționaliste, Frazier este incapabil să înțeleagă practicile magic-religioase. El îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul rând intenția de a stăpâni forțele naturii: „Ce îngustime a vieții sufletești la Frazier! Ce incapacitate de a înțelege o altă viață decât cea englezească a epocii sale!“64 Un antropolog de teren, care pornește de la aceleași premise ca și Frazier, le va cere băștinașilor să-i spună ce anume speră ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
depinde în esență de supraviețuirea sau dispariția anumitor forme de viață, și nu de faptul dacă comunitatea posedă sau nu explicații raționale ale unor corelații obiective. Anumite practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unor corelații obiective. Anumite practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce simte și gândește persoana observată. Cercetările lui Charles R. Darwin l-au condus la elaborarea a trei principii: a) principiul asocierii obișnuințelor utile care precizează contribuția unui gest sau unei expresii pentru supraviețuirea individului asociat cu o anumită stare sufletească, existând tendința de a efectua aceleași mișcări de fiecare dată când apare aceeași stare; b) principiul antitezei care exprimă ipoteza ,,Dacă o anumită stare sufletească s-a asociat cu o mișcare specifică, la apariția stării opuse, individul simte nevoia efectuării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
precizează contribuția unui gest sau unei expresii pentru supraviețuirea individului asociat cu o anumită stare sufletească, existând tendința de a efectua aceleași mișcări de fiecare dată când apare aceeași stare; b) principiul antitezei care exprimă ipoteza ,,Dacă o anumită stare sufletească s-a asociat cu o mișcare specifică, la apariția stării opuse, individul simte nevoia efectuării unei mișcări de sens contrar. Astfel, mândria și încrederea în sine se exprimă prin îndreptarea trunchiului, iar umilința și sentimentul inferiorității prin încovoierea spinării". c
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
statutului intern al elevilor se poate realiza atât prin intermediul comunicării directe, în care intenția acțiunii exercitate de profesor este explicită, cât și cu ajutorul comunicării indirecte, în care mesajele sunt implicite. Gradul în care actorii educaționali se influențează depinde de investiția sufletească pe care o face fiecare, de forța argumentelor, autenticitatea și implicarea fiecăruia la inițierea, întreținerea și dinamica comunicării didactice. Conform pedagogiei postmoderne, în contextul școlar actual, relația profesor-elev este simetrică, elevul având un rol activ prin faptul că este recunoscut
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
întâlnirea educativă este ,,unică, irepetabilă [...] inconfundabilă", ,,o implicare totală, cu tot sufletul și tot cugetul partenerilor", ,,un moment autentic din viața maestrului și a discipolului/discipolilor", care ,,lărgește și adâncește peisajul lăuntric al fiecăruia", ,,se distribuie într-o reciprocă sporire sufletească", ,,întreține dorința și nerăbdarea unei noi întâlniri", ,,rămâne întotdeauna o clară amintire"108. 3.2. Rolul gestului. Funcții și disfuncții În literatura de specialitate, mai mulți autori au precizat motivele și intențiile folosirii comunicării nonverbale în interacțiunile umane. Septimiu Chelcea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dorințelor și ale trăirilor, personalitate impulsivă, primară ..................................................................... 198 Frumosul și urîtul .............................................................................................. 201 Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică .................. 203 RÎsul/comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul .................................................... 203 Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii .........206 Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea .............................................. 207 Sensul vieții. Nevoia de ideal .................................................................................. 212 Dimensiunea socială, culturală și religioasă: Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie - extroversie)........................................................................................................ 215 Speranță, Încredere, optimism - deziluzie, descurajare ............................................. 221 Comportamentul antisocial: ostilitatea, agresiunea, crima ........................................ 224 VÎrstele omului și Înțelepciunea .................................................................. 226
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică .................. 203 RÎsul/comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul .................................................... 203 Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii .........206 Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea .............................................. 207 Sensul vieții. Nevoia de ideal .................................................................................. 212 Dimensiunea socială, culturală și religioasă: Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie - extroversie)........................................................................................................ 215 Speranță, Încredere, optimism - deziluzie, descurajare ............................................. 221 Comportamentul antisocial: ostilitatea, agresiunea, crima ........................................ 224 VÎrstele omului și Înțelepciunea .................................................................. 226 Viața și moartea ................................................................................................... 234 Exigențe și riscuri ale Învățării și ale educației ........................................................... 241 Comportamentul În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
psihic distructiv, ci, dimpotrivă, unul constructiv: nu poți să te schimbi mai Înainte de a ispăși pentru greșeala pe care ai făcut-o; trebuie să Îndurăm adevărul despre noi, altfel, vor fugi mereu de noi Înșine; remușcarea și căința sînt procese sufletești inevitabile deoarece nu vom putea să-i facem la nesfîrșit responsabili pe alții de greșelile și păcatele noastre. Să nu ne fie, prin urmare, teamă de remușcare, de căință: chiar dacă ea ne provoacă suferință, aceasta este o suferință creatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cititorilor o colecție de maxime dintre cele mai proteice În conținut, care să le procure nu numai satisfacții intelectuale deosebite, ci și să le ofere sugestii morale și de viață, atît de necesare efortului uman de perfecționare continuă a interiorului sufletesc: „Un bun aforism este prea tare pentru dinții timpului și nu este consumat complet În veci, astfel că din el se nutrește fiecare epocă” (Fr. Nietzsche). Dacă cel puțin unele dintre comentariile asupra aforismelor prezente vor corespunde, sub aspectul conținutului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sine, Încît pot ajunge să se considere un geniu neînțeles. Înțelept este să ne comparăm nu atît cu alții, cît mai ales cu trecutul nostru, sau cu unele posibilități de viitor, pentru a ne evalua măsura progresului sau a regresului sufletesc Înregistrat pînă la un moment dat. Desigur, observația lui P. Syrus impune și o altă interpretare: Învinsul face parte din gloria Învingătorului, deoarece acesta și-a pus În valoare calitățile doar În măsura În care a fost stimulat de răspunsurile tot mai performante
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acțiune. * „Ultimul pas al rațiunii este de a recunoște că există o infinitate de lucruri care o depășesc.” (B. Pascal) Cum sînt, de exemplu, revelațiile instantanee și imprevizibile ale „inimii”, care ne permit să accedem direct la esența unei trăiri sufletești, la soluționarea unei stări de impas, Într-un cuvînt la „ceea ce este unic și deci imprevizibil.” (H. Bergson) Același B. Pascal a fixat, de altfel, limitele rațiunii, În binecunoscutul aforism: „Inima Își are rațiunile ei pe care rațiunea nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și poți la fel de bine mărturisi, În ignoranța și capacitatea ta limitată, că universul este inexplicabil”. * „Ca să Îndrepți lemnul strîmb, Îl strîmbi invers.” (Michel Montaigne) Așa se Întîmplă și În actul educativ: recurgem la o măsură educativă, pentru ca să Îndreptăm un defect sufletesc. Numai că cel care o suportă nu-i Înțelege, de la Început, rostul și atunci, după un timp, revine la condiția lui inițială; iar noi trebuie să reevaluăm mereu efectele măsurilor folosite... * „Trăim Într-o lume a excepționalului, În care normalul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]