13,756 matches
-
ne Împiedică să discernem cu ușurință o formă a experienței colective. Sfârșitul secolului XX În Europa nu avea omogenitatea implicită În relatările sigure despre precedentul fin-de-siècle. și totuși, exista o identitate specific europeană, sesizabilă În medii diverse. Cultura de elită - Îndeosebi artele spectacolului - era Încă sponsorizată de stat, cel puțin În Occident. Muzeele, galeriile de artă, companiile de operă, orchestrele și trupele de balet erau finanțate În mare măsură (În multe țări chiar exclusiv) prin generoase subsidii anuale din fondurile publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propusă atât ca soluție pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că exagerează cu normele și regulile, făcând din „Europa” un substitut pentru moștenirea dispărută a socialismului birocratic de tip fabian. și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la suferințele pe care ei Înșiși le provocaseră altora - În Balcani sau În coloniile italiene din Africa. Poveștile pe care și le spuneau polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a rândul imaginea de sine națională - olandezii, Îndeosebi, puneau mare preț pe imaginea lor de națiune care a opus rezistență naziștilor, făcând tot posibilul să uite că 23.000 de olandezi au fost voluntari În Waffen SS (cel mai mare contingent din Europa Occidentală). Chiar și Norvegia a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o auziseră - sau mai degrabă nu o auziseră - de la „generația tăcută” a părinților lor. Schimbările sociale din anii ’60 au creat o breșă În zidul tăcerii oficiale cu privire la ocupație: Încălcarea tabuurilor sociale și sexuale - care În unele părți din Olanda, Îndeosebi În Amsterdam, a perturbat profund o societate până atunci conservatoare - a generat suspiciune față de multe alte cutume și truisme culturale. Textul fundamental al Holocaustului olandez - jurnalul Annei Franck - era interpretat acum Într-o altă lumină de un nou val de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
faptul că, oricât de rușinoasă ar fi fost cooperarea unor funcționari sau polițiști cu autoritățile de ocupație, inițiativa venise Întotdeauna de sus, adică de la germani. Acest lucru nu este atât de adevărat pe cât se credea odată, iar În unele locuri - Îndeosebi În Slovacia sau Croația (sau Ungaria din ultimele luni ale războiului), unde guvernele-marionetă locale Își puneau În aplicare propriile proiecte criminale - fusese Întotdeauna doar pe jumătate adevărat. Însă, cu o importantă excepție, În Europa Occidentală ocupată autoritatea nu era exercitată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supraviețuit). În toate aceste cazuri germanii sunt Însă cei care au dat ordinele. Excepția, desigur, este Franța. Iar memoria chinuită, reprimată și lacunară a războiului În Franța (a regimului de la Vichy, cu rolul său complice și activ În proiectele naziste, Îndeosebi În soluția finală) este cea care a stânjenit eforturile Europei postbelice de a-și asuma al doilea război mondial și Holocaustul. Nu fiindcă Franța s-a purtat cel mai rău. Ci fiindcă ea conta cel mai mult. Până În 1989, Parisul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În rusește), Însă asemănările se opresc aici. Fondatorii organizației Pamiat, și ei disidenți anticomuniști, Însă nici pe departe liberali, doreau să ofere o versiune Îmbunătățită a trecutului Rusiei, curățată de „minciunile” sovietice, dar totodată și de influențe străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins aria preocupărilor la politica naționalistă, folosind istoria neglijată și „ultragiată” a Rusiei ca pe o armă Împotriva provocărilor externe și a intrușilor „cosmopoliți”. Politica amintirilor neonorate - chiar dacă ele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost pregătiți să Îl accepte: adică să Îl lase În urmă. Instrumentul amintirii, În toate aceste cazuri, nu a fost memoria. A fost istoria, În ambele sensuri ale cuvântului: ca trecere a timpului și ca studiu științific al trecutului - Îndeosebi cel din urmă. Răul - și mai ales un rău de amploarea celui practicat de Germania nazistă - nu este niciodată amintit Îndeajuns. Însăși enormitatea crimei face ca orice memorializare să fie incompletă 20. Neverosimilul ei inerent - imposibilitatea de a concepe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Totuși, nașterea sa dublă face ca adesea să fie numit "Cel născut de două ori", ceea ce înseamnă de asemenea că, încă de la origine, Dionisos era în mod implicit asociat cu moartea și cu învierea. Sub influența cultelor orientale a misterelor, îndeosebi cel al zeiței egiptene Isis, soră și soție a lui Osiris, acesta însuși arhetip al zeului mort și înviat, Dionisos va fi asimilat din ce în ce mai mult unei zeități a celor morți cărora el le asigură viața de după moarte. Totuși, acest fiu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al Parisului seamănă cu cel de pe Valea Loirei. În plus, numeroasele meandre ale Senei favorizează expunerea bună a podgoriilor, iar dealurile calcaroase ale regiunii sunt propice îndeosebi culturilor de viță de vie. Încă din secolul al XVII-lea, pe coastele muntelui Valérien se întindeau terenuri împrejmuite care alcătuiau podgoria Suresnes (Mme Coulon, M. Mazot, Le Petit Clos, le Clos des Ermites, le Clos de la Porte, Le Clos
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
armonizării taxelor fiscale și accizelor (impozite indirecte asupra obiectelor de consum prevăzute de articolul 98 al Tratatului CEE) reprezintă un obstacol pentru creșterea consumului de vin în cazul anumitor parteneri europeni. Această fiscalitate descurajantă este cu precădere caracteristică țărilor nordice (îndeosebi Danemarca, Irlanda și Regatul-Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord). Nemulțumite de statutul lor de campioane ale fiscalității în ceea ce privește vinul, statele-membre din nordul Europei practică un fel de "neoprotecționism" care se ascunde, într-un mod mai mult sau mai puțin
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de interes a autorului, este rezolvată, în sensul ideologiei marxiste, prin afirmarea rolului primordial al „angajării” și „militantismului”. Volumul Frumosul dincolo de artă (1988) este un manual de estetică în care sunt reluate și adâncite atât noțiunile estetice clasice, cât și, îndeosebi, problema graniței dintre artă și non-artă, ca și „situațiile estetice extra-artistice” (artizanatul, vestimentația, designul). SCRIERI: Problema categoriilor estetice, București, 1968; Frumosul și valoarea estetică, București, 1968; Ce se va întâmpla mâine?, București, 1972; Artă și speranță, București, 1974; Audiovizual și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se arată a fi, în scrierile lui, și un prozator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
activității fagocitare este de o importanță deosebită în aprecierea evoluției puerperiumului și în prognosticarea infecțiilor genitale (BOITOR I., 1985, ROMANIUKOWA K., 1984). Diverse studii indică în preajma parturiției o creștere a activității de ingestie a neutrofilelor, creșteri numerice suplimentare după parturiție, îndeosebi în prima săptămână postpartum, stabilindu-se o relație directă între scăderea funcției fagocitare a neutrofilelor și apariția diverselor tulburări puerperale (retenția anexelor fetale, endometrite, metrite, mamite), (BOSTEDT, K., 1984, TIANQUANCAI ,1984). În cadrul autopurificării uterine postpartum, dinamica celulară implicată în acest
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
că afecțiunile puerperale se manifestă cu frecvența cea mai mare în cadrul morbidității înregistrate la vacile de lapte, constituind un factor important în etiologia infecundității ulterioare a acestora. 4.1. Retenția anexelor fetale Această afecțiune apare la vacă după expulzarea fătului, îndeosebi după avort, distocii și parturiții induse cu corticoizi, când învelitorile fetale nu sunt eliminate până la 12 ore vara și 24 ore iarna. Considerată ca o afecțiune puțin gravă este totuși importantă deoarece adesea este asociată cu afecțiuni inflamatorii uterine, scăderea
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
multiple. Pierderea masivă de glucide sub formă de lactoză și o capacitate limitată de neoglucogeneză duce la apariția stărilor de cetonemie, urmate de dereglări hormonale. Deficitul energetic la sfârșitul gestației și începutul lactației provoacă o stagnare tranzitorie a activității ovariene, îndeosebi a maturizării foliculilor de Graaf. Autorii arată că imperfecțiunile majore de nutriție, cum sunt :deficitul energetic, deficitul proteic, excesul protidic, administrare de furaje cetogene, bogate în acizi grași, unii aminoacizi (leucina, tirozina, fenilalanina) și schimbarea bruscă a rației în perioada
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ACIDULUI ARAHIDONIC Cercetările ultimelor decenii au relevat apariția în focarele inflamatorii și a unor derivați catabolici ai acizilor grași polinesaturați (PUFAĂ și mai ales ai acidului arahidonic, reprezentați prin prostaglandine (PGE1 și PGE2Ă, tromboxani (TXA2 și TXB2Ă, prostaciclina PGI2, leucotriene, îndeosebi LTB4 și endoperoxizi intermediari (PGH2 și PGG2Ă, substanțe implicate pe de o parte în sporirea permeabilității vasculare iar pe de altă parte în chemotactismul granulocitelor și a monocit-macrofagelor. Redam în Tabel 2.3 originea și principalele efecte proinflamatorii ale metaboliților
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
antitoxice, macrofagele și limfocitele că efectori ai apărării umorale și celulare. În al doilea rând, celulele prezente în exsudate participa la înlăturarea elementelor distruse sub acțiunea factorilor nocivi: efectuează detersia, curățirea focarului. Granulocitele neutrofile și mai puțin cele eozinofile și îndeosebi monocitele transformate în macrofage, intră intens MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 69 în endocitoză, incorporând prin intermediul fagocitozei și a pinocitozei detritusul necrotic și exsudatul care îl îmbiba. În al treilea rând, celulele prezente în exsudat, prin trofinele pe care le conțin și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu prelungiri citoplasmatice (Cotuțiu C., 1984Ă. Macrofagele activate au număr sporit de lizozomi, mitocondrii și vezicule de pinocitoză. Au viața mai lungă decât granulocitele neutrofile și funcții fagocitare mai limitate decât ale granulocitelor neutrofile. Există astfel o serie de bacterii (îndeosebi Mycobacterium spp.Ă, care înglobate (fagocitateă de macrofage, nu sunt procesate până la nivelul de antigen, ci dimpotrivă macrofagele le oferă o nișă ecologică favorabilă supraviețuirii și chiar multiplicării. Materialul capsular de B. anthracis inhiba membrana macrofagelor, făcându-le incapabile de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
limfocitele activate la om. Stimulează formarea de colonii eritrocitare; proliferarea mastocitelor; potențează efectele ÎL-4 asupra producerii de Ig E și contribuie la dezvoltarea bolilor alergice. Interleukina-10 ÎL-10 a fost numită inițial factor inhibitor al sintezei de citokine (CSIFĂ. Este produsă îndeosebi de celulele Th2, dar poate fi activată și de IOAN PAUL102 macrofage. Reglează reacțiile inflamatorii prin inhibarea sintezei citokinelor de către celulele Th1, ÎL-2, IFN gamma și TNF beta. Supresează secreția de CMH clasa a-II-a și stimulează producția de ÎL-1 RA
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
promovarea creșterii celulelor Th1. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 105 Interleukina - 31 ÎL-31 este produsă în special de celulele Th2. Expresarea ei este asociată de unele stări de hipersensibilitate implicate în mecanismele fiziopatologiei dermatitelor. Interleukina - 32 ÎL-32 este o citokină proinflamatorie produsă îndeosebi de monocite, macrofage activate și sinovialocite. Ar juca rol în inflamații și mai ales in patologia autoimuna (Joosten și colab., 2006Ă. Expresarea acestei interleukine este asociată cu creșterea ratei TNFalfa, ÎL- 1beta și ÎL-18. Interleukina - 33 ÎL-33 permite globulelor albe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Este cunoscut faptul că prin catabolismul proteinelor se produc într-o primă reacție peptide, care sunt decarboxilate până la nivel de histamina, primul mediator chimic al oricărei inflamații. Am menționat anterior rolul unor derivați catabolici ai acizilor grași polinesaturați (PUFAĂ și îndeosebi ai acidului arahidonic, reprezentați prin: prostaglandine (PGE1 și PGE2Ă, tromboxani (TXA2 și TXB2Ă, prostacicline (PGI2Ă, leucotriene (îndeosebi LTB4Ă și endoperoxizi intermediari (PGE2 și PGG2Ă, substanțe implicate pe de o parte în sporirea permeabilității vasculare iar pe de altă parte în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
până la nivel de histamina, primul mediator chimic al oricărei inflamații. Am menționat anterior rolul unor derivați catabolici ai acizilor grași polinesaturați (PUFAĂ și îndeosebi ai acidului arahidonic, reprezentați prin: prostaglandine (PGE1 și PGE2Ă, tromboxani (TXA2 și TXB2Ă, prostacicline (PGI2Ă, leucotriene (îndeosebi LTB4Ă și endoperoxizi intermediari (PGE2 și PGG2Ă, substanțe implicate pe de o parte în sporirea permeabilității vasculare iar pe de altă parte în chemotactismul granulocitelor și al monocitelor. Aceste elemente la rândul lor se vor activa și vor pune în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mastocitele eliberează histamina și alți mediatori proinflamatori, iar eozinofilele pun în libertate MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 139 produși care inhiba degranularea, ca: histaminază, arilsulfatază, EDI (eosinophil degranulation inhibitoră. Pentru evidențierea în țesuturi a mastocitelor se impune efectuarea de colorații specifice și îndeosebi colorația cu albastru de toluidina la valori diferite ale pH-ului. Inflamațiile fibroase Inflamațiile fibroase pot fi considerate o rezolvare favorabilă a proceselor inflamatorii, locul țesuturilor specifice fiind luat la început de țesut conjunctiv tânăr - țesut de granulație - și apoi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
un focar fibrino-purulent, urmat și el în continuare de reacția granulomatoasă mai mult sau mai puțin accentuată. Granuloamele infecțioase pot fi deci: predominant productive și predominant exsudative. Diferențierea lor este uneori destul de dificilă. În raport de patogenitatea germenilor AAR și îndeosebi a micobacteriilor (M. tuberculosis, M. bovis, M. avium subsp. avium și reactivitatea gazdei, granuloamele tuberculoase pot evolua în trei direcții (Fig. 2.37Ă. IOAN PAUL144 Fig. 2.36. Evoluția granulomului micobacterian la găină. Granulom epiteloid (1Ă; epitelioidogigant (2Ă; matur (3Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]