13,755 matches
-
timp se numește "Toc de Castells". Acest cântăreți se numesc "grallers" de la cuvântul catalan "gralla" care înseamnă chirimia. Vestimentația castellerilor este una tradițională: cămașă colorată cu emblema cetei, pantalon alb, brâu și batistă. Prima dată când membrii cetei au purtat uniforme specifice a fost la Expoziția Internațională din Barcelona din 1929 și acest obicei s-a răspândit repede și la alte prezentări. Fiecare ceată poartă uniformă și simboluri specifice iar unele pot adopta și alte accesorii cum ar fi pălăriile de
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
cu emblema cetei, pantalon alb, brâu și batistă. Prima dată când membrii cetei au purtat uniforme specifice a fost la Expoziția Internațională din Barcelona din 1929 și acest obicei s-a răspândit repede și la alte prezentări. Fiecare ceată poartă uniformă și simboluri specifice iar unele pot adopta și alte accesorii cum ar fi pălăriile de paie folosite de castellerii din Mallorca. Copii din cete sunt obligați să poarte cască. De asemenea nu poartă ceas, ochelari sau alte accesorii ce ar
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
Castelul de la Prangins. În 1979, tabloul este cedat de către prințul Ludovic Napoleon Castelului de la Versailles (inventar MV 8550). Cele cinci versiuni ale tabloului sunt de dimensiuni mari și apropiate (2,6 x 2,2 metri). Napoleon este reprezentat călare, în uniformă de general șef, purtând pe cap un bicorn cu galoane de aur, înarmat cu o sabie de felul celor folosite de mameluci și acoperit cu o manta umflată de vânt care-i înalță faldurile. În mâna stângă ține hățul cu
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
corpul de armată al generalului Moncey trece prin pasul Saint-Gothard, iar corpul generalului Turreau se îndreaptă spre pasul Montgenèvre. La 18 mai, Bonaparte pleacă din Martigny și pornește la drum către pasul Marele Saint-Bernard. La 20 mai, îmbrăcat într-o uniformă albastră care acoperă o redingotă albă, și purtând un bicorn acoperit cu pânză cerată, călare pe un catâr și însoțit de ghidul Dorsaz, traversează cărările abrupte ale vârfului montan. Între 15 și 21 mai, trupele urcă munții și transportă tone
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Ospiciul Invalizilor. Nereușind să-l convingă pe Napoleon să-i pozeze pentru tablou, Jacques-Louis David s-a inspirat dintr-un bust pentru asemănarea fizică și i-a cerut fiului său să-i pozeze pentru postura personajului. Dar a putut folosi uniforma și bicornul purtate de Napoleon la Marengo, cu care a îmbrăcat un manechin de lemn. Étienne-Jean Delécluze evocă acest moment în biografia lui David : Doi dintre caii lui Napoleon au servit ca modele pentru calul cel impetuos: iapa „la Belle
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de dominația minoică. Odată cu distrugerea civilizației minoice - ca urmare a erupției vulcanului Thera (aproximativ 1520 î.en.) - au apărut pe scena Micenienii. Cele mai cunoscute creații ale civilizației cicladice sunt idolii Cicladici: figurine ce reprezinta divinități de sex feminin. Sunt uniforme în simplitatea și frumusețea lor. Idolii erei Cicladelor timpurii sunt caracterizate prin lipsa capetelor și membrelor . Formele plate, rotunjite au gaturi lungi și sunt în formă de vioară. Idolii găsiți în apropierea de Plastiras sunt o excepție și descriu forme
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
valorile corecte. De exemplu pentru a aerisi o cameră trebuie urmată o procedură specială, altfel repartitorul va inregistra un consum eronat. De asemenea, blocarea repartitorului cu haine sau mobilă are același efect. Criticii subliniază că menținerea unei temperaturi constante și uniforme de 18 °C în clădiri este necesară pentru conservarea acestora, iar utilizarea repartitoarelor împiedică acest lucru ducând la distrugerea în timp a clădirilor. Formulele de calcul folosite de companii pentru a emite facturile sunt secrete, ceea ce a dus la multe
Repartitor de căldură () [Corola-website/Science/330610_a_331939]
-
Adolf Hitler pe 18 octombrie 1942. Prin acest ordin se cerea ca toți membrii comandourilor aliate, care întâlniți în luptă de către trupele germane în Europa și Africa, să fie executați imediat, fără nici un fel de judecată, chiar dacă erau echipați cu uniformele naționale sau încercau să se predea. Orice comando sau unitate similară, agenții de informații sau sabotori care nu purtau uniforme corespunzătoare, care cădeau în mâinile forțelor militare germane prin alte metode decât lupta directă (prin acțiuni polițienești, de exemplu), trebuiau
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
de către trupele germane în Europa și Africa, să fie executați imediat, fără nici un fel de judecată, chiar dacă erau echipați cu uniformele naționale sau încercau să se predea. Orice comando sau unitate similară, agenții de informații sau sabotori care nu purtau uniforme corespunzătoare, care cădeau în mâinile forțelor militare germane prin alte metode decât lupta directă (prin acțiuni polițienești, de exemplu), trebuiau să fie predați imediat SD-ului (Serviciul de Securitate). Ordinul prevedea clar că orice comandant sau ofițer care nu ducea
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
în timpul Operațiunii Frankton au fost de asemenea executați la Bordeaux. După acest eveniment, amiralul Erich Raeder a notat în jurnalul de război al "Seekriegsleitung" (Comandamentul Marinei de Război) că executarea marinarilor britanici era ceva „nou în dreptul internațional, de vreme ce soldații purtau uniforme.” Istoricul american Charles Thomas a notat că remarca lui Raeder cu privire la execuții pare o reflectare a conștiinței încărcate a amiralului. Pe 30 iulie 1943, echipajul norvegian format din șapte oameni a unei nave torpiloare a fost executat de germani în
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
putea fi considerat prizonier de război în momentul capturării și modul în care trebuia tratat. În acele vremuri, atât Convenția de la Haga cât și cea de la Geneva acceptau ca legală executarea „spionilor și sabotorilor” deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului. Aplicarea Ordinului comandoului soldaților care purtau uniformele armatelor proprii era o violare directă și deliberată a legilor de război și a obligațiilor asumate de Germania prin tratatele la care era semnatară. Executarea militarilor comandorilor aliate fără judecată a
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
și modul în care trebuia tratat. În acele vremuri, atât Convenția de la Haga cât și cea de la Geneva acceptau ca legală executarea „spionilor și sabotorilor” deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului. Aplicarea Ordinului comandoului soldaților care purtau uniformele armatelor proprii era o violare directă și deliberată a legilor de război și a obligațiilor asumate de Germania prin tratatele la care era semnatară. Executarea militarilor comandorilor aliate fără judecată a fost de asemenea o violare a articolului 30 al
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
la care era semnatară. Executarea militarilor comandorilor aliate fără judecată a fost de asemenea o violare a articolului 30 al Convenției de la Haga din 1907, chiar dacă această prevedere se aplica doar militarilor capturați în spatele liniilor inamice echipați altfel decât în uniformele lor naționale. Soldații în uniformă corespunzătoare nu puteau fi pedepsiți pentru actele lor de război și trebuiau tratați ca prizonieri de război în cazul în care erau capturați, cu excepția celor deghizați în haine civile sau uniformele inamicilor. Însuși faptul că
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
militarilor comandorilor aliate fără judecată a fost de asemenea o violare a articolului 30 al Convenției de la Haga din 1907, chiar dacă această prevedere se aplica doar militarilor capturați în spatele liniilor inamice echipați altfel decât în uniformele lor naționale. Soldații în uniformă corespunzătoare nu puteau fi pedepsiți pentru actele lor de război și trebuiau tratați ca prizonieri de război în cazul în care erau capturați, cu excepția celor deghizați în haine civile sau uniformele inamicilor. Însuși faptul că apropiații lui Hitler au luat
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
echipați altfel decât în uniformele lor naționale. Soldații în uniformă corespunzătoare nu puteau fi pedepsiți pentru actele lor de război și trebuiau tratați ca prizonieri de război în cazul în care erau capturați, cu excepția celor deghizați în haine civile sau uniformele inamicilor. Însuși faptul că apropiații lui Hitler au luat măsuri speciale pentru menținerea secretului Ordinului comandoului, inclusiv prin limitarea tipăririi acestuia la doar 12 copii, este o dovadă a faptului că ei erau conștienți că se aflau în ilegalitate. Hitler
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
faptului că ei erau conștienți că se aflau în ilegalitate. Hitler a fost la rândul lui conștient că ordinul urma să fie foarte nepopular printre militarii de profesie, în special partea care privea membrii comandourilor capturați în luptă, care purtau uniformele naționale. (Convențiile internaționale ale vremii condamnau doar membrii comandourilor deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului, care trebuiau tratați ca rebeli sau spioni). Ordinul includea măsuri prin care militarii de carieră să fie forțați să se supună unor
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
conștient că ordinul urma să fie foarte nepopular printre militarii de profesie, în special partea care privea membrii comandourilor capturați în luptă, care purtau uniformele naționale. (Convențiile internaționale ale vremii condamnau doar membrii comandourilor deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului, care trebuiau tratați ca rebeli sau spioni). Ordinul includea măsuri prin care militarii de carieră să fie forțați să se supună unor prevederi ilegale. Unii comandanți (de exemplu Erwin Rommel) au refuzat să retransmită acest ordin subordonaților, considerând
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
este trimis ca muncitor maghiar „voluntar” în Germania. Este scos din rândurile deținuților de către un medic SS, ca fiind un specimen excepțional de puritate al unei „familii eroice”, dintr-o veche linie ariană. Moritz sfârșește războiul ca SS, îmbrăcat în uniforma SS, și are ocazia să ajute câțiva prizonieri să fugă și să le permită astfel să se alăture americanilor. Dar situația se schimbă, în 1944, rușii invadează România, iar "Suzanna" este violată, iar apoi persecutată din cauză că soțul său Johann apare
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]
-
fugă și să le permită astfel să se alăture americanilor. Dar situația se schimbă, în 1944, rușii invadează România, iar "Suzanna" este violată, iar apoi persecutată din cauză că soțul său Johann apare într-o fotografie publicată de revista germană "Signal", în „uniformă SS”. Johann Moritz, fiind considerat cetățean al unei țări dușmane, este internat de către americani într-un lagăr de prizonieri de război, după care este judecat Nürnberg ca fiind criminal de război. După ce avocatul apărării prezintă o scrisoare de la soția lui
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]
-
germani. Astfel că ambele mișcări au început să se influențeze reciproc puternic în Germania. De la "Wandervogel" a apărut o cultură mai puternică de drumeție, aventură, expediții în locuri îndepărtate, romantism și o structură de conducere mai clară. Cercetașii au adus uniforme, steaguri, mai multă organizare, mai multe tabere, și o ideologie mai tânără. Exista și o influență pedagogică din partea lui Gustav Wyneken. Toate acestea au dus la apariția organizației Bündische Jugend. Împreună, mișcarea "Wandervogel", cercetașii germani și Bündische Jugend reprezintă mișcarea
Wandervogel () [Corola-website/Science/330277_a_331606]
-
obicei « ghemuit în pat, ostenit » sau « îmbrăcat în halat, șezând în fotoliu » și că se slujea de un baston pentru a se putea deplasa. După "metamorfoza" lui Samsa, tatăl întinerește într-un mod spectaculos: se angajează la o bancă, poartă « uniformă albastră, strâsă pe corp, cu nasturi aurii » și are o privire « vioaie și tânăra ». Mai mult, își asumă rolul de apărător al familiei, împotriva monstruozității fiului, pe care îl ține la distanță cu lovituri de baston. Mama lui Gregor oscilează
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
Edirne, Ankara, Aydın, Bolu, Bursa, Constantinopol, Konya, Seres, Skopje și Tir. Pe lângă micile ateliere de manufacturi au existat și șantiere de construcție a flotei de război, arsenale, turnătorii de tunuri, fabrici de arme de foc ușoare, pulberării și ateliere de uniforme pentru ieniceri. O bună parte din populația urbană a orașului trăia nu din meșteșugărit ci din valorificarea pământului pe care țăranul îl avea în folosință. Potrivit legii coranice, sultanii erau proprietarii pământului și ai subsolului însă dădeau pământul în folosință
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
scurt timp și Virginia Duțescu. La comanda escadrilei era cpt. av. Gheorghe Valvarie. Sediul escadrilei era la aerodromul Băneasa. Deși erau considerate necombatante, iar zborurile erau considerate ca având caracter umanitar, aviatoarele aveau grad de sublocotenent, primeau soldă și purtau uniformă militară pentru a nu fi considerate spioane în caz de capturare. Inițial, escadrila a avut în dotare doar două avioane Monospar ST-25 Universal care aparținuseră prințului Nicolae, ambele pierdute în accidente. Avionul Monospar nr. 1 a fost pierdut la 21
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
inaugurată la 25 octombrie 2012, cu ocazia zilei de naștere a Regelui Mihai I, la împlinirea vârstei de 91 de ani. În colțul din nord-vest al piațetei se află un monument care are în centru bustul Regelui Mihai, îmbrăcat în uniformă militară, și plachete cu un fragment din discursul pe care acesta l-a susținut în Parlament în 2011, dar și cu o scurtă cronologie din istoria Familiei Regale a României, montate de-o parte și de alta a bustului. Bustul
Piațeta Regelui din București () [Corola-website/Science/328837_a_330166]
-
probabil, de aceleași actualizări ca partea orientală în timpul lui Teodosiu al II-lea, Spalato a găzduit deci un „ jovian” sub îndrumarea unui procurator: este vorba de o manufactură de textile administrată de statul roman, manufactură ce producea stofele necesare armatei (uniforme) și administrației. Ipoteza tradițională este aceea a unei transformări parțiale a complexului palațial al lui Dioclețian, cu dată necunoscută dar obligatoriu ulterioară morții împăratului, întrucât această activitate artizanala pare incompatibilă "a priori" cu o reședință de prestigiu, în principal din cauza
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]