14,325 matches
-
dragostei”, aceea reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai fi văzut vreodată. Un cer viu, dramatic, cu totul altul decât acela spre care s-a înălțat de atâtea ori în vis, zburând lejer, fermecat de propria-i mobilitate, dar preocupat tot timpul să nu atingă sârmele electrice întinse pe stâlpii de pe marginea drumului. Deși zborul din vis ar putea semnifica absolută libertate, totuși (își aduce aminte perfect!) urma totdeauna traseul prestabilit al
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă iluzia că zboară, exact ca odinioară. Clara a rămas pe loc și-l privește încântată, profilat pe zare ca un uriaș executând un joc ciudat, venind de nu se știe unde pentru a intra în lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
artist, o minune de „naiv”, dar nu-i destul, este un om dăruit cu candoarea artistului. Uneori, privindu-i tablourile, așa modeste cum sunt, neînrămate, pictate cu culori ieftine, am parcă teama de a nu-l surprinde pe autorul lor zburând către teritoriile artei visului lui, știind unde îi este de fapt originea. Prof. Dr. Constantin Romanescu, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale Pictând imagini în cuvinte L-am cunoscut pe Gheorghe Boancă ca pictor. Am apreciat stilul său
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că nu ar mai fi fost în stare, că putere tot avea, lua sacul de o sută de kilograme subsuoară și pleca cu el la fugă. Cu Anica lui a avut doi băieți și patru fete. Toți copiii lui au zburat care încotro, că odată cu cooperativizarea agriculturii nu mai aveau la ce sta pe lângă casa părintească. Greutățile s-au ținut de el lanț. A avut probleme cu vecinul lui, adică cu moșneagul Costache Dău, care, din motive greu de înțeles, l-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Acei care numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină aceasta cu puțină osteneală, dar le trebuie mult mai mult ca să păstreze ceea ce au dobîndit; greutățile, ei nu le întîmpină pe drum și par că zboară spre putere; ele se ivesc doar atunci cînd ținta a fost atinsă. Astfel se întîmplă cînd i se cedează cuiva un stat, fie pe bani, fie din bunăvoința aceluia care îl cedează: așa cum a fost cazul de mai multe ori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spectacol pentru tine, spuse Francis Macomber. — Nu, nu poți veni, insistă Wilson. — Te-nșeli amarnic, zise ea. Și, oh, cât de mult vreau să te văd și pe dumneata din nou la lucru. Ai fost adorabil dimineață. Asta dacă a zbura capetele animalelor poate fi ceva adorabil. — Uite că a venit și mâncarea, spuse Wilson. Ești foarte veselă, nu? — Păi de ce n-aș fi? Doar n-am venit aici ca să fiu plicticoasă. — Ei, nimic n-a fost plictisitor până acum, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atrage, priveliștea sau mirosul? Patul de campanie pe care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La Început le observam atent zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când era prea multă. Se gândi la cât timp din viața lui pierduse jucând cărți. Și nu scrisese nici un rând despre asta, nici despre ziua aceea de Crăciun, rece și luminoasă, cu munții care se Înălțau dincolo de câmpia deasupra căreia zburase Barker peste liniile inamice ca să bombardeze trenul care se retrăgea, plin cu ofițeri austrieci, vânându-i cu mitraliera În timp ce ei se-mprăștiau și fugeau. Își aminti cum venise după aia Barker În popotă și se apucase să povestească totul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară. Apoi, În față se Înălțau alți munți Întunecați. Și după aia, În loc s-o ia spre Arusha, au făcut stânga și el Își Închipui, desigur, că aveau benzină destulă, și privind În jos văzu un nor roz, răsfirat, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era un nor de lăcuste venite din sud. Apoi Începură să urce și părea că se vor Îndrepta spre est, dar deodată se Întunecă și intrară Într-o furtună, și ploaia cădea atât de deasă că i se părea că zboară printr-o cascadă; după ce depășiră furtuna, Compie Își Întoarse capul spre el și, rânjind, Îi arătă ceva cu degetul - și acolo, În fața lor, mare cât lumea, grozav, Înalt și incredibil de alb În bătaia soarelui, se vedea vârful pătrat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i-am răspuns privind Înspre malul celălalt, unde nu mai era acum nici o căruță. — Da’ ce-o să facă atunci când o să vină bombardamentele, dacă mie mi-au zis să plec din cauza bombardamentelor? — Ai lăsat deschisă cușca porumbeilor? — Da. — Păi atunci o să zboare. — Da, sigur, ei o să zboare. Da’ celelalte. Mai bine nici nu mă gândesc la celelalte. Dacă te-ai odihnit destul, ai face mai bine să pleci, l-am grăbit. Ridică-te și Încearcă să mergi. — Mulțumesc, Îmi spuse ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
malul celălalt, unde nu mai era acum nici o căruță. — Da’ ce-o să facă atunci când o să vină bombardamentele, dacă mie mi-au zis să plec din cauza bombardamentelor? — Ai lăsat deschisă cușca porumbeilor? — Da. — Păi atunci o să zboare. — Da, sigur, ei o să zboare. Da’ celelalte. Mai bine nici nu mă gândesc la celelalte. Dacă te-ai odihnit destul, ai face mai bine să pleci, l-am grăbit. Ridică-te și Încearcă să mergi. — Mulțumesc, Îmi spuse ridicându-se, apoi se clătină pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Abia apoi Îi văzu la fundul apei, păstrăvi mari căutând să se țină de fundul pietros, acoperiți când de nisip, când de pietricele ridicate de curent. Nick privea adânc În apă de pe pod. Era o zi călduroasă. Un pescăruș albastru zbură pe deasupra apei. Trecuse mult de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un unghi larg, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de lână. Era negru. Cât urcase de-a lungul șoselei dăduse peste mulți cosași care stăteau În praf. Erau negri cu toții. Nu erau cosași din aceia mari, cu galben și negru sau roșu și cu aripi negre care scârțiau când zburau. Ăștia erau cosași obișnuiți, doar că erau negri ca cenușa. Fără să fie conștient de asta, Nick se tot Întrebase În timp ce mergea ce-o fi cu ei de arată așa. Acum Însă, cum Îl privea morfolindu-i șoseta cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl Întoarse invers și, În timp ce el dădea din piciorușe, Îi privi burta. Da, era tot neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și-l privi cum zbură până la o buturugă carbonizată de peste drum. Se ridică-n picioare. Își sprijini capul de boccea și-și trecu brațele prin curele. Stătu un timp pe creasta dealului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, era tot neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și-l privi cum zbură până la o buturugă carbonizată de peste drum. Se ridică-n picioare. Își sprijini capul de boccea și-și trecu brațele prin curele. Stătu un timp pe creasta dealului, cu sacul În spate, privind ținutul până la râul ce se vedea În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu l-au mai văzut pe Hopkins niciodată. Toate astea se Întâmplau demult, pe Black River. Nick bău din cafea, cafeaua lui Hopkins. Era amară. Râse. Ăsta chiar că era un final potrivit pentru toată povestea. Mintea Începu să-i zboare. Știa că e destul de obosit cât s-o poată opri. Vărsă restul de cafea din ibric și scutură zațul În foc. Își aprinse o țigară și intră-n cort. Așezându-se pe pături, Își scoase pantofii și pantalonii, apoi Înfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârfuri, ținti de-a lungul lamei sabiei umflătura dintre umerii taurului. Corto y derecho, se aruncă asupra taurului. Simți o lovitură și se trezi luat pe sus. Apăsă pe sabie când se Înălță și trecu peste taur, dar sabia Îi zbură din mână. Căzu la pământ și taurul era peste el. Întins pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu muleta, dar taurul nu se mișcă. O agită prin fața lui. Nimic. O Împături, scoase spada, se poziționă și se aruncă asupra lui. Simți cum sabia se-ndoaie când o Înfipse, lăsându-se pe ea cu toată greutatea, apoi spada zbură prin aer, ajungând prin tribune. Manuel se trăsese Într-o parte. Primele perne pe care le aruncară nu-l nimeriră. Și apoi una Îl nimeri direct În fața plină de sânge, În timp ce se uita spre mulțime. Veneau una după alta, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cam În juma’ de oră. — Păi, mai bine mă duc În partea ailaltă, spuse vatmanul. George privi ceasul. Era șase și douăzeci. — Te-ai descurcat excelent, istețule, spuse Max. Ești un domn cu acte. Știa că dacă face ceva Îi zbor creierii, spuse Al din bucătărie. Nu, nu-i vorba de asta. Istețu’ e amabil. E un tip drăguț. Îmi place de el. La șapte fără cinci, George spuse: — Nu mai vine. Între timp mai intraseră doi clienți. George se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
istoria Puritanilor? Avea Pocahontas două fețe? Poseda cumva o a patra dimensiune? Pictura modernă - și poezia - sunt ele cu adevărat Artă? Da și nu. Picasso, de exemplu. Oare târfele au și ele vreun cod de conduită? Lasă-ți mintea să zboare. Pretutindeni găsim povești de dragoste. Ziariștii Forum-ului vorbesc pe șleau și dau dovadă de umor și istețime. Dar nu se dau deștepți și nu sunt plicticoși. Trăiește plinătatea unei minți Înviorate de ideile noi și intoxicate de tentația neobișnuitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un ditamai canalu’. Copacii și toate alea erau distruse, și un canal trecea printre ei, iar apa albă precum creta și toate chestiile care pluteau pe ea - crengi și copaci Întregi dărâmați și păsări moarte. În partea interioară a portului zburau toți pelicanii din lume și tot felu’ de păsări. Tre’ să se fi retras spre interior când au simțit furtuna. Am poposit o zi În Sou’west Key și nimeni n-a mai venit În urma mea. Eu am ieșit primu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
m-am Întors pe vasul meu. Eram prea obosit să mai urc schiful la bord și se lăsa seara. Păsările au Început să se retragă din jurul pachebotului; eu m-am Îndreptat spre Sou’west Key doar cu schiful și păsările zburau În fața și-n spatele meu. Eram foarte obosit. În noaptea aceea a-nceput iar furtuna, care a ținut o săptămână. Nu mai puteam ieși Înapoi. Au apărut niște tipi din oraș care mi-au spus că În afară de probleme cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase. Zăceau singuri sau În pâlcuri, În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele zburau deasupra lor și pe lângă fiecare cadavru sau morman de cadavre erau Împrăștiate hârtii. Printre firele de iarbă și grâne, lângă șosea, era Împrăștiat o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia frigorifică, golită Într-o parte pentru că-i zburase capacul, echipajul zăcând În poziții ciudate și, În jurul lor, și mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]