13,724 matches
-
depun mărturie despre strălucirea de la curți, după cum templele vorbesc de tăria credinței nipone. Numeroșii munți ai arhipeleagului au intrat în legende și în credințe. Dintre ei Fuji-san = muntele frumos, vindecă lumea prin înseninare și contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane și chemări la meditație înainte de a bea ritualic ceaiul și după ce s-au aranjat florile. Verticalitatea bambușilor trimite omul la forjarea caracterului. Japonezii au trăit milenii cu medicina lor populară, cu experiența lor intuitiv-perceptivă și cu tradiția curățeniei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ude de care ținea zmeul și a încărcat cu electricitate o butelie de Leyda. Astfel a demonstrat că norii sunt electrizați. În același an, în Franța, cu puțin timp înainte de Franklin, Jacques de Romas (1713-1776), locotenent și fizician amator, a înălțat zmeie special confecționate constatând apariția unor puternice scântei electrice la la capătul frânghiei izolate de pământ. Pe 7 iunie 1753 Romas a executat primele experiențe publice în fața unei mulțimi formate din peste 200 de persoane. Experiențele s-ar fi putut
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de tentații, și-a luat ca merinde trei pâini uscate, a trecut Iordanul și a plecat în pustiu, unde a trăit în post și rugăciune, 47 de ani. Forța de învingere a ispitelor datorată credinței a făcut-o să se înalțe de un cot deasupra pământului când se ruga și să treacă pe deasupra râului Iordan în care fusese botezat Iisus. În pustiu a întâlnit-o monahul Zosima, duhovnicul ei, care a ascultat-o, a spovedit-o, a împărtășit-o, după care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rugat mult episcopul pentru că nu a rezistat ispitei de a privi o femeie desfrânată. I-a spus diaconului Iacob că a visat o porumbiță ce s-a apropiat de altar; era murdară, s-a curățat în cristelniță și s-a înălțat la cer. Tânăra artistă, măgulită, a mers în Biserica în care a predicat episcopul, a fost impresionată de predică, s-a căit pentru că a fost o podoabă a diavolului, ducând o viață desfrânată, i-a cerut s-o boteze, luându
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
douăzeci de ani mai tânăr decât ea. Celor de care se simțea atrasă li se oferea. Puțini au rezistat seducției marii dansatoare, unii dintre aceștia fiind un sculptor american și un compozitor rus. A avut însă și episoade de viață înălțată de pasiunea iubirii cum a fost acela cu poetul rus Serghei Esenin (1895-1925) cu care s-a căsătorit, în 1922, contrar convingerii ei de a nu se căsători niciodată. În perioada conviețuirii cu poetul rus, marcat de convingeri revoluționare, ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această privință (despre dicție), în afară de faptul că limbajul trebuie să fie limpede, figurile plasate la locul cuvenit și diversificate, iar versificația fără efort și înălțată deasupra prozei, dar nu până la umflarea din poemul epic, pentru că cei puși de poet să vorbească nu sunt poeți.12" De aceea, Corneille îi pune în gardă pe autorii dramatici împotriva abuzului de sentințe care, încărcând inutil dialogurile, fac acțiunea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ridică împotriva unei asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea lui Corneille, Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care o introducem". Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului o interpretează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
locuri, să poată interveni în discuție la rândul lor. Un astfel de procedeu nu poate decât să șocheze, prin neverosimilul lui, gustul clasic. Se poate vedea de aici cât de ridicol a fost în Thisbé a lui Théophile un perete înălțat pe scena teatrului, prin care ea vorbea cu Piram, și care dispărea când se retrăgeau ei pentru ca alți actori să se poată vedea: căci în afara faptului că cele două spații care se aflau dincoace și dincolo de falsul perete reprezentau cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și în locul reprezentat. Și trebuie foarte mult avut în vedere că tot ceea ce pare destinat spectatorilor este rău." Scena à l'italienne, dispozitiv scenic ce începe să fie folosit la Paris chiar din anii 164046, favorizează această autonomie a reprezentației. Înălțată cu câteva trepte în raport cu spectatorii parterului, scena este înconjurată de un cadru de arhitectură ornat cu coloane. Acest cadru de scenă deschide o fereastră spre un loc fictiv considerat real pentru moment. Figura 2 Realizare tip a scenei după moda
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de comic, îi spune el, este acela spre care geniul dumneavoastră v-a îndreptat, cel care nu este comic decât pentru rațiune, care nu caută nicidecum să stârnească în mod josnic un râs nemăsurat într-o mulțime necioplită, ci care înalță această mulțime aproape fără voia ei la starea de a râde fin și cu spirit." Nivelle de la Chaussée (1691-1754) creează, din 1735, "comedia lacrimogenă" ("la comédie larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le Préjugé à la mode), amestecând râsul și emoția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decorului. În Arta teatrului, el afirmă că istoria arhitecturii scenice este cea a unei decadențe. La origine, locul teatral era arhitectural și deschis. La greci, teatrul era din marmură, biserica servea drept decor în Evul Mediu, Commedia dell'arte își înălța stâlpii pentru scenă în piața publică sau le sprijinea de un palat, teatrul elisabetan era sub cerul liber. Dar, mai târziu, teatrul a devenit un spațiu închis iar scena a devenit această "cutie cu iluzii" a teatrului de tip italian
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Acest teatru este bazat pe virtuozitatea atât verbală, cât și gestică a actorului care poartă o jumătate de mască. Cor. Ansamblu de coriști în teatrul grec, latin, renascentist. Coturni. Pantofi de teatru care, în tragedie, datorită unei tălpi groase, îl înalță pe protagonist, în epoca elenistă apoi romană. Décor à plat. Denumește decorul simultan medieval în care acele mansions (case) sunt alăturate. Decor convergent. Denumește decorul simultan renascentist și preclasic în care elementele sunt unite prin perspectivă. Decor simultan. Conține toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care se presupune că se află în interior, în spatele ușilor scenei. Această mașinărie, greu de manevrat, nu a fost utilizată din secolul al IV-lea î.H. Unii regizori recurg la ea astăzi. Eșafod. Estradă din lemn pe care se înalță, în Evul Mediu, un element de decor. Miracol. Piesă medievală al cărei subiect, împrumutat din Viețile Sfinților, trasează un episod din viața unui sfânt sau a Fecioarei. Mister. Dramă sacră medievală al cărei subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zeilor locali) dețin cu lumea divină o relație intimă care, Înainte, Îi era rezervată doar regelui. Un principe din Asyût, Kheti, poate spune: „Zeița Sekhet-Horxe "Sekhet-Hor" șzeița pășunilorț Îmi era favorabilă și spunea: «Este stăpânul vitelor!»”, sau „Eram cel care Înălța monumente mărețe pentru templu... eram unul care Înnoia ofranda divină”. O astfel de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împlinit dreptatea: Oamenii, vitele Zeului, sunt bine Îngrijiți. El a creat pentru ei cerul și pământul, el a gonit crocodilul din apă. A creat aerul pentru ca nasurile lor să poată trăi. Aceștia sunt imaginea sa, ieșită din membrele sale. El Înalță cerul după dorința lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii ca să le fie hrană... el le dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ieșită din membrele sale. El Înalță cerul după dorința lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii ca să le fie hrană... el le dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IV 390) afirmă o inscripție oficială dintr-o generație ulterioară; iar o relatare din epoca ramsidă, care evocă În stil fantastic lupta dintre suveranii indigeni și cei străini 1, vorbește astfel despre ultimul dintre aceștia: „Deci regele Apopi l-a Înălțat pe Sutekhxe "Sutekh" ca stăpân al său și nu a mai slujit nici unui zeu din țară, În afară de Sutekh”. Această tipizare religioasă nu apare Însă În textele contemporane stăpânirii sau expulzării lor. Hicsoșii se numesc oficial „Fii lui Ra”, după uzanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l duci. Nu-i da la o parte vălul. Ferește-te să dezvelești ceea ce Îl protejează. Să observe ochiul tău manifestarea mâniei sale și sărută pământul În numele lui. El Își arată puterea În milioane de feluri și cel care Îl Înalță va fi Înălțat. Cât despre zeul acestei țări, el este soarele orizontului. Imaginile sale sunt pe pământ. Când i se oferă tămâie ca hrană zilnică, Stăpânul Răsăritului Învie (VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i da la o parte vălul. Ferește-te să dezvelești ceea ce Îl protejează. Să observe ochiul tău manifestarea mâniei sale și sărută pământul În numele lui. El Își arată puterea În milioane de feluri și cel care Îl Înalță va fi Înălțat. Cât despre zeul acestei țări, el este soarele orizontului. Imaginile sale sunt pe pământ. Când i se oferă tămâie ca hrană zilnică, Stăpânul Răsăritului Învie (VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de rit, nu dorește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cântăreți. Regele și regina urcă În carele lor și se Îndreaptă spre templele pentru ceremoniile prevăzute de rit. Apoi ceremonia condusă de rege iese din cetate și se Îndreaptă spre ¿uwași (stela) care aparține zeului furtunii, alături de care este Înălțat un cort, În care se desfășoară „marea adunare” (Singer, 1983, 1984). Legătura strânsă Între magie și religie, care se poate identifica În anumite rituri și acțiuni simbolice prevăzute de cultul de stat (esențialmente În cazul sărbătorilor și rugăciunilor), se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mormintele au formă circulară (tholoi). Abia odată cu minoicul de mijloc sau palatin, Între 2000 și 1800 Î.Hr., Începe marea civilizație cretană. În centrele cele mai importante ale insulei, la Cnossos, dar și la Phaistos, Hagia Triada, Mallia, Zakros, sunt Înălțate palate mari, care atestă prezența unei clase dominante bogate și dedate luxului și care trebuie să fi fost centre ale administrației politice și economice. Nimic nu exclude deocamdată faptul ca aceste palate să fi avut și o funcție religioasă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele lasă să izvorască ordinea Într-un prezent echilibrat. Încălcarea legii, alterarea legăturilor familiale și sociale, frângerea tabuurilor, canibalismul sunt modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce, prin contrast, se Înalță imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente și exemplare. Dacă În acel trecut, câteodată indistinct, grecii situaseră Înseși originile mortalității omenești și ale ireductibilei diferențe Între oameni și zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se reprezentau comediile și În care numai către sfârșitul secolului al V-lea Î.Hr. a fost introdusă și o competiție tragică. Deschise de o procesiune care muta de la Akkademie la templul lui Dionysos Eleutheros, la baza Acropolei, unde se Înălța teatrul, o antică statuie a zeului, care rămânea pe durata sărbătorii, dionisiile mari erau singura legătură evidentă pe care competițiile tragice o aveau cu cultul lui Dionysos. De altfel, deja pentru antici era proverbial să afirmi că tragedia „nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost oricum, prin tratamentul pe care l-a primit, „cel dintâi inițiat” și, prin urmare, „cel dintâi om” sub semnul culturii. Separarea unei zeițe din Olimpxe "Olimp" apropiase lumea zeilor de cea a oamenilor; În schimb, inițierea lui Demophon Îi Înălțase pe oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi morții, dobândea În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]