15,959 matches
-
plângând. Este un episod în care Paisie se dezice de la hotărârea sa enunțată în introducere de a scrie „în grabă”, el zăbovind aici pe mai multe pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama. Pasajele sunt de un lirism pronunțat, verbele folosite pentru acțiunile mamei fiind toate din sfera unei sensibilități crunt lovite și ajunse la limita suportabilității: mama plânge, se tânguie, se zbuciumă, se roagă, imploră, iar în final își binecuvântează fiul și se întoarce acasă, cu presentimentul rupturii definitive
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
unei călătorii, cu final imprevizibil, care par a reflecta, tulburarea unui suflet chinuit de îndoială asupra justeții hotărârii luate. Ritmul este menținut de caracterul preponderent verbalizat al discursului literar. Tabloul realizat este în continuă mișcare, totul se află în puterea verbului, seria de evenimente își menține cadența fără pauză: barca urcă pe râu, vâslele lovesc apa, noaptea barca este trasă la mal, apoi accidental intră într-un banc de nisip, e gata să se sfărâme, oamenii sar în apă, nisipul fuge
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Univers, București, 1983. footnote>, o „sintaxă ritmică”, ce își impune legile asupra canoanelor obișnuite de sintaxă, specifice unui astfel de text. Propozițiile sunt scurte, sacadate, construite în jurul grupului verbal, care este determinant ca pondere și își subsumează tot materialul lexical. Verbul este în acest caz creator de timpi. Din seria semantică ilustrativă a timpurilor de prigoană pentru credința ortodoxă din Ucraina apuseană, se desprinde seria ritmică, generatoare de timpi ai povestirii și dinamicii narative. Timpurilor istorice de restriște, li se suprapun
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sau creat. Cu zidurile sale de cărți Iașul și-a asumat dintotdeauna destinul literar. Fiecare tom așezat în rafturi, apoi ieșit din ele e fixat în veghea ochiului de cititor ca pe un "palimpsest recuperat", cum spune poetul. Altfel precizat, verbul e scos din starea de somnolență, e pus să provoace gândirea și polemica, să gloseze despre plăcerea sentimentului de înălțare pulsând când liric și epic, când dramatic. Sub bolta metafizică se întâmplă insemnele devenirii și continuității, de unde, poate, reflexivitatea, profundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de renașterea armoniei interioare? Sentimentul deplin al vieții nu exclude ideea de ceea ce este necesar unei plenitudini existențiale. Și parcă iar aud niște șoapte dinspre Teiul însoțit de Obeliscul cu lei: Eminescianul cerc de aer al teiului cu flori de verbe/ Ascultă vântul strecurat printre frunze copleșite de adverbe/ Extaziat privește puzderia de stele de pe cerul nopții/ Amintindu-ne de timpul ce sporește calea tragică a sorții... Abia ieșisem din zgomotul orașului. Din zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
celelalte țări balcanice și chiar din zone mai îndepărtate de România (Germania, Suedia, Israel, Franța, S.U.A. etc.). Și cum "niciodată toamna nu fu mai frumoasă", sentimentul era plenar, trăit cu emoție în preajma sărbătorilor Cărții, sentiment pe care incantațiile magice ale verbului arghezian le-au dat deplin contur. Expozițiile de carte (cu lansări și profitabile dialoguri) au fost oglinzi fidele ale producției editoriale ieșene și ale multor edituri participante din afară, cu activități complexe, dinamice, convingătoare. Ca și viața cum spune poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țara românilor". Sunt acum mai bogat cu câțiva prieteni, iar Iașul este și al lor după cum Chișinăul este și al nostru. Dar sufletul este bucuros de carte, sentimentul e plenar, se simte polul magnetic al atracției ideilor, incantațiile feerice ale verbului poetic își cer dreptul cuvenit, totul pare un miracol. Pentru că un miracol pare a fi și sosirea pentru prima oară la Saloanele ieșene de carte alți prieteni, vin din mirifica salbă de păduri, dealuri și câmpii ale Bucovinei de Nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
simbolului, nu în ultimul rând despre limbajul poetic care extrapolează proporțiile firești la nivelul dimensiunilor impuse de magia cuvântului. La Emilian Marcu, poezia se împotrivește suferinței, dezordinii și violenței sufletești. Poate că reabilitarea sinelui aici se petrece. Când răul torturează, verbul poetului devine semnul și prudența între strigăt și vehemență. În Muzeu de sate el observă, ca un fin psiholog, că țăranul român "Mai poartă-n palme răni uscate,/ Mai poartă-n ochi blânda melancolie..." sau "Cine, doamne, oare cine plânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Să ni-l apropiem mereu pe EMINESCU, vom rămâne cu sentimentul că măcar preț de-o clipă suntem în nemurire. 72 Ce se întâmplă la lectura cărților de poezie adevărată? Cititorul va încerca satisfacția reușitei la descifrarea sensurilor ascunse ale verbului, va avea revelația poetului al cărui talent este asemenea ochiului care cuprinde vastitatea procesului liric de o acută subtilitate, va intui unele reflexe dintre cele mai fascinante, nu numai datorate ideilor de profundă filozofie a vieții și a lumii dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aspecte ale evenimentului în cadrul prezentărilor inițiale, dar nu și în ședințele ulterioare. Pacienții sînt încurajați să țină ochii deschiși în timpul primelor ședințe, dar să-i închidă pe parcursul expunerilor ulterioare, deoarece închiderea ochilor amplifică în mod semnificativ intensitatea imaginilor; să folosească verbe la timpul trecut cînd povestesc evenimentele în cadrul primelor ședințe (de exemplu, L-am văzut venind spre mine), dar în ședințele ulterioare să apeleze la timpul prezent (de exemplu, Îl văd venind spre mine). În primele ședințe, unii terapeuți folosesc tehnici
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
învățătura dogmelor Preasfintei Treimi, a Întrupării, a Euharistiei. Vorbim cu ușurință despre purcederea Persoanelor divine, a Cuvântului Întrupat, a Transsubstanțiațiunii (Sf. Euharistie), a Carității, dar cine poate să spună câte persoane nu vor confunda toate acestea cu procesiunile liturgice, cu verbele gramaticii, cu gara, iar caritatea cu pomana? Este jalnică apropierea acestor ciudățenii de cele mai sublime realități ale credinței noastre; și, totuși, e necesar să ne convingem că predicarea Cuvântului divin pretinde o pregătire mult mai serioasă decât s-ar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
produce: un domn Bibănescu, magistrat, fiind destituit de către ministrul Justiției, Eugeniu Stătescu, pândește pe consilierul Tronului și-l lovește. Faptul produce, firește, mare senzație. Presa conservatoare de opoziție jubilează; iar cel mai violent dintre aceste ziare, Războiul, introduce în limbă verbul: a bibăni - bibănire. Războiul înființează și o rubrică permanentă cu titlul „Bibani“, unde se înregistrau toate glumele. Rubrica aceasta a rămas cât timp a trăit ziarul. Ziarul Românul păstrează încă vechea nomenclatură a lunilor anului. În fruntea articolului întâi - „editorialul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
umorului Constantin Tănase. Dincolo de aceste realizări care-l plasează în topul elitelor intelectuale ale Vasluiului contemporan, și nu numai, profesorul Teodor Pracsiu este o prezentă activă în orice manifestare cu caracter cultural. Inteligență rafinată, simț critic rafinat, umor de calitate, verb cultivat chiar dacă uneori tăios dar bine dozat sunt trăsăturile definitorii ale profesorului Teodor Pracsiu, personalitate care contribuie decisiv la menținerea și propășirea spațiului cultural vasluian. Cum era și firesc a fost în permanență un prieten al bibliotecii și slujitorilor ei
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
a realității materiale, ca năzuințele lor spre neprihănitele culmi ale unui ideal să fie oprite. Henrik Ibsen, în poemul dramatic Brand, a realizat o cumplită satiră asupra năzuinței spre culmile idealului. Brand a reușit să antreneze, grație puterii sugestive a verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci cînd primarul a anunțat că un banc de heringi și-au făcut apariția pe coastă, oamenii fiordului au părăsit pe pastorul Brand și s-au întors grăbiți la o realitate, evident, prozaică
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe la grefele respective pentru urmărirea efectuării procedurilor sau consultarea dosarelor. În sălile de ședințe ale diferitelor instanțe judecătorești, tribunal, curte de apel sau curte de casație, se desfășurau procese și se auzeau pledoariile avocaților, care adesea erau strălucite mînuiri ale verbului. Talentul de a vorbi, așa de prețios unui avocat, românii îl au. După terminarea proceselor din acea zi, între orele 4 și 5, mergeam la restaurantul de la mezanin din Palatul Justiției unde mulți avocați, adesea, luau prînzul. La una din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de acord cu dansul pe funie, ba chiar pe sârmă înroșită. Îmi place riscul poetic, îmi place dansul dar și să mă las dansată de poemul care mă scrie. Numărul cărților nu da valoarea, cât tunetul din interiorul poemului, puterea verbului cel a toate făcător. Cărțile mele pentru copii sunt un pariu cu mine însămi. Am dorit să dezvălui celorlalți copilul de soare pe care-l port în suflet. Ilustrațiile cărților pentru copii sunt jocurile mele cu linia și culoarea. Despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Am scris cândva despre "o simplitate la care rareori ajungem" și asta îmi doresc pentru mine și pentru toți cititorii: o întoarcere la lucrurile simple, la frumusețea acestora și la fabuloasa natură. Doresc tuturor puterea de a aprecia mai mult verbul a fi decât verbul a avea. A.B.În încheiere, v-aș ruga să ne recitați un text... "Ca Ulise în drum spre Itaca,/ am cărat după mine iubirea,/ atât cât să-mi ajungă mie și nepoților mei,/ pentru zilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o simplitate la care rareori ajungem" și asta îmi doresc pentru mine și pentru toți cititorii: o întoarcere la lucrurile simple, la frumusețea acestora și la fabuloasa natură. Doresc tuturor puterea de a aprecia mai mult verbul a fi decât verbul a avea. A.B.În încheiere, v-aș ruga să ne recitați un text... "Ca Ulise în drum spre Itaca,/ am cărat după mine iubirea,/ atât cât să-mi ajungă mie și nepoților mei,/ pentru zilele când, în brațele sinelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vreodată", deoarece poezia și limba lui, se va dovedi peste timp, sunt nepieritoare, până la autorul versului "Carte frumoasă, cinste cui te-a scris" ori a celui pentru care "Patria este limba română". Pentru tine... îți doresc să ai mereu bucuria verbului "a face", mai presus de cel de "a fi". (Iunie 2014, Galați) Adrian Grauenfels Niște amici mi-au trimis cărți publicate după 89. Erau acolo Cărtărescu, Nichita Stănescu, Jurnalul lui Mihail Sebastian, Nora Iuga, Radu Tudoran. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ascensiune asasină. Despre Robespierre nu s-a scris teatru pentru că, fiind șeful Convenției Naționale (echivalentul funcției de Președinte de azi), ideologul Teroarei a reușit să șteargă toate urmele vieții lui particulare, "pe piața" restituirii istorice, cu mijloacele specifice dramaturgiei, numai verbul și acțiunile tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Institutului de Istorie și Limbă al Universității din Cernăuți, care a apărut în 1924, cu publicarea a o parte din lucrarea - disertație de doctorat, o monografie aparținând lui Leca Morariu, binecunoscut bucovinenilor. Institutul care și-a asumat răspunderea publicării Morfologia verbului predicativ român, realizată la Cluj, dar publicată la Cernăuți, avea directoratul format din: președinte: Ion I. Nistor, prof. universitar, membru al Academiei Române; secretar: Vasile Grecu, prof. univ. Cernăuți; membri: Romul Cândea, Leca Morariu, Alexie Procopovici, prof. la Universitatea din Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
corespondenți ai Institutului: domnii profesori Toader Balan, Nicolae Grămadă, Grigore Nandriș, Simion Reli. Cărțile și publicațiile trimise Institutului trebuiau semnate și discutate în Buletinul institutului. În 1924, în cele peste 600 de pagini ale Buletinului, în afară de Leca Morariu, cu morfologia verbului predicativ român au mai contribuit la discuții cu materiale proprii: Nicolae Iorga, Vasile Grecu, Gr. Nandriș, Oreste Luția, E. Herzog și V. Gherasim, Al. Bocănețu, N. Grămadă, Ion I. Nistor. Toate lucrările au importanța lor, dar lucrarea „Românii Transnistreni” aparținând
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care le îmbină și, îmbinîndu-le, le cumpănește, nelăsînd pe nici una să strice echilibrul". Se recunoaște plin de sentimente, fapt ce și-l asumă și-l și scuză prin împrejurările excepționale ce i-au dat prilejul de a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația monahului: Fericiți aceia ce pot întîmpina pe a fi și pot intra în împărăția lui mulțumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-au raportat total diferit, profund antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel „verb făcut carne” de care vorbește evanghelistul, de paradoxul formidabil care face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]